In afara scrisului, una dintre cele mai mari relizări umane ale tuturor timpurilor a fost

inventarea tiparului.Înainte de secolul al XV-lea, oamnii reproduceau cărtile Zn Europa

pregatind manu scripti.copii ale cărtilor existente, scrise în mod laborious,de mana. Tiparul a
adus o schimbare fantastica. Conceptul de a impregna cu un sigiliu sau folosirea unui dizpozitiv
asemănăntor unui rulou de zugrăvit,pentru a imprima o imagine în lut moale, este unul vechi.
Chiar şi procesul de tiparire a unei întregi pagini de litere, sculptându-le cu greu într-o placă de
lemn neted, cu litere inversate şi apoi acoperirea cu un strat de cerneală şi presarea ei pe hârtie
netedă sau altă suprafaţă, a fost cunoscut cu mult timp în urma în urmă.

La începutul secolului XVI-lea presale cu caractere mobile scoteau mii de exemplare de cărtii
imprimate pe hârtie . Ele erau publicate în toate limbile europene şi astfel puteau fi citite de
oricine ştia carte în propia sa limbă. Acesibilitatea acestor cărţi a desclanşăt un interes mai
mare pentru învătarea cititului.

La sfârştul secolului al XIX-lea a devenit clar pentru sociologii timpului că noile mijloace de
comunicare – ziare , cărti şi reviste, răspândite şi utilzate la toate nivelurile societăţii aduceau
schimbări importante în condiţia umană.aceste mijloce reprezentau o noua formă de
comunicare care influencare influenţeaza nu numai patern-urile de interactiune în cadrul
comunitătilor şi societăţilor , dar şi concepţiilor psihologice ale indivizilor.

O data cu aparitia şi acceptarea presei de masă, ritmul activităţiilor umane de comunicare s-a
accelerat.Deşi cercetători comunicării nu au ajuns la o întelegere integral a impactului care
mass-media îl au asupra aspectelor psihologice, morale, economice, politice , creative, cultural
şi educationale ale vieţii individului de rând ,ei au început să acumulează o bază de rezultate ale
cercetătorilor care facilita progresiv întelerea acestor chestiuni. Intr-un interval de timp relative
scurti,diferţi sociologi,psihologi, ziarişti ,cercetători ai comunicării prin limbaj şi alţii s-au
specializat în studiul obiectiv al rolului mass-media în cadru societăţii noastre. Una dintre
sarcinile majore ale celor ce studiază comunicarea de masă, evaluând această epoca şi
controversele pe care ea le generează, este de a acumula date ştintifice privind impactul media
asupra publicului.
O data cu apariţia şi acceptarea presei de masă, ritmul activităţii umane de comunicare s-a
accelerat.în primul deceniu al noului secol , filmele au devenit un mijloc de destindere. Ele au
fost urmate prin anii 1920 de intrare radioului în casele oamenilo0r şi prin anii 1940 de intrarea
televiziunii în casele oamenilor.

O data cu apariţia şi acceptarea presei de masa , ritmul activităţii umane de comunicare s-a
accelerat. Pe la mijlocul secolului , telegraful a devenit o realitate,deşi nu era un mijloc de comu
nicarede masă,acest dispozitiv reprezinta un element al acumulări tehnologice care avea să
ducă în cele din urmă la aparitia mass-media electronice.

Sarcina de a evalua natura şi impactul comunicării de masăprezintă o serie de

dimensiuniimportante. Cu siguranţa, implică mai mult decât o simpla incercarw de a descoperi
caile prin care conţinutul uni mesaj diseminat de media tiparită,televiziune sau radiodifuziune
influenţează convingerile, atitudinile si comportamentul publicului. Această sarcină impune de
asemeenea cercetări sistematice asupra naturii evenimentelor istorice şi a sistemelor de valori
care au modelat mijloacele de comunicare într-o societate data şi le-a determinatsă producăş
un pattern specific în cea ce priveşte conţinutul . include o sondare sistematică în natura
comunicării umane la nivelul interpersonal, pentru a vedea dacă introducerea mass- media
modifică procesul într-un mod drastic. Wn final, aceasta sarcină include studiul modalitătilor
prin care3 comunicarea de masa poate remodela structurile sociale şi culturale regulie şii
codurile societăţii, limbajul şi asteptarilor de rol pe carwe membrii acelei societăţi le au faţz de
celălalt.

Reformulată succinct,evaluarea naturii inflentei comunicării de masă se concentreză pe trei

întrebări cruciale:

1. Care este impactul unei societăţii asupra mass-mediei? Care au fost condiţiile politice ,
economice şi cultural care au determinat mass-media să opereze în forma prezentă
2. Cum are loc comunicarea de masă? Difera ea în principiu sau doar în detaliu de
comunicare direct, interpersonal?
 3. Care este impactul comunicării de masă asupra individului? Cum il influenţează din
punct de vedere [psihologic, social şi cultural?(Teorii ale comunicării de masă, Melvin
L.DeFleur, Sandra Ball-Rokeach,1999,Polirom)
Relatiile dintre mass-media,societate şi indivizi, aşa cum sunt ele exprimate în cele
întrebări esenţiale de mai sus, nu pot fi studiate într-un vid teoretic. Cercetarea
proceselor şi efectele comunicării de masă trebuie să fie orientată de un set de supozitii
elementare despre natura societăţii , e indvidului uman şi a relatie dintre cei doi.
Termenul paradigm este folosit uneori pentru a eticheta un set de astfel de supoziţii.În
ştiinţa comunicării de astăzi,termenul combină idea uni model pentru comparaţie cu
idea mai complexă unui set de supoziţii fundamentale despre natura unui aspect al
realiţăţii sociale sau psihologice.

Comunicarea de masa se referala procesul prin care o organizatie complexa produce şi

transmite, cu ajutorulunui sau al mai multor aparate , mesaje publice direcţionate către un
public imens , eterogen şi dispersat.

Pană la apariţia internetului şi a web-ului în situaţia traditional de comunicare de masă , sursa

tipică era un grup de indivizi care jucau roluri predeterminat într-un cadruorganizaţional. Cu
alte cuvinte ,comunicare de masă era produsl final al eforturilor mai multor persoane. Ganditi-
va de exemplu cum se face un ziar.Reporterii aduna ştiri;redactorii scriu articole ; un desenator
face caricature zilei ;departamentul de plubicitate face layoutuyrile pentru reclame ;
responsabilii de număra aşază toate acestea lucruri pe o pagina de proba ;tehnicienii transfera
aceasta pagina pe un master; alţi tehnicieni tipăresc ziarului final; exemplarele finale sunt date
distribuitorilr si fireşte în spatele tuturor acestor lucruri se află un editor care are bani pentru a
plăti clădirii, presale , personalul, camionele, hartia cearnala.

Ziarele şi revistele au în comun multe trăsături în cadrul evoluţiei lor istorice. Ambele au trebuit
să dea dovada de o cunoaştere a publicul cititior plină de discernamănt pentru a supraveţui.
Prea adesea , analizele istorice ale jurnalismului s-au concentrat doar pe funcţia sapolitică de
bază , aceea de ainforma publicul , neglijând astfel funcţia sa secundară dar complemen tara
celei dintai , de a întâmpina cerintele mai extinse de lifestyle şi divertisment ale cititorilor. Cu
cea de –a doua funcţie a sa, jurnalismul a contribuit enorm la formarea unor politici cultural
cultural mai cuprinzătoare. Pe scutr jurnalismul în ambele forme este celmai bine definit ca o
combinaţie continuă de nouţăţi, informaţie, opinii şi divertisment.

Informaţia tipărită periodic a apărut odata cu schimbarile cultural majore vizibile déjà în
aproape toată Europa Occidentalăîn secolul al XVII-lea(Burke,1978)implicatia acestora a
contribuit un accent mai puternic pus pe specificului locului şi momentului , mai multa
interactiune în formă literare între protagonist şi naratiune şi ,mai presus de toate , o mare
perceptiea potenţialui factor uman în relaţiile sociale. în primele sale forme , cultura tipărită
periodică a incorporate luptadintre cei care voiau să controleze fluxul de inormatie public şi cei
care voiau să diseminezi acesta informaţie, în scopuri politice(presa scrisa, o introducere critica.
Richard Keeble, 2009)