Singuratatea in cuplu

Introducere
Ai crede ca cel mai singur te simti atunci cand nu ai pe nimeni. Cuplurile din jur iti par fericite si
chiar si cei care par sa fi intrat in rutina si sunt mai mult prieteni decat iubiti au o persoana draga
langa ei cu care sa imparta probleme si bucurii. Chiar asa sa fie insa?
Pentru multi o relatie de cuplu inseamna singuratate impartita la doi, desi poate nici nu sunt
constienti de acest lucru. Fireste, relatiile nu sunt de la inceput asa. Din contra, cei doi
indragostiti sunt fascinati unul de celalat si petrec mult timp impreuna, ignora micile lucruri pe
care nu le plac la partener sau pur si simplu nu le observa.
Cu timpul insa, dupa ce dispar din fluturii din stomac, relatia este mai asezata si se instaleaza o
anumita stabilitate si siguranta, cei doi se privesc mai obiectiv. Multe lucruri care inainte li se
pareau adorabile la jumatatea lor pot deveni obiceiuri enervante. Cei mai multi dintre cei care se
confrunta cu acest fenomen nu pot localiza, in timp, momentele premergatoare acestei singuratai
in doi, desi ele au existat, insa au trecut neobservate. Semnale exista intotdeauna, numai ca nu
stim de fiecare data sa le decodificam pentru a preveni fie momente conflictuale, fie taceri
apasatoare.
Si fiecare se refugiaza treptat in munca, iesiri separate cu prietenii, iar daca sunt impreuna acasa,
fiecare e cu nasul in cartea lui sau privesc ecranul televizorului fara a interactiona foarte mult.
Cred ca este foarte cunoscuta imaginea in care partenerul de viata nu te vede in jurul sau pentru
ca este preocupat cu telefonul mobil, facebook-ul, laptopul, tableta sau serviciul care se
prelungeste acasa.
Astfel se instaleaza singuratatea, sentimentul ca desi esti cu cineva, persoana de langa tine nu te
cunoaste, nu te intelege, ca ceea ce vorbiti sunt lucruri triviale, va preocupati in legatura cu
cheltuielile sau achizitionarea unei masini, dar nu mai tineti minte cand a fost ultima oara cand
chiar ati ras cu pofta sau ati stat noaptea pana tarziu in pat purtand o conversatie atat de
interesanta incat ati uitat de somn.
Si totusi, multi oameni raman blocati si prefer aceasta singuratate in doi.
Cuplul si relatia dintre parteneri sunt organisme vii, sunt sisteme dinamice, in care actioneaza
forte de coeziune, dar si forte de dezintegrare, destramare, disociere. In orice cuplu exista mult
mai mult decat intentia de a trai impreuna sau de a intemeia o familie, exista mult mai multa
istorie personala care se va repune in scena intre parteneri, ecista mult mai mult decat dorinte si
sentimente. O relatie se construieste de multe ori gresit pornind de la setul de idei pe care fiecare
partener il are despre celalalt, iar cand aceasta iluzie se spulbera, abia atunci cei doi parteneri isi
dau seama ca tot ce au crezut ca ar fi o fundatie solida, s-a dovedit a fi doar o forma de nisipuri
miscatoare.
Capacitatea de a convietui intr-o relatie nu presupune doar iubire pentru ca iubirea, desi indica
directia corecta, nu este suficienta ci presupune angajamente, responsabilitati, reciprocitate,
implicare, disponibilitate, prezenta, ascultare, daruire de sine, atentie, fara a-l sufoca pe celalalt,
fara a-l tine dependent de tine si fara a-l conditiona. Cand acestea nu exista, deja nu se mai poate
vorbi despre o relatie de cuplu sanatoasa.
Sanatatea si echilibrul unui cuplu sunt date tocmai de raportul dintre fortele sale de coeziune si
fortele de separare, care sunt aduse in relatie de catre fiecare dintre parteneri, mai exact de
trecutul acestora si de istoricul relatiilor semnificative pentru fiecare si care constituie un soi de
contabilitate afectiva a cuplului. De exemplu, un barbat nu poate fi implicat afectiv in relatia
de cuplu, intrucat nu s-a desprins inca din relatia cu mama sa; o femeie nu poate fi partenera de
cuplu, neavand incheiat, vindecat, istoricul relatiei cu tatal sau.
Iesirea din impas
O astfel de problema este cu atat mai grava cu cat ea trece de cele mai multe ori neobservata.
Raceala intervine treptat si de cele mai multe ori cei doi devin constienti de ea cand ea s-a
instalat destul de bine intre ei.
De multe ori ignoram micile semne care ne transmit ca ceva nu este in regula, pentru a ne da
seama mai tarziu de efectul lor cumulat. Insa nu inseamna ca totul este pierdut si relatia este
sortita esecului.
Cand o relatie nu mai merge la fel de bine, trebuie sa aflam clar de ce am ajuns in acest punct si
daca lucrurile se pot remedia sau nu. Pentru ca putem pierde o persoana importanta, care ne
cunoaste si iubeste asa cum suntem, pentru ca nu facem niciun efort sa schimbam ceva.
Relatiile sunt complicate si nu merg pur si simplu de la sine deoarece exista suficienta iubire.
Apar probleme, stres, lipsa de timp, certuri, oamenii se schimba in timp, se maturizeaza, isi
contureaza mai bine personalitatea, au vise si aspiratii noi. Cel cu care ne impartim viata acum
este intr-un fel aceeasi persoana de care ne-am indragostit in urma cu cativa ani, insa din multe
puncte de vedere a evoluat mult.
Iar aceasta schimbare nu este usor de controlat, pentru ca nu mereu are loc in sincron cu
schimbarile prin care trece partenerul. Unul o poate lua pe un drum, iar celalalt pe altul si sa
realizeze intr-o zi cat de departe sunt, desi se stiu de atata timp si practic au crescut unul sub
ochii celuilalt.
Cum ne dam seama de faptul ca mariajul nostru sufera datorita singuratatii in doi? Si cum
rezolvam aceasta problema?
Singuratatea nu este obligatoriu semnul unei incompatibilitati ci al unei incapacitati de a mai
ajunge la celalalt. Intr-o buna zi iti privesti partenerul de viata si te intrebi: cine este omul de
langa tine cu care iti imparti viata? Aproape ca a devenit un strain despre care nu sti mare lucru:
nu-i cunosti problemele, dorintele, emotiile.
Cauzele care ne imping in haul singuratatii sunt numeroase, dar cele mai frecvente sunt: lipsa
comunicarii, rutina, apatia.
Una din nevoile noastre vitale este aceea de a comunica, de a putea sa traim in comun cu
persoane importante pentru noi. Cuvintele, mesajele transmise intre partenerii unui cuplu fie vor
hrani, vor dinamiza pe fiecare din protagonistii relatiei, fie ii vor afecta, ii vor rani. In lumea
agitata in care traim cuvintele sunt cele care pot amplifica un sentiment, pot inviora o relatie
obosita, pot trezi emotii puternice.
Cu cat comunicarea este mai intima, cu atat cuvintele sunt mai insuficiente pentru a asigura
comunicarea. Contactul fizic cu fiinta iubita, complicitatea gesturilor, a privirilor, creeaza o aura
de bucurie si incredere in jurul cuplului in care domneste armonia. De-a lungul timpului insa,
blocajele, refuzurile care apar si se dezvolta intr-o relatie sunt rezultatul esecurilor inregistrate in
stabilirea unei comunicari fizice si verbale. Trebuie sa ne acordam timp pentru a interactiona,
pentru a ne impartasi unul altuia ganduri si sentimente, pentru a ne intelege unul pe celalalt.
Lipsa interactiunilor si a comunicarii reprezinta principalii inamici care duc mai intai la
instrainare si mai apoi la destramarea cuplului. Adeseori femeile se adancesc in treburile casnice
sau isi petrec mai mult din timpul liber cu prietenele. Barbatii devin si ei din ce in ce mai tacuti,
se refugiaza in munca sau se retrag in fata televizorului absorbiti de emisiunile sportive. De-a
lungul anilor, fiecare va acumula suparari, frustrari, nemultumiri mai mari sau mai mici. Toate
acestea vor contribui la aparitia unei distante intre cei doi care se va mari si astfel fiecare va
ajunge sa traiasca separat in lumea lui, cu tristetile, durerile si sperantele proprii. Intelegerea si
sprijinul pe care le gaseau in partener acum le cauta si le obtin de la ceilalti oameni din jurul lor.
Un alt semn al insingurarii in interiorul unui cuplu este rutina. Evenimentele cotidiene precum
dusul copiilor la scoala, pregatirea mesei, rezolvarea problemelor financiare si medicale, ii fac pe
cei doi soti/parteneri de viata sa devina mai ingrijorati, mai stresati. Toate aceste lucruri le pun
relatia la incercare. Astfel, cei doi nu mai au ragazul de a petrece timp de calitate impreuna, nu
mai au dispozitia necesara pentru a glumi, nu-si mai fac confesiuni, nu-si mai spun cuvinte
tandre. In acelasi timp relatia intima ajunge sa se rezume la sexul obligatoriu, de rutina.
Membrii cuplului uita adesea lucrurile pe care obisnuiau sa le faca impreuna pentru a se distra.
Prietenia de la inceputul relatiei precum si distractiile in doi dispar lasand loc plictiselii. In
aceasta situatie este necesar sa gasesti o portita de scapare pentru ca relatia depinde de acest
lucru.
Portita ar putea fi reprezentata de toate lucrurile care te-au atras la partenerul tau la inceputul
relatiei si sa faci tot ce-ti sta in putere sa le readuci la viata. De asemeni, orice activitate in doi
este binevenita si are rolul de a va aduce aminte ca nu sunteti singuri.
Ce ar fi de fcut ca s nu ajungi s trieti acest scenariu? Dar cum ai putea remedia situaia dac
deja trieti "singurtatea n doi"? Psihologul Cristina Ion-Rdulescu spune: "O astfel de situaie
nu apare peste noapte. Ea se instaleaz atunci cnd cei doi permit asta". Uneori, cauza sunt
orgoliile prea mari, alteori, s-au erodat sentimentele ce i uneau i a aprut cte altcineva n viaa
unuia sau a amndurora. Sau, pur i simplu, pentru c ntre ei exist o distan fizic de mii de
kilometri. Alteori, mai locuiesc mpreun, dar au lsat rutina s i acapareze i s-i transforme
ntr-un fel de camarazi de lupt i nicidecum n doi ndrgostii.
Primul pas si cel mai important este constientizarea acestei probleme si luarea de decizii
impreuna pentru a remedia lucrurile. Din pacate, multi aleg sa caute salvare in afara relatiei, sa
compenseze pentru ce nu merge bine cautand pe altcineva, insa de multe ori se dovedeste a fi nu
neaparat o noua iubire, ci o fericire temporara.
Discutati despre sentimentul de singuratate cu partenerul vostru, marturisiti-va ingrijorarile si
incercati sa nu-i aduceti acuze. Redescoperiti-va unul pe celalalt si invatati sa intelegeti ca sunteti
diferiti si acceptati aceste diferente. Comunicati partenerului de viata care sunt nevoile voastre,
fara sa presupuneti ca el/ea ar trebui sa le cunoasca deja si petreceti cat mai mult timp impreuna.