Personalitatea Patriarhului Iustin

Patriarhul Iustin Moisescu s-a născut la data de 5 martie 1910, în satul Cândești (județul Argeș). Se

înscrie la studii la Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel (1922-1930). Termină
Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel ca premiant. A fost ales de patriarhul Miron Cristea dintre
absolvenții tuturor Seminariilor din anul acela, 1930, și trimis cu o bursă să-și facă licența în Teologie
la Universitatea din Atena. În anul 1934 se întoarce licențiat cu "arista" 
Patriarhul Miron Cristea, urmărindu-i destinul, la recomandarea Universității din Atena și a
Ambasadei române din Grecia, l-a trimis pe tânărul licențiat de la Atena să-și continue studiile
de specializare la Facultatea de Teologie romano-catolică din Strasbourg (Franța), pentru încă
doi ani (1934-1936), de unde, cu materialul pentru teza de doctorat, s-a întors încă o dată în
anul 1936 la Facultatea de Teologie din Atena, unde a obținut doctoratul, în anul 1937, cu
teza: "Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura", premiată de Academia de Științe din
Atena. Susține examene de echivalare la Facultatea de Teologie din București.

A urmat apoi cavalcada profesoratelor, cu opriri și promovări rapide: Profesor de Limba latină
la Seminarul "Nifon" din București (1937-1938), profesor de Noul Testament la Facultatea de
Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia (1938-1939), înlocuindu-l pe celebrul
profesor Nicolae Arseniev. Astfel, la Varșovia a alcătuit următoarele cursuri în limba polonă:
"Introducere generală și specială în cărțile sfinte ale Noului Testament"; "Exegeza Epistolei
Sf. Pavel către Galateni" și "Exegeza prologului Evangheliei după Ioan". Aceste cursuri au
fost cercetate de profesorii Milan Șesan și Vladimir Prelipceanu, care „au constatat valoarea
lor științifică, didactică, precum și deplina lor concordanță cu învățătura Bisericii Ortodoxe

În anul 1940 este numit ca profesor agregat. În anul 1942, este numit, prin concurs, ca
profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava.
La Cernăuți și Suceava a mai alcătuit trei cursuri, unul de "Introducere în cărțile Sfinte ale
Noului Testament", altul de "Exegeză" și al treilea, "Ermeneutică Biblică". Despre scrierile în
limba română, același raport constată că: „Forma de exprimare a autorului în limba română se
distinge prin conciziune și claritate". În anul 1946 este transferat ca profesor la aceeași catedră
la Facultatea de Teologie din București, apoi din anul 1948 la Institutul Teologic Universitar
din București.

Ca profesor de teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură și

interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom" (1939-1941); "Originalitatea parabolelor
Mântuitorului" (1944-1945); "Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena" (1946); "Ierarhia
bisericească în epoca apostolică. Anexă: Texte biblice si patristice despre pace și muncă"
(Craiova, 1955); "Simbolica lui Hristu Andrutsos, traducere din grecește" (Craiova, 1955);
"Sfântul Pavel și viața celor mai de seamă comunități creștine din epoca apostolică" (1951);
"Temeiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii"
După decesul mitropolitului Nicolae Bălan și rămânerea vacantă a scaunului de mitropolit al
Ardealului, Iustin Moisescu a intrat în monahism, la 23 februarie 1956 a fost hirotonit diacon de către
episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, a doua zi celălalt episcop-vicar patriarhal, Antim Nica, l-a
hirotonit preot, iar a patra zi, 26 februarie 1956, Adunarea Națională Bisericească, constituită în
colegiu electoral potrivit statutului, l-a ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului.
Mitropolitul Iustin păstorește o scurtă perioadă ca mitropolit al Ardealului. La 10 ianuarie 1957 este
ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, iar peste trei zile e instalat pe scaunul cinstit odinioară de
Dosoftei, Varlaam, Veniamin Costachi, pentru a nu-i pomeni decât pe aceștia, pentru că șirul celor
mari de la Iași e prea mare, ca să poată fi pomenit acum în întregime.
Ca mitropolit al Moldovei, a desfășurat o activitate prodigioasă. Au fost ridicate noi clădiri - adevărate
monumente de arhitectură - în incinta Centrului eparhial Iași, iar Catedrala și reședința au fost
refăcute. Au fost restaurate numeroase mănăstiri și biserici - monumente istorice din Eparhie. Pe lângă
cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau colecții muzeale. S-au construit clădiri noi la
Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț, iar cele vechi au fost modernizate.
La 12 iunie 1977 este ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din București la 19 iunie 1977,
păstorind ca patriarh până la moarte.
Ca patriarh, a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia
Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite și Canada
(1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din
Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica
Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din
Grecia (1984). A primit vizita unor întâistătători de Biserici, precum și a numeroși
reprezentanți ai altor Biserici și confesiuni creștine din lumea întreagă în calitate de patriarh.

În calitate de patriarh, a acordat o atenție deosebită activității editoriale. A inițiat marea

colecție intitulată "Părinți și scriitori bisericești", proiectată în 90 de volume, precum și
colecția "Arta creștină în România", în 6 volume.