De ce călugării de la Mănăstirea Neamţ erau ţinte predilecte pentru Securitatea comunistă

Arhimandritul Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ, prezintă, în volumul I al

unei lucrări pe care a lansat-o în noiembrie 2017, aspecte mai puţin cunoscute din
viaţa monahală a lăcaşului.

După cercetări în documentele de la Arhivele Naţionale, CNSAS în arhivele

mănăstirii şi ale Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, stareţul a descoperit date concrete
despre activitatea operativă desfăşurată în perioada comunistă asupra preoţilor şi
călugărilor mănăstirii. 

„<Chestiunea> Mănăstirii Neamţ a fost o adevărată provocare pentru Biserică şi

ierarhia ei, întrucât acest centru de cultură şi educaţie bisericească, prin personalităţile
care îşi coagulau forţele în jurul Seminarului, a fost la un pas de a fi desfiinţat. Nu
ştim ce ar fi făcut autorităţile cu ea, probabil muzeu, însă în analiza Securităţii
mănăstirea figura ca unul dintre cele mai puternice focare contrarevoluţionare“, arată
Arhimandritul Benedict Sauciuc în lucrarea intitulată „Mănăstirea Neamţ -  vatră de
spiritualitate şi cultură românească, vol. I 1945-1989“.

Autorul lucrării, doctor în teologie, susţine că regimul comunist a ştiut să se

folosească în interes propriu, de toate slăbiciunile şi conflictele existente înainte de
1944. 

„Problema colaboratorilor şi a informatorilor Securităţii aflaţi în interiorul Bisericii

trebuie atent reevaluată, deoarece şi aici există o serie întreagă de prejudecăţi. Pe baza
unor statistici parţiale, dar totuşi cu o anumită relevanţă, nu se poate afirma că
procentul de informatori din cadrul BOR a fost mai mare, sau mai redus faţă de
celelalte culte. Securitatea a căutat să aibă atâţia informatori cât era nevoie pentru a
ţine sub control <situaţia operativă>”, arată autorul lucrării citate.

Comunismul comparat cu Satana

Benedict Sauciuc spune că, iniţial, urmărirea activităţii cultelor a fost încredinţată
Serviciului III din cadrul Direcţiei I a Securităţii, Bisericii Ortodoxe fiindu-i rezervat
Biroul 1, cu cele mai multe cadre.

Acesta prezintă cazul a doi monahi, luaţi în mod special în vizorul Securităţii:
Protosinghel Petru Pogonat şi Arhimandritul Mina Prodan.
Despre Petru Pogonat autorul spune că provenea din Bârlad, şi a urmat cursurile
Facultăţii de Drept din Bucureşti şi cursurile şcolii de Doctorat ale Facultăţii Juridice
din Paris. Intrat în monahism la Mănăstirea Neamţ în anul 1947, acesta era mereu
ameninţat că va fi arestat din cauza politicii şi activităţii pe care le-a dus înainte de a
îmbrăţişa viaţa monahală. 

„El însuşi declara: <mi-e foarte teamă să nu fiu arestat. Aştept cu nerăbdare venirea
primăverii anului 1953, deoarece se vor schimba lucrurile>”, se arată în lucrarea
citată. Autorul lucrării aminteşte de un episod petrecut în toamna lui 1956, atunci când
academicianul Mihail Roller, aflat într-o vizită în mănăstire cu o delegaţie din URSS,
a fost primit de Petru Pogonat, preot care tebuia să le prezinte vizitatorilor
mănăstirea.“

„…cu prilejul acestei delegaţii din URSS, translatorul nu traducea întocmai ceea ce
spunea Părintele Petru. În cele din urmă, acesta indignat de aceste false istorisirii, s-a
răstit la ghid: <nu permit, înţelegi, nu permit să se falsifice istoria patriei mele!!!> Iar
în urma discuţiilor avute, Roller a raportat că la Mănăstirea Neamţ este un mare
duşman al comunismului şi se impune să fie trimis în altă parte, fiind un real pericol
pentru tineret. Stareţul i-a comunicat Părintelui Petru dispoziţia celor de sus şi că
trebuie să plece la Schitul Icoana”.

https://historia.ro/