Patriarhul Iustin Moisescu, profesor de vocaţie, strălucit traducător și remarcabil cercetător

În cuvântul înainte al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la calendarul creștin-ortodox 2019 scrie
despre vrednicul de pomenire Patriarh Iustin Moisescu că a rămas în conștiința Bisericii noastre un
ierarh cărturar și un profesor de vocație. „S-a născut la 5 martie 1910, în Cândești, judeţul Argeș. A
făcut strălucite studii teologice la Seminarul orfanilor de război situat în incinta Mănăstirii Negru
Vodă din Câmpulung (1922-1930), înființat de Patriarhul Miron Cristea, iar apoi, tot prin purtarea de
grijă a Patriarhului Miron Cristea, a studiat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Atena (1930-1934),
care i-a conferit și doctoratul pentru excepționala teză intitulată: Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi
învățătura (Atena, 1937), premiată de Academia de Științe din Atena.

Dascăl de vocaţie, viitorul patriarh Iustin și-a început strălucita carieră didactică în anul 1937, ca
profesor de Limba latină la Seminarul Nifon din București (1937-1938), predând apoi la catedrele de
Noul Testament ale Facultăţilor de Teologie ale Universităţilor din Varșovia (1938-1939), Cernăuţi-
Suceava (1940-1946) și București (1946-1956). În 26 februarie 1956, fostul profesor de teologie a fost
ales Arhiepiscop al Sibiului şi Mitropolit al Ardealului, iar în 10 ianuarie 1957 devenea Arhiepiscop al
Iașilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei, păstorind timp de 20 de ani. l-a succedat Patriarhului
Justinian Marina în scaunul patriarhal, fiind ales în 12 iunie 1977, păstorind până la moartea sa,
petrecută în 31 iulie 1986.

Cercetător înzestrat, râvnitor şi tenace, Patriarhul Iustin Moisescu este autorul unor lucrări teologice
de referință care nu și-au pierdut actualitatea: Ierarhia bisericească în epoca apostolică (Craiova,
1955), Sfânta Scriptură şi interpretarea ei în opera Sfântului Ican Hrisostom (în extras, Cernăuţi,
1942), Originalitatea parabolelor Mântuitorului (1945), Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena
(lași, 1946). De asemenea, strălucitul teolog român a realizat, în 1955, o traducere a unei lucrări
fundamentale de teologie dogmatică— Simbolica —aparţinând profesorului grec Hristu Andrutsos
(1869-1935). Opera integrală a Patriarhului cărturar lustin Moisescu, în șapte volume, a fost reeditată
în anii 2002-2004 prin grija Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Calinic al Argeşului şi Muscelului.

Patriarhul lustin Moisescu a acordat o atenție deosebită activității editoriale. În primul rând, a avut
inițiativa revizuirii traducerii Sfintei Scripturi, văzând astfel lumina tiparului o nouă editie a Noului
Testament (1979) și, ulterior, Biblia sinodală din 1982, rezultatul conlucrării profesorilor de teologie
Constantin Cornitescu, loan Mircea, Nicolae Petrescu, Dumitru Radu și a arhimandritului Bartolomeu
Anania, pe atunci director al Institutului Biblic al Bisericii Ortodoxe Române. Chiar în anul în care
Schitul Maicilor era demolat, salvându-se numai biserica, translată 245 de metri, Biblia sinodală din
1982 era imprimată într-un tiraj impresionant: 100.000 de exemplare. Au fost tipărite noi ediții ale
cărților de cult şi au fost elaborate noi manuale pentru învățământul teologic superior şi pentru
seminariile teologice.
De asemenea, Patriarhul Iustin a initiat colecția „Părinți şi Scriitori Bisericeşti”, din care au văzut
lumina tiparului 37 de volume, cea mai consistentă colecție românească de texte patristice. Cu
binecuvântarea noastră, ca semn de omagiu adus Patriarhului lustin, a fost reînființată, în ianuarie
2008, Comisia Părinți şi Scriitori Bisericești, prin cooptarea unor reputați filologi și distinși teologi, cu
scopul de a relua publicarea traducerilor patristice după standarde și rigori științifice actualizate.

În timpul scurtei, dar rodnicei sale arhipăstoriri (1977-1986), deși un nou val de represiune comunistă
s-a abătut asupra Bisericii, au fost publicate lucrări fundamentale, precum colecția Arta creştină în
România (cinci volume), iar revistele centrale bisericeşti au avut o apariție neîntreruptă.

Intr-o vreme în care regimul politic comunist încerca să impună societății românești ateismul
materialist, Patriarhul Iustin a dăruit culturii teologice lucrări fundamentale, o nouă ediţie sinodală a
textului scripturistic, cărţi de cult diortosite, traduceri patristice valoroase și noi manuale pentru
învățământul teologic. Prin înțelepciune și diplomaţie, într-o vreme când erau „osândite” la demolare
bisericile bucureștene Enei (1977), Albă – Postăvari (1984), Mănăstirea Cotroceni (1984), Sfânta
Vineri (1987) şi Mănăstirea Văcărești (1987), Patriarbul Iustin a reușit să salveze de la distrugere mai
multe lăcașuri de cult prin aplicarea metodei de translare a monumentelor istorice brevetate de
inginerul constructor dr. Eugeniu Iordăchescu. Prin această tehnică s-a reușit reamplasarea mai
multor biserici amenințate de proiectele de sistematizare urbană: Mihai Vodă, biserica Mănăstirii
Schitul Maicilor, bisericile Olari, Sfântul Ștefan — Cuibul cu barză, Sfântul Ilie — Rahova, Sfântul loan
— Piață, Sfântul Georghe — Capra.

Așadar, Patriarhul lustin Moisescu rămâne în istoria Bisericii noastre ca un profesor de vocaţie,
strălucit traducător, remarcabil cercetător și „ca un iubitor al valorilor culturale şi artistice ale
înaintaşilor, pe care s-a străduit să le restaureze şi să le lase ca sfântă mostenire urmaşilor”1.

Preot prof. dr. Mircea Păcurariu, „Gânduri despre Patriarhul Iustin Moisescu”, în: PATRIARHUL
IUSTIN, Opera integrală, vol. 5, Dosoftei Mitropolitul și alte scrieri, București, Ed. Anastasia, pp. 13-
14.