.

Viaţa Patriarhului Iustin Moisescu

Urmașul patriarhului Justinian a fost un om cu o bogată pregătire teologică și care încă din
tinerețe a cunoscut trei drumuri calea Bisericii, a universităţii şi a bibliotecilor. După o temeinică
pregătire în ţară, la Atena şi Strasbourg, profesor universitar de teologie ortodoxă la Varşovia, Cernăuţi,
Suceava şi Bucureşti, a devenit, mai apoi, mitropolit al Ardealului, în 1956, iar din 1957, mitropolit al
Moldovei şi Sucevei. Iar din 1977 arhiepiscop de București, mitropolit al Munteniei și Dobrogei și
patriarh al Bisericii Ortodoxe Române până în 1986 la data de 31 iulie când trece la cele veșnice.

Cel de-al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române s-a născut în comuna Albești, sat
cândești din județul Argeș la data de 5 martie 1910. Tatăl său, Ioan Moisescu învătător în satul natal,
moare pe front ca ofițer în 1916 în luptele de apărare a Bucureștiului și este înmormântat în cimitirul
Ghencea din capitală. Așadar îngrijirea celor 4 copii, doi băieți și două fete revine mamei, Maria
Moisescu, care a fost o femeie deosebită, ce s-a îngrijit cu mare atenție și dragoste de copii săi până în
ziua în care a trecut la cele veșnice adică 21 decembrie 1974.

Viitorul patriarh era al doilea copil la părinți. Capacitatea sa intelectuala a fost descoperită și
apreciată din primii ani de școală. Între 1916-1921, elevul Iustin urmează cursurile școlii primare din
satul natal, Cândești-Muscel. În perioada 1921-1922, a urmat clasa I-a a liceului ,, Dinicu Golescu" din
Câmpulung Muscel, în toamna anului 1922a trecut ca elev bursier la Seminarul Teologic ,,Patriarhul
Miron" înființat în acel an prin străduințele patriarhului Miron Cristea(1919-1925, mitropolit primat;
1925-1939 patriarh al Bisericii Ortodoxe Române). Acest seminar a fost înființat pentru ai călăuzii o parte
din copiii celor care și-au jertfit viața pe altarul patriei. Acest seminar a fost inaugurat la data de 12
noiembrie 1922 de însușii mitropolitul Miron Cristea. Director este pus doctorul Nicolae Cădere care
impreună cu mitropolitul Miron îi încurajează pe viitorii preoți oferindule multe exemple din trecutul
acestui popor care și-au dedicat viața slujirii lui Dumnezeu și dragostei de țară.

În 1924 elevii seminarului din Câmpullung-Muscel, au făcut o vizită mitropolitului primat, sub
conducerea directorului doctor Nicolae Cădere. În aceea promoție se afla și elevul Iustin Moisescu.
Mitropolitul Miron, recunoscut ca fiind un orator de înaltă clasă, după ce i-a binecuvântat, le-a ținut
următoarea cuvântare: ,,Dea Dumnezeu ca unul dintre voi să ajungă pe scaunul meu de mitropolit la
București". În 1925 mitropolitul primat Miron Cristea va devenii primul Mitropolit al Bisericii Ortodoxe
Române. Aceea urare a mitropolitului se va realiza după 53 de ani, la data de 12 iunie 1977, când Iustin
Moisescu a fost ales de Colegiul Electoral Bisericesc ca al 4-lea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În 1930, elevul Iustin Moisescu, absolvește cursurile Seminarului Teologic din Câmpulung-
Muscel ca șef de promoție. În timpul celor 8 ani de studiu s-a remarcat în mod deosebit învățătură prin
sârguință, seriozitate, disciplină în muncă, îndeplinind cu multă corectitudine datoriile sale de elev.
Datorită acestor calități v-a fi răsplătit de patriarhul Miron Cristea cu o bursă de studii din partea
Patriarhiei Române la Facultatea de Teologie din Atena, ale cărei cursuri le va frecventa cu regularitate
timp de 4 ani universitari, din octombrie 1930 până în iulie 1934. La fel ca și în perioada seminarului s-a
distins și la Atena printr-o muncă stăruitoare și sistematică, fiind mult apreciat de profesorii săi, învățând
perfect limba neogreacă și greaca veche.
 În toamna anului 1934, obține prin recomandarea Patriarhui Miron Cristea o bursă de studii la
Facultatea de Teologie Catolică din Strasburg, ale cărei cursuri le-a frecventat doi ani, până în 1936,
pregătind teza de doctorat și desăvârșindu-se în cunoașterea și vorbirea limbii franceze. În toamna
anului 1936 a plecat din nou la Atena pentru încă un an universitar, iar în iunie 1937 și-a susținut
examenul de doctorat cu un strălucit succes, la unul dintre cei mai distinși și cunoscuți patrologi
ortodocși, profesorul Dimitrios Balanos, cu teza: Evagrie din Pont. Viața, scrierile și învățătura, în limba
greacă fiind apreciat cu calificativul arista-exceptional. În toamna anului 1937 se întoarce în țară, și-și
face echivalarea titlurilor de licență și doctorat în teologie obținute la Atena.

În anul școlar 1937-1938 va fi profesor de limba latină la seminarul ,,Nifon Mitropolitul" din
București, fiind foarte apreciat și iubit de elevi prin buna s-a metodă didactică. În primăvara anului 1938
la cererea Bisericii Ortodoxe din Polonia și a guvernului polon, patriarhul Miron Cristea și Sfântul Sinod
Român l-au recomandat pe tânărul doctor în teologie, Iustin Moisescu, ca profesor de Studiul Noului
Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia, unde a funcționat în cursul
anului universitar 1938-1939. Cursurile ținute în capitala poloniei au fost foarte apreciate datorită
cunoștințelor sale de limbă greacă și expunerilor clare și sistematice, făcute cu înaltă competență și
eleganță de tânărul teolog român, specialist în materia predată. Se întoarce în țară din cauza ocupării
Poloniei de Germania nazistă și URSS. Între anii 1939-1940 îsi satisface serviciul militar la Școala de
ofițeri din Ploiești după care este chemat ca profesor la catedra de Exegeza Noului Testament, la
Facultatea de Teologie din Suceava a Universității din Iași, unde la 1 ianuarie 1942 este titularizat.

A fost profesor la aceasta facultate 6 ani, până în 1946, când la data de 1 decembrie a fost numit
titular la Facultatea de Teologie din București. La 1ianuarie 1949, prin trecerea învățământului teologic
de toate gradele sub directa îndrumare a Bisericii, profesorul Iustin Moisescu este numit titular la
catedra de Studiul Noului Testament la Institutul Teologic Universitar din București, unde a avut
rezultate foarte bune în pregătirea studenților teologi. A predat până în 1956 în învățământul superior.
Ca profesor de teologie a publicat mai multe lucrări de specialitate: "Sfânta Scriptură și interpretarea ei
în opera Sf. Ioan Hrisostom" (1939-1941); "Originalitatea parabolelor Mântuitorului" (1944-1945);
"Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena" (1946); "Ierarhia bisericească în epoca apostolică. Anexă:
Texte biblice si patristice despre pace și muncă" (Craiova, 1955); "Simbolica lui Hristu Andrutsos,
traducere din grecește" (Craiova, 1955); "Sfântul Pavel și viața celor mai de seamă comunități creștine
din epoca apostolică" (1951); "Temeiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii" (1953). Pe lângă
cursurile și seminariile ținute cu studenții și doctoranții în teologie în perioada cât a fost profesor
universitar a desfășurat de asemenea o bogată activitate la cursurile de îndrumare misionară și socială a
preoților la Institutul Teologic Universitar din București. În perioada anilor 1948-1949 a făcut parte din
Comitetul de conducere al Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă și din Comitetul de redacție al
revistei,, Biserica Ortodoxă Română", contribuind serios la ridicarea nivelului ei.

O dorință foarte mare a tânărului teolog a fost aceea de a intra în clerul superior, pentru a
contribuii și mai bine la desăvârșirea spirituală a slujitorilor Bisericii, prin încununarea cu darul Duhului
Sfânt în Sfânta Taină a Preoției. La 23 august 1956 profesorul Iustin Moisescu a fost hirotonit diacon de
către Prea Sfințitul Teoctist Arăpașul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, iar pe 24 februarie, a
fost hirotonit preot de Prea Sfințitul Antim Târgovișteanul, episcop vicar patriarhal și hirotosit Econom
Stavrofor la Catedrala Sfinții Patriarhi din București. La 6 august 1955 scaunul Mitropoliei Ardealului
rămâne vacant prin trecerea la cele veșnice a vrednicului mitropolit Nicolae Bălan.

La data de 26 februarie 1956 Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe profesorul Iustin Moisescu
ca Mitropolit al Ardealului, având în vedere deosebita lui pregătire teologică, rodnica și frumoasa
activitate desfășurată timp de 17 ani ca profesor universitar la catedra Studiului Noului Testament, plus
cultura sa bogat dezvoltată. Și-a rezervat apoi zece zile de meditație, înainte de a cere ca Domnul să-i
deschidă brațele părintești și să-l primească în rândurile monahilor de la Mânăstirea Cernica, la 8 martie
1956. Ales deja mitropolit, la 15 martie 1956 patriarhul Justinian, mitropolitul Firmilian al Olteniei și
episcopul Nicolae Colan al Clujului îl vor hirotoni arhiereu, și i se va încredința de îndată cârja lui Șaguna,
la 18 martie1956, în Catedrala Mitropolitană din Sibiu unde a păstorit o scurtă perioadă de timp, doar 10
luni, dar în care a înființat în locul decedatei "Reviste teologice" (1947), revista teologică "Mitropolia
Ardealului" (nr. 1-2, în septembrie-octombrie 1956).

La 15 septembrie 1956 rămâne vacant scaunul Mitropoliei Moldovei și Sucevei, prin trecerea la
cele veșnice a mitropolitului Sebastian Rusan. La 10 ianuarie 1957 Colegiul Electoral Bisericesc îl va alege
pe Înalt Prea Sfinția Sa Iustin, mitropolitul Ardealului ca Mitropolit al Moldovei și Sucevei iar peste trei
zile e instalat pe scaunul cinstit odinioară de Dosoftei, Varlaam, Veniamin Costachi, pentru a nu-i pomeni
decât pe aceștia, pentru că șirul celor mari de la Iași e prea mare, ca să poată fi pomenit acum în
întregime. Când a fost ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, și-a conturat programul prin cuvintele: „Cu
toată silința voi desfășura o lucrare statornică de ocrotire și păstrare a Sfintelor locașuri: biserici,
mânăstiri și schituri - minunate opere de artă - care alcătuiesc diadema Mitropoliei Moldovei; iar din cei
ce se nevoiesc în aceste comori ale evlaviei străbune, mă voi strădui să fac slujitori harnici și devotați
Bisericii, Patriei și binelui obștesc. Neîncetat voi priveghea la buna îndrumare a preoțimii Eparhiei mele,
întru îndeplinirea cu prisosință a îndatoririlor ei către Biserică și Patrie. Voi urmări cu toată luarea minte
ca roadele lucrării preotești să se vadă din buna chivernisire a locașurilor dumnezeiești, din
propovăduirea dragostei între toți fiii Patriei și din jertfelnica dăruire pentru binele obștesc".

Prin mutarea la cele veșnice a patriarhului Justinian la 26 martie 1977, scaunul patriarhal
rămâne vacant iar pe data de 12 iunie 1977 Colegiul Electoral Bisericesc, potrivit rânduielii și canoanelor
Bisericii Ortodoxe și legislației Bisericii Ortodoxe, cu 92 de voturi din 94 a fost ales ca Prea Fericirea Sa
Dr. Iustin Moisescu, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române, fiind al patrulea patriarh de la înălțarea prin Tamos-ul acordat la 30 iulie 1925 de
patriarhul ecumenic Vasile al III-lea(1925-1929) și de sfântul sinod Patriarhiei de Constantinopol.

Se împlinea așadar prin aceea alegere dorința și urarea primului patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române, Miron Cristea, exprimată cu 53 de ani în urmă în iunie 1924, ca să „dea Dumnezeu ca unul
dintre voi să ajungă pe scaunul meu de mitropolit la București"iar acesta a fost elevul Iustin Moisescu.
Acesta va păstorii Biserica Ortodoxă română până la trecerea la cele veșnice la data de 31 iulie 1986, în
București, fiind înmormântat în Catedrala Patriarhală.