Sunteți pe pagina 1din 2

Subiectul pe care il asteptam de ceva vreme sa il scriu. E punctul esential al existentei noastre.

Dupa mine, este cel mai greu de discutat. Pentru ca acest sentiment, se traieste, este inexplicabil, insa, o sa incerc sa ma apropii de profunzimea lui. Iubirea. Am sa incep sa o definesc ca cea mai stransa legatura dintre suflet si minte. Cred ca este unicul sentiment care pune de comun acord fericirea cu ratiunea. Dupa cum toti am observat, iubirea nu se poate construi. Putem doar sa evoluam in ea. Inca de cand ne nastem, ne iubim parintii. Asta nu o construim. Insa, relatiia cu ei evolueza si ajugem sa ii iubim mai mult, sau mai putin. Iubirea fata de un copil, este neconditionata, si la fel, este un sentiment care apare fara nici un fel de control atunci cand se naste propiul copil. In timp, iubirea creste. In schimb, in toate astea, vedem legatura stransa paterna. Ne nastem, dam nastere. Si aici nu avem ce schimba. Insa, exista o iubire care apare si e mult mai flexibila. Acea iubire, este fata de persoanele din exterior. Persoanele care ajung in intimitatea gandului nostru. In intimitatea viietii noastre. Si dau din nou cel mai cunoscut exemplu: Relatiile. Cand ne indragostim inca de la varste fragede, nu realizam cu adevarat ce inseamna sa iubim. Chiar daca, se spune, ca iubirea sincera este a unui copil. Adevarat. Dar nu este o iubire matura. Este in forma ei primara,bruta. Cu cat ne maturizam, ajugem sa iubim diferit. Iubim matur. Cu totii am avut relatii in liceu, apoi la facultate, si tot asa. Si de fiecare data ne-am pus intrebarea, daca vom reusi sa mai iubim. Si dupa ce am fost cu altcineva, am realizat ca reusim sa uitam persoanele din trecutul nostru, persoane carora leam promis la un moment dat iubire eterna. Iar aici , intervine cea mai mare dilema a mea. Iubim doar odata in viata? Sau de mai multe ori? Am analizat acest aspect din ambele perspective. Pro si contra. Nu am ajuns la o concluzie, dar, sa presupunem ca iubim de mai multe ori in viata. Argumentul care sustine aceasta idee, este trecerea de la o persoana la alta vis a vis de relatii. Poate in tinerete am iubit enrom o persoana, si ajungem sa ne casatorim si sa avem copii cu alta persoana. Pe amandoua le-am iubit? Raportandu-ma la importanta iubirii, si a sentimentului pe care ea ti-l induce, imi este greu sa cred ca poti iubi de mai multe ori. Sau, poti iubi, dar diferit din punct de vedere matur. Atunci inseamna ca cel mai corect si matur iubim atunci cand suntem mai mari. Restul, putem spune, ca am tinut enorm de mult la anumite persoane. Insa, mai exista partea de iubire absoluta si cred eu adevarata . Care nu stii cand o poti intalni. Apare doar o data in viata si ti se intipareste in minte, in inima si iti marcheaza sufletul. Nu tu decizi cand se intampla asta. Este foarte interesant cum o alta persoana iti poate trezi acest sentiment suprem. Este ca un miracol, cum dintr-o atitudine, un gest, gandire, atingere efectiv tot ce inseamna o persoana, te face sa iti indrepti toata atentia catre ea. Toata viata ta, sa o dedici ei. Iubirea, sentimentul care il intalnim doar o data in viata, dupa mine, ar trebui sa se apropie de cea nativa. Adica oricand, sa renunti la viata ta, pentru acea persoana. De exemplu un parinte. Atunci cand ajungem sa iubim pe cineva, asta ar trebui sa fim capabili sa facem. De ce ? Pentru ca nu exista doar o persoana in iubire. Iubirea intr-adevar apare, nu se creaza. Insa, dupa cum am mai spus , ea

nu poate fii dusa la apogeu doar de o singura persoana. Si atunci, cand cineva iti ofera iubirea in masura in care tu iubesti, nu neaparat la fel, merita sa facem sacrificii supreme. Nu putem trai fara iubire, atunci cum putem rasplati persoana care ne ofera asta? Doar prin iubire. Fiecare om , isi defineste iubirea dupa sufletul lui. Si atunci cand exista o compatibilitate intre doua persoane, inseamna ca modul cum iubirea ii face fericiti, este acelasi. De asta ne mira uneori, cum din lucruri simple, cum ar fii sarutul, o imbratisare, o atingere, o privire , sau orice contact, sau gest dintre doua persoane care se iubesc, ia o amploare deosebita. Iubirea vine din detalii. Degeaba declari ca iubesti, daca exista orgoliu in ceea ce faci vis a vis de persoana de langa tine. Sa iubesti, inseamna sa iti elimini orice punct care te pune in defensiva. Ca sa poti duce iubirea in punctul ei absolut, trebuie sa existe cooperare. Nu rivalitate. Gandurile se transforma din eu in pentru ea. Si invers. Atunci totul capata sens. O sa ma intrebati: Daca eu fac totul pentru cealalta persoana, eu unde sunt? Cum o sa fiu fericit? Si aici raspunde reciprocitatea sacrificiului. Dupa cum am spus, sa iubesti cu adevarat inseamna sa fii iubit. Iar cand esti iubit, persoana de langa tine va gandi la fel. Adica , tot ce va face, va face pentru fericirea ta. Pentru ca si tu faci la fel. Cand ajung doua persona sa se iubeasca, duc increderea de la nivel mental la nivelul de sentiment. Isi incredinteaza prin renuntare la eu, fericirea in mainile celuilalt. Si atunci noi decidem ce facem cu ea. Ce poate fii mai presus de atat? Nimic. Fara iubire, nu am avea sentimente. Doar trairi, care duc la dezumanizare. De aceea oamenii care pun iubirea pe primul plan in viata lor, o gasesc foarte greu. Oare stim sa raspundem cu iubire atunci cand suntem iubiti?