Burnout: depresie sau epuizare extrema?

Sindromul Burnout a luat proporții considerabile în ultimii ani. Din ce în ce mai

mulți angajați lipsesc de la serviciu din cauza acestui fenomen, dar reprezintă
oare toate acele simptome cu adevărat o boală? Este acest sindrom diferit de
depresie?
Termenul „burnout” a fost inventat în anii 1970 de psihologul american Herbert
Freudenberger. L-a folosit pentru a descrie consecințele stresului sever și ale idealurilor
înalte în profesiile celor ce se dedicau ajutorării altora, precum medicii sau asistentele.
Freudenberger a definit burnout-ul ca fiind „stingerea motivației, mai ales atunci când
devotamentul cuiva față de o cauză sau o relație nu reușește să producă rezultatele
dorite”.
Burnout-ul este un sindrom psihologic caracterizat prin epuizare emoțională, sentimente
de cinism și împliniri personale reduse, apatie și lipsa capacității de a mai face fața
sarcinilor de zi cu zi. Poate afecta pe oricine, de la celebrități și corporatiști, până la
persoane casnice. 

Burnout-ul, o boală?

Cei care duc o viață stresantă sunt puși sub o presiune foarte mare, până ajung să se
simtă extenuați, lipsiți de putere, epuizați complet și incapabili să se mai descurce.
Oboseala cronică este o reacție normală la stres, nu un semn al vreunei boli.
Cauzele pot fi suprasolicitarea profesională, timpul prea scurt pentru îndeplinirea
sarcinilor, conflictele cu colegii sau neglijarea propriilor nevoi, ca rezultat al unui
devotament prea mare față de muncă. Astfel de probleme au devenit un motiv comun
pentru care oamenii își iau zile libere din motive medicale.
Unii experți cred că la baza acestui sindrom stau și alte afecțiuni, precum depresia sau
tulburarea anxioasă. La fel de probabil să cauzeze simptomele burnout-ului sunt și
bolile fizice. Există probleme ce ar trebui clarificate înainte că o persoană să fie
diagnosticată prea rapid cu această afecțiune.
În ultimii ani, au existat dezacorduri cu privire la faptul dacă burnout-ul și depresia sunt
de fapt același lucru, deoarece par să împărtășească unele trăsături comune (de
exemplu, pierderea interesului și afectarea concentrării). Cu toate acestea, rezultatele
de până acum sunt neconcludente și cercetătorii nu sunt de acord cu privire la gradul în
care ar trebui să ne așteptăm la o astfel de suprapunere.  
Totuși, Organizația Mondială a Sănătății a inclus burnout-ul în Clasificarea
Internațională a Bolilor, caracterizându-l ca un „fenomen profesional”, nu o afecțiune
medicală. Depresia are însă un diagnostic clinic. Persoanele cu depresie suferă adesea
de anhedonie, incapacitatea de a se bucura de activitățile pe care le prețuiau cândva.
 Semne și simptome burnout

Există o varietate de simptome asociate burnout-ului și multe dintre ele nu îi sunt

specifice doar acestuia. Acestea sunt împărțite în trei mari categorii:

 Extenuarea: Persoanele afectate se simt stoarse și epuizate emoțional, incapabile să facă față

activităților zilnice, obosite și supărate, rămase fără energie. Fizic, apar durerile și problemele
intestinale.

 Distanțarea de activitățile legate de serviciu: Cei ce suferă de burnout au locuri de muncă

stresante care le provoacă frustrare. Devin cinici în relațiile cu colegii, încep să se distanțeze
emoțional și nu mai au sentimente pozitive legate de munca lor.  

 Performanță redusă: Burnout-ul afectează sarcinile de zi cu zi de la serviciu, de acasă sau atunci

când persoana își îngrijește un membru al familiei. Negativitatea le afectează modul în care își
privesc atribuțiile, astfel încât le este greu să se concentreze, devin apatici și își pierd creativitatea.

Cum se pune diagnosticul de burnout

Din nou, lipsa cercetării asupra acestei probleme afectează modul în care burnout-ul
este diagnosticat și definit, lucru care împiedică măsurarea și deosebirea acestei
afecțiuni de altele. Cele mai folosite sunt chestionarele, însă cele online nu sunt potrivite
pentru a determina dacă cineva suferă de acest sindrom sau de altă afecțiune.  
Presupusele simptome ale sindromului burnout pot avea și alte cauze, inclusiv boli
mintale sau psihosomatice ca: depresia, tulburările anxioase sau sindromul oboselii
cronice. Oboseala și epuizarea pot fi determinate și de afecțiuni fizice sau de anumite
medicamente.
Totuși, potrivit unui raport Gallup din 2018, există cinci factori de muncă care pot
contribui la epuizarea angajaților:

 Presiuni de timp nerezonabile. Angajații care spun că au suficient timp pentru a-și face munca
sunt cu 70% mai puțin probabil să sufere de oboseală cronică, în timp ce persoanele care nu pot
câștiga mai mult timp (cum ar fi paramedicii și pompierii) au un risc mai mare de epuizare.

 Lipsa de comunicare și de sprijin din partea managerului. Sprijinul managerului oferă un

tampon psihologic împotriva stresului. Angajații care se simt puternic susținuți de managerul lor au
cu 70% mai puține riscuri să se confrunte cu simptome de epuizare în mod regulat.

 Lipsa clarității rolului în echipă. Doar 60% dintre cei care lucrează știu ce se așteaptă de la ei.
Când așteptările sunt ca niște ținte în mișcare, angajații pot deveni epuizați pur și simplu încercând
să-și dea seama ce ar trebui să facă.

 Volum foarte mare de muncă. Când volumul de muncă pare de necontrolat, chiar și cei mai
optimiști angajați se vor simți fără speranță. A te simți copleșit poate duce rapid la simptome de
oboseală.
 Tratament nedrept. Angajații care simt că sunt tratați incorect la locul de muncă au de 2,3 ori mai
multe riscuri de a experimenta un nivel ridicat de epuizare. Tratamentul inechitabil poate include
lucruri precum favoritismul, compensarea nedreptă și maltratarea din partea unui coleg de muncă.
Stresul care contribuie la burnout poate proveni în principal din locul de muncă, dar factorii de stres
din alte domenii ale vieții se pot adăuga și la aceste niveluri. Trăsăturile de personalitate și
modelele de gândire, cum ar fi perfecționismul și pesimismul, de exemplu, pot contribui la stresul
pe care îl simți la locul de muncă2.

Burnout – depresie sau altceva?

De obicei, terapeuții asociază epuizarea cu munca, deși cercetătorii studiază și

epuizarea părinților, când aceștia se simt epuizați cronic. Burnout-ul a devenit
omniprezent în lexicul cultural, mai ales în timpul pandemiei. Pe multe rețele de
socializare, tendința de a face strictul necesar la muncă a devenit virală, pe măsură ce
oamenii împărtășesc povești despre sentimentul epuizat de orele lungi și obositoare
petrecute la muncă.
Cei care muncesc pot deveni epuizați atunci când simt că nu au control asupra vieții lor
de zi cu zi, rămânând blocați în detaliile sarcinilor lor. Oamenii care sunt epuizați se pot
simți cinici în ceea ce privește locul lor de muncă; își pot urî responsabilitățile și colegii
de muncă. S-ar putea să se simtă iritabili și ineficienți, de parcă nu ar putea face nimic.
Există, de asemenea, o serie de simptome fizice care pot veni cu stresul nesfârșit al
epuizării: insomnie, dureri de cap, probleme gastro-intestinale.
Câteva dintre simptomele considerate obișnuite pentru burnout pot fi regăsite și în
cazurile celor care suferă de depresie: oboseală cronică, nefericire, performanță
redusă.
Ca și în cazul epuizării, persoanele cu depresie pot dormi prea mult sau prea puțin și
pot avea dificultăți în concentrare. Persoanele cu depresie se pot izola de ceilalți; pot
simți că este nevoie de multă energie pentru a face duș sau pentru a mânca. Depresia
poate induce un sentiment copleșitor de tristețe și deznădejde. În cazurile severe,
persoanele cu depresie pot începe să aibă gânduri precum că „nu au valoare” sau că
„viața nu merită trăită”. Aceste simptome tind să dureze cel puțin două săptămâni, spun
specialiștii.
Un factor cheie de diferențiere este că burnout-ul se îmbunătățește atunci când renunți
la muncă, potrivit Asociației Americane de Psihiatrie. Când iei vacanță, simți că-ți
reîncarci bateriile. Depresia nu dispare dacă îți schimbi circumstanțele.  
 
O combinație complexă de factori genetici și de mediu poate contribui la depresie.
Persoanele care trec printr-un eveniment traumatic sau trec printr-o schimbare majoră
în viață prezintă un risc mai mare de a dezvolta depresie; la fel și oamenii care au
membri ai familiei cu depresie.  
Unii oameni ajung să fie diagnosticați cu burnout, deși au depresie, atât de similare sunt
uneori simptomele. De exemplu, dacă ai depresie și ești sfătuit să îți iei niște timp liber
pentru tine ca să-ți revii din oboseală și epuizare, vei ajunge să te simți chiar mai rău.
Cineva cu burnout și-ar putea reveni de pe urma unei vacanțe, pentru că oboseala ar
dispărea, pe când cel care a primit sfatul greșit ar avea nevoie de ajutor de specialitate.
Pe de o parte, burnout-ul are caracteristici specifice, ca de exemplu, majoritatea
problemelor sunt legate de serviciu. Depresia, pe de altă parte, se manifestă în legătură
cu toate aspectele vieții și are simptome specifice, ca stima de sine scăzută,
sentimentul că totul e în zadar, tendințe suicidale.
Așadar, deși cei care suferă de burnout s-ar putea să nu sufere și de depresie, potrivit
unui studiu recent 1, dar acest sindrom poate crește riscurile apariției depresiei.