Scopul psihologic al unei relatii

Cred ca toti oamenii intram intr-o relatie complet nepregatiti emotional. O relatie de
cuplu nu are ca scop perpetuarea speciei, pentru ca asta se poate face si fara o relatie.
Poti avea copii si fara relatie. O relatie are un scop mult mai psihologic si evolutiv.

Am intrebat mai multi oameni de ce vor o relatie. Cele mai frecvente raspunsuri le-am
pus in lista urmatoare:

 ca sa primesc de la partener ceea ce imi lipseste

 ca sa ofer ceea ce are nevoie partenerul
 ca sa nu fiu singur
 pentru ca ma face fericit
 pentru ca sa impartasesc cu celalalt bucuriile vietii
 pentru ca vreau sa am pe cineva pe care sa ma sprijin
 pentru ca am nevoie sa iubesc
 pentru ca am nevoie sa fiu iubit

Cei mai multi oameni cred ca relatia cu un partener trebuie sa iti ofere ceea ce tu nu ai.
Iar rolul tau este sa oferi partenerului ceea ce el nu are si are nevoie.

Cand vrei o relatie implinita, va trebui sa te uiti un pic si la principiile dupa care iti vei
gestiona viata de cuplu. Daca ceva nu functioneaza in relatia ta, probabil modul de
gandire dupa care te ghidezi, e posibil sa nu fie eficient.

Hai sa ne uitam impreuna la principiile dupa care se ghideaza cei mai multi oameni intr-
o relatie dar sa vedem si cum altfel se poate construi o relatie.

Cand cele mai frecvente probleme ale vietii unul adult au legatura cu relatia de iubire,
pentru mine e un semnal de alarma ca ceva nu este in regula in principiile dupa care te
ghidezi.

Nu e o exceptie, ci este o regula ca sa apara dezamagiri si suferinte in relatii. Asa ca e

timpul sa intelegi ce se ascunde in spatele psihologiei unei relatii.

Inceputurile unei relatii

Fiecare relatie trece prin trei stadii (dupa unii autori sunt mai multe, eu am simplificat ca
sa fie mai usor de explicat) prin care trece o relatie.

Seductia

La inceput fiecare dintre cei doi posibili parteneri isi arata cat de multa iubire au de
oferit. Etapa de seductie este de fapt o “prezentare” a puterii sociale si a capacitatii de
iubire. In etapa de seductie partenerii ofera mult tocmai ca sa isi faca o imagine mai
buna in ochii celuilalt. In aceasta etapa se pun bazele “marketingului” relatiei.

Ofer mult, pentru ca am senzatia ca si tu ai mult de oferit. Asa ca dau tot din mine ca sa
iti arat cat de mult stiu si pot eu sa te iubesc. In aceasta etapa, o persoana imatura, este
sedusa de cata iubire primeste de la celalalt.

In aceasta etapa cuvantul cheie este “amagire” pentru ca tu te amagesti ca posibilul

partener este cel care o sa te iubeasca pentru ca “uite cat de mult imi ofera si cum ma
face sa ma simt acum”.    

Este cea mai faina etapa, dar daca nu o traiesti cu capul pe umeri si uiti ca ambalajul nu
reflecta tot timpul ceea ce se ascunde in cutie, poti sa traiesti dezamagire mai tarziu.

Cunoasterea

Cei doi au deja o relatie, dupa ce s-au sedus unul pe celalalt si au senzatia ca fiecare o
sa primeasca enorm de multa fericire si iubire de la celalalt. Si aceea asteptare a iubirii
si fericirii incepe si continua o perioada, in functie de personalitatea fiecarui partener.

Incepe acum etapa de cunoastere. Este de fapt etapa de dupa “amagirea” seductiei.
Este o etapa de “dez-amagire”, o etapa in care iti dai seama ca nu ai cum sa oferi
partenerului atat de multa iubire si fericire cum i-ai promis.

In aceasta etapa intelegi ca partenerul tau te-a facut sa crezi ca are pentru tine iubirea
neconditionata pe care o cereai de la el si te simti frustrat cand iti dai seama ca nu
poate sa te iubeasca asa cum credeai tu.

Insa, daca te uiti in oglinda cu adevarat, vei observa exact acelalsi lucru si la tine. Nici
tu nu poti iubi asa cum credeai ca o vei face.

Ajungi acum sa dai vina pe partener si sa iti spui “l-as fi iubit daca merita asta”.

Revolutia

In etapa de revolutie, relatia trece printr-o criza emotionala. Este etapa cand cuplul
intelege (sau nu) ca ceva trebuie sa se schimbe.

In etapa anterioara (cea de cunoastere), partenerii si-au dat jos de pe ochi filtrele cu
care se priveau unul pe altul. Acum il poti vedea pe partenerul tau asa cum este el, iar
partenerul te vede pe tine cum esti in realitate.

Fara aceasta sinceritate nu poate exista evolutie. In etapa de seductie totul era “prea
frumos ca sa fie adevarat”, dar te amageai singur sperand ca “poate de data asta…”.

In etapa de revolutie incep schimbarile reale.

Unii aleg sa schimbe doar partenerul, altii aleg sa se schimbe pe ei insisi. In aceasta
etapa, ce urmeaza dupa iesirea din amagirea seductiei,

Aceasta etapa este etapa de sinceritate cand se decide de fapt viitorul unei relatii.

Cele doua tipare de relatie

Am avut in jurul meu oameni care au crescut fara sa primeasca iubire. Am cunoscut si
oameni care au invatat ce inseamna iubirea neconditionata. Am fost iubit neconditionat
de bunicii mei si am fost iubit conditionat de parintii mei.

Acest mixt de iubire neconditionata si conditionata pe care l-am primit m-a facut sa
iubesc uneori in cel mai egoist mod (de fapt nu iubeam) dar sa am si perioade in care
puteam sa iubesc complet neconditionat si non-egoist (fara sa ma gandesc la mine si la
ce vreau eu).

Cel mai greu lucru a fost sa trec de gelozie, sa inteleg ca partenerul nu s-a nascut ca sa
ma faca pe mine fericit si ca nu am drepturi asupra celuilalt.

Daca relatia se bazeaza pe simbioza si nu pe evolutie personala, o sa ai parte de o

relatie tensionata, cu multe frustrari si dezamagiri.

Iti dau mai jos cateva detalii despre cele doua tipuri de relatie:

 Relatia simbiotica - cea in care depinzi de partener pentru a fi fericit

 Relatia evolutiva - cea in care fericirea ta depinde de evolutia ta personala

Relatia simbiotica

Cat timp crezi ca partenerul e in viata ta pentru ca sa iti compenseze lipsurile, traiesti o
relatie simbiotica, dependenta.

Intr-o relatie simbiotica, fiecare partener ia de la celalalt ceva ce lui ii lipseste.

Pare foarte normal acest lucru. Pentru ca aproape toata lumea il practica, ai ajuns sa
crezi ca asa e normal sa fie intr-o relatie. Dar daca ar fi eficient acest mod de gandire,
nu as primi pe email atat de des intrebari si probleme tocmai despre relatia de iubire.

In relatia simbiotica vei spune si vei auzi “am nevoie de tine”. De fapt aceasta replica
ascunde un trist adevar.

Daca ar trebui sa fim sinceri, am spune “am nevoie sa imi oferi iubire si fericire pentru
ca eu nu stiu sa fiu fericit si nici sa ma iubesc, asa ca am nevoie de tine sa faci asta in
locul meu”.

O alta replica a unei relatii simbiotice este “daca eu ofer iubire, vreau sa ofere si
celalalt” sau “daca eu ofer fidelitate, vreau sa ofere si celalalt”. Este de fapt dovada
iubirii conditionate.  Eu il iubesc pe celalalt doar cu conditii, daca nu respecta ceea ce
cer eu, atunci iubirea mea dispare.

Dar asta nu este de fapt iubire, ci este aceea dependenta, nevoie de celalalalt, de care
iti ziceam anterior.

Relatia simbiotica se bazeaza pe “cerere si oferta”. Este un comert emotional. Fiecare

partener aduce pe masa tratativelor ceea ce are de oferit si cere de la celalalt ceea ce
are nevoie.

Fiecare intra in relatie cu o cantitate mica de iubire si fericire (cele doua lucruri pe care
le cauta cel mai des oamenii intr-o relatie).

In functie de nivelul de evolutie al fiecaruia, poti “purta” cu tine o anumita “cantitate” de

iubire si fericire, cu care vei intra intr-o relatie.

Aceea cantitate limitata de iubire si fericire este pusa “pe masa” de cei doi parteneri.
Dar din acel moment incepe si cea mai grava eroare care poate duce la distrugerea
relatiei.

Fiecare dintre cei doi crede ca celalalt este responsabil sa aduca in cuplu aceea iubire
si fericire.

Imagineaza-ti pe masa o farfurie cu o bucata de placinta. Cei doi parteneri mananca din
aceea placinta dar niciunul dintre ei nu mai pune pe masa alta placinta.

La un moment dat, placinta se termina, iar foamea o sa ii faca nervosi si incep sa se

acuze ca unul a mancat mai mult si ca a distrus fericirea relatiei.

In realitate nu au facut un lucru esential.

Simbioza celor doi (nevoia unul de celalalt) i-a facut sa creda ca nu au nevoie de nimic
din exterior.
Nici unul dintre cei doi parteneri nu s-a ocupat sa aduca in relatie mai multa fericire si
iubire.

Din acest moment incep problemele:

 gelozia - cand ai senzatia ca partenerul o sa ofere altuia iubirea si fericirea pe

care trebuia sa ti-o ofere tie
 criticile - cand ai senzatia ca partenerul are o doza mai mare de fericire si o tine
doar pentru el (il acuzi ca este egoist, ca e dezintersat de tine, ca nu ii pasa de
nimic, etc)
 teama de abandon - cand crezi ca partenerului nu ii mai este suficienta fericirea si
iubirea pe care tu i-o oferi (si crezi ca o sa caute in alta parte)
Cat timp tu nu stii cum sa fi fericit in lipsa celuilalt, nu poti aduce pe masa mai multa
fericire. Cand ai fost convins ca partenerul te face fericit, vei cere partenerului sa iti
asigure fericire. Doar cand intelegi ca fericirea ta depinde de tine, vei putea aduce pe
masa mai multa fericire.

Dar asta trebuie sa o faca amandoi. Iar atunci relatia se transforma in una evolutiva.

Relatia evolutiva

In momentul in care iti dai seama ca relatia adevarata este doar intre doi parteneri care
nu depind unul de celalalalt, pentru ca si-au rezolvat golurile emotionale, atunci poti
avea o relatie implinita, o relatie evolutiva.

Am invatat despre iubirea adevarata de la bunicii mei care m-au iubit neconditionat. Am
regasit apoi in cartile lui Osho, ceea ce am invatat in copilarie de la bunicii mei.

Iubirea adevarata nu este conditionata. Cand pui conditie ca sa iubesti, nu mai este
iubire ci este comert, asa cum ti-am spus mai sus.

Intr-o relatie evolutiva, partenerii isi dau seama de adevaratul scop al relatiei de cuplu:
evolutia personala.

Partenerul este oglinda. Cand ma simt neglijat si abandonat, cand ma simt gelos, cand
ma simt respins, toate acestea imi spun ce rani am in mine.

Partenerul este acolo ca sa imi atinga acele rani. Uneori atingerea este vindecatoare,
alteori atingerea este rece si suferinta intensa. Dar niciodata nu decid eu cum sa fie
atingerea. Pentru ca daca as decide eu, as vrea ca partenerul tot timpul sa imi protejeze
ranile, iar eu nu as mai vindeca nimic.

Relatia evolutiva implica asumarea responsabilitatii pentru propria fericire. Evolutia

personala inseamna sa nu mai depinzi pentru iubire si fericire de celalalt ci sa treci
prin cele trei etape de vindecare a ranilor emotionale, ca sa ai tu singur acces la
fericire si iubire.

O relatie evolutiva inseamna, inainte de toate, ca cei doi parteneri sa fie fericiti in mod
independent.

Aceste persoane sunt rare, sunt oamenii liberi si independenti pe care ii admiri de la
distanta. Au incredere in ei, sunt echilibrati. Ii vezi calmi si zambitori. Nu se feresc sa fie
autentici si sa planga sau sa fie slabi uneori. Pur si simplu, acesti oameni nu simt
nevoia sa para altfel decat sunt in realitate. Nu au nevoie de confirmari si nici de
aplauze.

Acestor oameni le este egal cand sunt laudati si cand sunt criticati pentru ca ei stiu ca
nimeni nu este perfect.

Baza pe care si-au cladit viata si relatia de iubire este increderea in sine. Stiu asta,
pentru ca am fost trecut prin aceste etape. Am trait etapa de dezamagiri si frustrari, de
suferinta, de teama de abandon, de lipsa de iubire.

Si doar cand m-am ocupat de evolutia si cresterea mea personala si am reusit sa ma

accept si sa ma iubesc asa cum sunt, am trecut de la simbioza si dependenta, la relatia
evolutiva implinita.  

Cum am vindecat suferinta din relatia de iubire (si am trecut de la simbioza la

evolutie)

Ti-ai dat seama deja ca viziunea mea despre fericirea si suferinta in relatia de iubire tine
de nivelul personal al fiecarui partener.

Relatia ta de iubire reflecta exact nivelul tau de dezvoltare personala. Partenerul tau
poate sa fie pentru tine “cel care ti-a distrus viata” sau poate sa fie cel care trage un
semnal de alarma care iti arata ce ai de transformat la tine.

Oamenii nu pot sa fie fericiti si sa se iubeasca pe sine pentru ca nu cred ca merita asta.

Acest blocaj emotional a fost cel mai puternic din viata mea. Credeam ca nu merit mai
mult in viata, in iubire, in cariera, in nimic.

Sursa acestui blocaj a venit trei factori de care mi-am dat seama dupa ani de zile:

 Cand ai fost criticat, ai ajuns sa crezi ca nu esti suficient de bun.

 Cand ai fost respins, ai ajus sa crezi ca nu esti important.
 Cand ai fost iubit conditionat, nu crezi ca meriti sa fi iubit.

Am trait cu acest sentiment al neputintei ani de zile. Si cand credeam ca nu exista

scapare, am inceput sa testez exercitiile psihologice din NLP (programarea neuro-
lingvistica).

Cele trei conditii pentru ca sa poti vindeca ranile emotionale  

Dupa ce am testat pe pielea mea principii si exercitii diferite din psihologie, mi-am
format propria viziune despre pasii prin care am trecut in tot acest timp.

Am fost trei etape pe care a fost nevoie sa le indeplinesc ca sa trec de la viziunea

simbiotica si dependenta la aceea viziune evolutiva despre oameni si relatii.

Iti dau mai jos cele trei etape ale procesului de transformare interioara pe care trebuie
sa il parcurgi ca sa vindeci sursele suferintei din relatia ta de iubire:
 1. Prima etapa: Iarta-ti si accepta-ti proprile greseli (ca sa vindeci faptul ca ai fost
criticat si ca te consideri imperfect)
2. A doua etapa: Accepta-te asa cum esti (ca sa vindeci faptul ca te-ai simtit
respins, ai nevoie ca tu insuti sa te accepti)
3. A treia etapa: Iubeste-te neconditionat (ca sa vindeci lipsa de iubire
neconditionata din trecutul tau)

Increderea in sine iti da puterea sa crezi ca meriti sa traiesti iubirea neconditionata.

Fara incredere in tine, fara stima de sine, fara acceptarea de sine, nu vei putea sa fii
independent emotional si vei avea tot timpul o relatie simbiotica, in care vei face
compromisuri dupa compromisuri pentru a primi de la partener iubire si acceptare.

Pe scurt, formula e cam asa: cat timp tu nu poti sa iti asiguri tie acceptare si iubire de
sine, vei cersi tot timpul de la altul sa ti le ofere!

Pana cand nu m-am vindecat de nevoia de a cere atentia si acceptarea celuilalt, nu am

putut sa fiu fericit in relatie.

Dar vindecarea asta a depins de ce parere am eu despre mine. Iar baza transformarii a
fost increderea in mine pentru care am lucrat cel mai mult.

Cel mai mult timp l-am pierdut sa caut cele mai puternice unelte care mi-au dat
incredere in mine si m-au ajutat sa trec prin cele trei etape (iartarea imperfectiunii,
acceptare de sine, iubire de sine)

La inceputul procesului de transformare interioara eram convins ca nu am cum sa ma

iubesc pe mine cat timp sunt imperfect.

Asta m-au facut sa cred nenumaratele certuri si critici pe care le-am auzit cand eram
copil.

Doar dupa ce mi-am crescut stima de sine, am reusit sa trec peste nevoia aceea de
perfectiune care ma facea sa cred ca nu merit sa ma bucur de viata pana cand fac
lucrurile perfect. Si bineinteles, niciodata nu reuseam sa fac ceva la modul perfect,
pentru ca nu e realist.

Dupa ce am acceptat ca nu perfectiunea este scopul in viata, mi-am acceptat propriile

greseli ca fiind normale. Am incetat sa ma mai critic, am putut sa opresc vocea aceea
din mintea mea care ma critica permanent si care urla uneori la mine ca sunt incapabil
si nu voi face nimic in viata.
Treptat, am ajuns sa aud aceea voce interioara cum, in loc sa ma mai critice, incepuse
sa ma laude. Ajunsesem sa am o parere mai buna despre mine, am ajuns sa imi placa
de mine, sa ma accept si sa ma simt mandru de mine.

Ti-am descris super pe scurt cum se instaleaza treptat increderea in tine prin exercitiile
pe care le-am strans si le-am construit ca sa ma ajute pe mine. Nu ma gandeam ca o
sa ajute sute de oameni ci le-am gandit strict pentru mine si cei apropiati.