Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1/7
ul descrie un set de simptome care este mai mult decât o reacție „normală” la stres?
Și cum este diferită de alte probleme de sănătate/sănătate mintală? Experții încă nu
sunt de acord cu privire la modul de definire. În fapt nu există un astfel de diagnostic
cum ar fi „burnout”. Doar în ultimii ani se vorbește din ce în ce mai des despre
”sindromul oboselii cronice” dar nici acesta nu poate fi folosit ca diagnostic
medical/psihologic. Toate aceste dificultăți de definire și deci de
identificare/diagnosticare conduc la intervenții târzii când situațiile sunt deja
complicate.
Care sunt semnele și simptomele burnout?
Burnout-ul este considerat a avea o gamă largă de simptome. Nu există niciun
acord general cu privire la care dintre acestea fac parte din condiție sau nu. Dar toate
definițiile date până acum împărtășesc ideea că simptomele sunt considerate a fi
cauzate de stres legat de muncă sau de alt tip. Un exemplu de sursă de stres în afara
muncii este îngrijirea unui membru al familiei.
Există trei categorii principale ale simptomelor care sunt considerate a fi semne de
burnout:
Epuizare: Persoanele afectate se simt consumate, epuizate fizic, psihic,
emoțional, incapabile să facă față sarcinilor și cerințelor, obosite constant, lipsite de
energie. Simptomele fizice includ dureri diverse nelocalizate (de cap, musculare),
probleme stomacale sau intestinale, migrene, amețeli, imunitate scazută, predispoziție
la îmbolnăviri, schimbări ale apetitului și ale obiceiurilor de somn.
Alienare de la activități (legate de muncă): Oamenii respectivi își găsesc locul
de muncă din ce în ce mai stresant și frustrant. Aceștia încep să fie neîncrezători în
ceea ce privește condițiile de muncă și relațiile cu colegii. În același timp încep să se
distanțeze din ce în ce mai mult emoțional și să înceapă să se simtă
amorțiți/neinteresați de munca lor. Devin închiși în ei, se simt neînțeleși, înstrăinați,
nemulțumiți, nesatisfăcuți în ceea ce privește aprecierea sau valorizarea personală.
Apare căutarea singurătății prin izolarea frecventă de ceilalți, retragerea din
diferite activități, refuzul responsabilităților, consumul excesiv de mâncare, băuturi
alcoolice sau stimulente pentru a face față situației, revărsarea frustrărilor peste
2/7
oameni nevinovați, descărcări nervoase, absenteismul de la locul de munca sau
scurtarea programului de lucru.
Performanță redusă: Burnout-ul afectează în principal sarcinile de zi cu zi la
locul de muncă, acasă sau când au grijă de membrii familiei. Persoanele cu burnout
sunt foarte negative în ceea ce privește sarcinile lor, le este greu să se concentreze,
sunt lipsite de organizare și perspectivă și nu au creativitate.
Cum este diagnosticat burnout-ul?
Nu există metode bine studiate cu ajutorul cărora să se poată diagnostica
această condiție. Există diverse chestionare pentru autoevaluare. Dar, deoarece nu
există o definiție generală acceptată, nu este clar dacă chestionarele pot „măsura”
efectiv burnout-ul și o pot distinge de alte boli. Cel mai obișnuit chestionar este
„Maslach Burnout Inventory” (MBI), disponibil pentru diferite grupuri profesionale.
Dar acest chestionar a fost inițial dezvoltat în scopuri de cercetare, nu pentru utilizare
de către medici sau alte persoane.
Care sunt cauzele burnout?
Principalele cauze ale oboselii cronice sunt senzatia de suprasolicitare
profesională combinată cu subaprecierea eforturilor de către ceilalti. Fiind locul în
care petrecem cel mai îndelungat timp locul de muncă tinde să fie mediul cel mai
propice pentru dezvoltarea acestei afecțiuni, dar există situații în care viața socială
sau personală conduc la burnout. Angajații care nu beneficiază de concediu și de
măriri de salariu sau alte recompense, persoanele care au în grijă mulți copii sau
membri ai familiei cu boli grave îndelungate sunt în egală masură expuși riscului de a
ajunge la burnout.
3/7
– desfășurarea unor activități monotone, repetitive și care nu oferă satisfacții
profesionale
– lucrul sub presiune constantă sau într-un mediu haotic
De multe ori asociat cu stresul, sau fiind considerat ca produs de stres, starea de
burnout este o condiție cu totul diferită. A fi stresat înseamna a te confrunta cu prea
mult: prea multă presiune, prea multe responsabilități, o solicitare permanentă care
4/7
depășește puterile fizice și psihice ale individului și care duce la senzația de oboseală
fizică și mentală. Cu toate acestea, o persoana stresată are în continuare convingerea
că, dacă ar dispune de mai mult timp și de mai multa energie, ar putea face fata
situației. Oboseala cronică, însă, se caracterizeaza mai ales prin insuficiență: senzatia
că nimic nu este suficient de bun, că nu se mai poate face nimic, că orice gest este în
zadar. O persoană stresată mai caută soluții, pe când cineva ajuns la stadiul de
burnout abandonează lupta, fiind total lipsit de motivație și deprimat.
Este interesant că desi termenul de burnout a fost inventat cu referire la
consumul personalului din sănătate și îngrijire el a fost cumva deturnat. Se vorbește
astfel din ce în ce mai mult despre burnout legat de performanța în muncă, de sarcini
și suprasolicitare, și din ce în ce mai puțin despre personalul și condițiile de lucru ale
celor care lucrează în sistemele de sănătate și îngrijire, în tot ceea ce înseamnă de fapt
lucrul cu suferința umană cea mai grea și profundă: boli grave și suferințe
îndelungate, cu victime ale abuzurilor, ale traficului de ființe umane, ale sistemului de
justiție, ale sistemului de poliție etc. Discuțiile despre suferințele celor care lucrează
cu…suferința umană, sub toate formele ei, sunt nesemnificative. Aceasta duce la un
paradox: se așteaptă cumva ca cei care sunt cei mai expuși burnout-ului să fie și cei
mai rezistenți. Acesta este unul dintre aspectele caracteristice ale problemei și unul
dintre cele mai grave, căci această așteptare este preluată inconștient de către cei din
sistemele amintite. Aceștia au convingerea că trebuie să reziste, să facă față, să nu
cedeze; iar asta duce la dificultatea de a accepta că li se întâmplă și lor. Consecința?
Refuzul de a cere sau accepta ajutorul.
Interacțiunea prelungită cu suferința umană (așa cum este în sistemul de
sănătate și îngrijire), cu mizeria umană si oribilele ei derapaje (cum este în sistemul
de poliție), cu responsabilitatea vieții, liniștii, și restaurarea legii (cum este în sistemul
de justiție) pune la grea încercare, permanent, mecanismele de apărare ale oricărui
om. Și fiecare om își atinge, mai devreme sau mai târziu, limitele. Și cedează. Riscul
de decompensare în boli psihice, în consum de substanțe interzise sau abuz de alcool
și alte comportamente de risc este cunoscut în rândul celor care lucrează cu suferința.
Burnout-ul nu este ceva ce te lovește într-o zi, este ceva ce se instalează încet, pe
5/7
ascuns, în timp. Și începe să iasă la iveală tot încet, pe nesimțite, prin diverse semne.
Până va ajunge să provoace probleme importante, să afecteze funcționalitatea
persoanei pot trece ani.
6/7
Aveți în minte câteva idei de bază:
1. Ecuația vieții: 3 X 8 = 24 adică ECHILIBRU între aspectele vieții
(PERSONAL – PROFESIONAL – FAMILIAL)
2. Omul este o ființă complexă cu nevoi complexe – nu se poate împlini dintr-o
singură sursă
3. Mare parte din suferințele pe care le avem sunt datorate atașamentului
nesănătos (dependenței)
7/7