BOLILE INFECIOASE ALE COPILARIEI

( varicela, scarlatina, rubeola, rujeola)

SCARLATINA

Considerente generale:

apare intre 5-10 ani, este o boala cu diferite etape de evolutie, specifice
copilul dezvolta imunitate durabila, cazurile cand se reinfecteaza sunt extrem de rare
este declansata de streptococ hemolitic grup A
se transmite prin stranut, tuse, secretii nazale
copilul este contagios, asa cum spuneam mai sus, cu 24 de ore inainte de debutul bolii
( deci nu ai cum sa iti dai seama si sa il tii acasa pentru a nu transmite la alti copii).
Dupa inceperea tratamentului cu antibiotic, la aproximativ 2 zile, copilul nu mai este
contagios.

Cum incepe:

brusc cu febra inalta ( 39-40), dureri mari de gat ( angina) , dureri abdominale ( care
pot induce in eroare medicul in ceea ce proveste diagnosticul)
la aproximativ 2 zile de la debut apare si eruptia, insotita in continuare de febra
eruptia dureaza aproximativ 7-10 zile si este insotita de dureri severe in gat care
afecteaza alimentatia copilului, ganglioni inflamati ( partile laterale ale gatului), rosu
in gat si marirea amigdalelor pana ajung chiar sa se uneasca intr-un anume punct ( pe
linia mediana) prezentand de cele mai multe ori depozite pe suprafata lor ( puroi)
NU apar tuse, secretii nazale

Cum arata bubele":

mici pete rosii, aspre la palpare care apar pe o piele deja rosie. Acest lucru da pielii
copilului un aspect de rac fiert"
spre deosebire de celelalte boli eruptive, in scarlatina toate bubele apar intr-un singur
puseu eruptiv ( adica apar toate odata, nu in valuri ca la celelalte).
Eruptia este foarte intensa la nivelul zonelor de flexie (genunchi, cot, zona inghinala)
formand asa-numitele linii hemoragice, un semn destul de distinctiv pentru scarlatina
si care te poate ajuta sa o deosebesti de celelalte boli eruptive.
Nu exista eruptie pe fata ci doar piele rosie la nivelul pometilor ( de unde si denumirea
de fata palmuita") iar in jurul gurii si a nasului pielea este foarte pala, constituind
astfel un contrast specific scarlatinei
tot specific scarlatinei este faptul ca, dupa disparitia eruptiei (aproximativ 7-10 zile)
copilul prezinta descuamari ale pielii la nivelul toracelui ( ca si cum ar naparli") iar la
nivelul mainilor si talpilor pielea se poate chiar desprinde in fasii.

Limba:

este un semn important in diagnosticarea scarlatinei, specific doar ei

trece prin trei etape: 1) - foarte incarcata, apoi se elimina stratul de la suprafata de la
varf spre radacina 2) foarte rosie ( limba zmeurie") dupa ce se elimina stratul
superficial 3) foarte lucioasa ( limba de pisica")pentru ca incepe sa se reepitelizeze
 dupa 10-12 zile aspectul limbii revine la normal

Recomandari si tratament:

tratament cu antibiotic
repaus si izolare de colectivitate timp de 7-10 zile
urmarirea timp de 3 luni dupa boala pentru depistarea eventualelor complicatii
postinfectioase ( reumatism articular acut si glomerulonefrita, datorate streptococului)
atentie la hidratere, cu atat mai mult cu cat febra este foarte mare iar alimentarea si
deglutitia sunt foarte dureroase
copilul nu trebuie fortat sa manance; sucuri proaspete de legume si fructe, apa, ceaiuri
ii sunt suficiente si ajuta la redobandirea sanatatii

VARICELA

Considerente generale:

apare de obicei pana in jurul varstei de 10 ani si mai ales primavara

are o evolutie usoara
ofera o imunitate durabila, dar exista si posibilitatea reinfectarii, in acest caz aparand
zona zoster
este produsa de un virus ( varicella zosterian) care declanseaza varicela si zona zoster
este extrem de contagioasa ( in popor se zice ca este boala care se ia pe sub usa)
are o perioada de incubatie de 14-21 zile ( perioada de timp de la infectare pana la
aparitia eruptiei), iar copilul este contagios cu 2 zile inainte de aparitia eruptiei

Cum incepe:

incepe cu febra ( 38-39) si alte manifestari de raceala, lipsa poftei de mncare

inflamarea ganglionilor
urmeaza apoi timp de 7-10 zile valuri eruptive precedate de fiecare data de febra
( adica apar bube intr-o anumita portiune a corpului, apoi in alta si tot asa...deci apar
pe rand, nu toate odata ca la scarlatina)
bubele afecteaza toata pielea, inclusiv pielea capului, mucoasele ( bucala,
conjunctivala, genitala)

Cum arata bubele:

initial sunt niste bubite care insa se tranforma treptat in vezicule cu lichid, apoi
lichidul se resoarbe si raman niste cruste
in momentul aparitiei crustelor, copilul nu mai este contagios
dupa 7 zile cad si crustele
eruptia este insotita de prurit ( mancarime) accentuat
dat fiind faptul ca eruptia apare in valuri, pe suprafata corpului vor fi zone cu bube in
diferite stadii de evolutie ( initiale, cu lichid, cruste, zone hiperpigmentate dupa
caderea crustelor)
daca copilul se scarpina excesiv sau sunt inlaturate fortat crustele, raman cicatrici
specifice
Recomandari si tratament:

izolare de colectivitate timp de 7-10 zile ( pana la aparitia crustelor, cand copilul nu
mai este contagios)
calmarea mancarimilor ( cu o mixtura mentolata de exemplu) igiena mainilor
sucuri de fructe si legum, hidratare, repaus.

RUJEOLA( POJARUL)

Considerente generale:

apare la varste cuprinse intre 8-9 luni si 5 ani , are o evolutie usoara
perioada de incubatie ( de cand se infecteaza pana apare eruptia) este de 8-12 zile
copilul este contagios cu 1-2 zile inainte de aparitia eruptiei si inca 7 zile din
momentul aparitiei acesteia
este produsa de un virus ( virusul rujeolic),ofera imunitate pe viata

Cum incepe:

debut brusc, cu febra mare ( 39-39,5), lipsa poftei de mncare

semne de raceala" : secretii nazale, stranuturi dese, ochi care lacrimeaza, dureri in
gat, raguseala, tuse ( seaca sau productiva)
dupa aproximativ 2 zile de la debut se accentueaza semnele de infectie respiratorie si
apare fenomenul de congestie la nivelul mucoaselor ( nazala, bucala)

Cum este limba:

limba este foarte incarcata, cu depozite albicioase si margini rosii

depozite albicioase pe fata interioara a obrajilor si la nivelul gingiilor ( acesta este un
semn specific pojarului si poarta denumirea de semnul Koplik")

Cum arata bubele:

inainte de a aparea bubele se observa o accentuare a semnelor de raceala si o crestere a

febrei ( pana la 40)
eruptia apare noaptea si apare progresiv, de sus in jos: intai la limita dintre urechi si
parul capului, apoi pe fata ( in prima zi), apoi pe gat ( a doua zi), apoi in aproximativ 3
zile se intinde pe tot corpul. Pe masura ce apare pe corp in jos ( la nivelul membrelor
de exemplu) cele aparute primele ( de la nivelul fetei) incep sa dispara. Adica vor
disparea in ordinea aparitiei.
Eruptia persista 3-4 zile, bubele sunt pete cat gamalia unui ac, sunt de culoare roz-
rosie, neregulate, iesite in relief
dupa disparitia eruptiei raman zone de culoare cafenii-galbui, asa-zisa piele de
vagabond" ; pielea revine la normal in perioada de convalescenta

Recomandari si tratamente: repaus si izolare de colectivitate timp de 7-10 zile

hidratare, sucuri de fructe si legume ( proaspat stoarse, nu cele din comert cu aditivi si
zahar)este bine sa se evite contactul cu femeile insarcinate
 RUBEOLA

Considerente generale:

este o infectie virala produsa de virusul rubeolic

apare de obicei primavara si iarna
perioada de incubatie ( adica perioada de timp din momentul infectarii pana la aparitia
semnelor) este de 14-21 zile
copilul este contagios cu putin inainte de aparitia eruptiei si inca 7 zile de la momentul
aparitiei acesteia
se poate transmite si de la mama la fat ( rubeola congenitala) daca mama face boala in
timpul sarcinii, putand astfel aparea malfomatii congenitale la fat.Riscul ca fatul sa se
nasca cu malfomatii este de 20% ( daca mama a facut rubeola dupa luna a treia de
sarcina) sau de 100 % ( daca mama a facut rubeola in prima luna de sarcina). Femeile
insarcinate pot face rubeloa atipica ( fara eruptie) care astfel scapa nediagnosticata.
evolutie usoara si imunitate pe viata
este greu de diferentiat ( din cauza nespecificitatii sale) de alte boli infecto-
contagioase ( rujeola, roseola) sau de alergii

Cum incepe:

cu 2-3 zile inainte de eruptia propriu-zisa apar semne nespecifice, de infectie

respiratorie obisnuita: febra ( 38-39), dureri in gat, oboseala, lipsa poftei de mancare,
tuse
primul si ultimul semn al bolii sunt ganglionii. Astfel ganglionii incep sa creasca in
volum chiar cu 7-10 zile inainte de eruptie, inflamarea lor este maxima in timpul
eruptiei, dupa eruptie raman mariti inca 2 pana la 6 saptamani. De aceea se numeste
primul si ultimul semn al bolii

Cum arata bubele:

nu sunt foarte caracteristice ( de aceea boala este si usor de confundat cu alte boli
infecto-contagioase)
eruptia consta in pete de culoare roz, rotunde sau ovalare si poate disparea in caetva
ore sau poate persista 2-3 zile, bubele dispar in ordinea in care au aparut

Recomandari si tratamente:

repaus si izolare de colectivitate pana la disparitia eruptiei

evitarea oricarui contact cu femeile insarcinate
hidratare, sucuri de fructe si legume ( proaspat stoarse)

BOLI INFECIOASE NEERUPTIVE

1.GRIPA este o boala infectioasa acuta determinata de virusul gripal, care are trei tipuri: A,
B, C, este foarte contagioasa si poate atinge proportii epidemice. Virusul gripal tip A
determina cea mai severa forma de boala. Cea mai mare rata de infectie cu virusul gripal o au
copiii cu varsta cuprinsa intre 5-9 ani. Copiii din gradinite si scoli primare raspandesc virusul
atat in familie cat si in colectivitate, fiind cei mai eficienti transmitatori ai acestuia.
Gripa determina infectarea tractului respirator superior (nas, gat), dar poate afecta si tractul
respirator inferior (plamanii ). Sezonul gripei este in lunile noiembrie-martie.

Epidemiologia

gripa este determinata de virusul gripal, care este clasificat in trei tipuri: A, B,
C.Tipurile A si B determina epidemiile anuale de gripa.Tipul C determina sporadic
boala.Tipul A de virus gripal este divizat in mai multe subtipuri
anual, aproximativ 20.000 de copii cu varsta sub 5 ani sunt spitalizati datorita infectiei
cu virusul gripal
grupele de risc la infectia cu virusul gripal sunt: copiii cu varsta cuprinsa intre 6 luni-
23 luni, copii cu afectiuni cardiovasculare, hematologice, insuficienta renala, boli
metabolice, cu tratament cu aspirina si cei cu imunodeficiente (HIV)
modul de transmitere a virusului gripal se face prin urmatoarele cai: pe cale aeriana,
transmiterea directa a secretiilor respiratorii (tuse,stranut) si prin contactul cu jucariile,
obiectele infectate
virusul gripal traieste 1-2 zile pe suprafetele dure, 15 minute pe hartie si 5 minute pe
piele
virusul gripal este distrus de: soare, detergenti, dezinfectante, acizi si fierbere
contagiozitatea este de 1-2 zile inaintea debutului bolii si 4-5 zile dupa debutul bolii.

Simptomatologia

simptomele apar la 2-3 zile dupa expunerea la virusul gripal

debutul este brusc si afecteaza tractul respirator superior
febra mare 40 grade Celsius, frisoane, dureri musculare, dureri de gt, dureri de cap
tuse seaca frecventa, simptomele descrise mai sus dureaza in medie 3-4 zile, tusea
putand sa persiste timp de 1-2 saptamani
copiii mici pot sa prezinte: dureri abdominale,varsaturi alimentare, diaree, febra mare
si stare de iritabilitate
sugarii pot sa nu prezinte semnele clinice specifice gripei. La acestia simptomele pot
sugera o infectie bacteriana. Gripa la sugarii cu varsta sub 6 luni este rara si
simptomatologia este reprezentata de: letargie, alimentatie dificila.

Complicatiile gripei sunt:

laringita acuta, pneumonia, otita medie, sinuzita, exacerbarea astmului bronsic

Tratamentul

se contraindica administrarea de antibiotice

izolarea copilului la domiciliu, repaus la pat. Dupa scaderea febrei copilul se poate
intoarce la gradinita sau la scoala
administrarea in cantitate mare a lichidelor
pentru scaderea febrei se administreaza: acetaminofen (Panadol), ibuprofen (Nurofen);
se contraindica administrarea de aspirina
dezobstructia nazala cu ser fiziologic, apa de mare, apoi administrarea picaturilor
nazale; curatarea si aspirarea secretiilor nazale
 administrarea de medicamente antivirale: Oseltamivir (Tamiflu), Rimantadina,
Amantadina si Zanamivir. Oseltamivir se poate administra copiilor cu varsta de peste
1 an, sub forma de solutie sau tablete, timp de 5 zile. Rimantadina se poate administra
in gripa cu virus A, copiilor cu varsta peste 1 an si Zanamivir se poate administra
copiilor cu varsta de peste 7 ani, tot in gripa cu virus A. Deoarece antiviralele prezinta
importante efecte adverse, ele vor fi administrate numai la indicatia medicului.

Profilaxia

igiena stricta a mainilor

evitarea contactului cu persoane bolnave
evitarea locurilor aglomerate
cea mai buna profilaxie a gripei este vaccinarea antigripala.

OMS recomanda vaccinarea antigripala la copiii cu varsta de peste 6 luni.Vaccinarea se

recomanda a fi efectuata in lunile septembrie-octombrie, putand fi extinsa pana in luna
februarie.

2. OREIONUL

Parotidita epidemica, denumita si oreion, este o boala infectioasa acuta si transmisibila

produsa de virusul urlian. Boala determina o inflamare a glandelor salivare (in special a
glandei parotide), precum si a pancreasului, sistemului nervos central.

Epidemiologie

boala este determinata de virusul urlian, din familia paramixovirus

boala apare frecvent in a doua copilarie, adolescenta si la adultii tineri,
limitele de varsta fiind intre 10-19 ani
transmiterea virusului se face pe cale aeriana, prin picaturile de tuse, stranut si saliva
poarta de intrare a virusului urlian este mucoasa faringiana si cea respiratorie, apoi
trece in sange si se localizeaza in tesuturile amintite mai sus
incubatia bolii este de 14-21 zile (cu limite 9-25 zile)

Simptomatologie

debutul bolii este cu febra 38-39 grade Celsius, febra care dureaza cateva zile
frisoane
cefalee (dureri de cap), astenie, oboseala, mialgii (dureri musculare).
tumefactia unilaterala sau bilaterala a glandei parotide, prin deformarea caracteristica a
zonei mandibulare, usor dureroasa la palpare. Daca tumefactia este bilaterala
determina aspectul de para al fetei, aspect sugestiv bolii. Tumefactia parotidiana este
initial unilaterala, apoi in 2-4 zile devine bilaterala si cedeaza in 10 zile
secretia salivara scade si da senzatia de gura uscata
sunt prinse si celelalte glande salivare: glanda submaxilara, care prezinta o tumefactie
sub barbie si glanda sublinguala, care prezinta o tumefactie a planseului sublingual
evolutia bolii este usoara la varste mici, crescand in gravitate o data cu varsta, cand
poate afecta glanda mamara, pancreasul, sistemul nervos central si testiculele (orhita);
aceasta evolutie aparand in special dupa varsta de 14 ani.
Profilaxie

evitarea contactului cu persoanele bolnave

izolarea persoanelor bolnave
vaccinarea cu vaccin ROR sau PRIORIX , la varsta de 1 an si la 7 ani ( in clasa a I a ).

3. GUTURAIUL Rinita acuta banala, numita coriza sau guturai este o inflamatie acuta de
tip cataral a mucoasei nazale. Agentii etiologici sunt de natura virala. Transmiterea se face
prin contact direct si aerogen : infectia ramane localizata in mucoasa naso-faringiana si prin
multiplicarile virale se produc distrugeri celulare care favorizeaza suprainfectia bacteriana.

Factorii predispozanti pentru guturai (rinita acuta) sunt : frigul, poluarea atmosferica,
expunerea in medii aglomerate, obstructia nazala, oboseala fizica si psihica, alcoolismul,
tabagismul, malnutritia. Datorita serotipurilor virale numeroase si a faptului ca imunitatea este
slaba si de scurta durata, reimbolnavirile survin des.

Guturaiul (rinita acuta) debuteaza cu indispozitie, senzatie de frig, oboseala, cefalee, anorexie,
uscaciunea foselor si epifaringelui, prurit nazal, stranut, obstructie nazala; ulterior apar
rinoreea seroasa, lacrimare, hipoosemie, uneori hipoacuzie si epistaxis.

In perioada de stare apare rinoreea mucopurulenta si se atenueaza semnele subiective.

Obiectiv se constata congestia si hipertrofia mucoasei nazale cu prezenta de secretii
abundente pe planseul foselor nazale. Evolutia este de obicei spre vindecare in 9 - 12 zile. Rar
pot aparea complicatii auriculare, sinuzale, oculare (conjunctivite), faringiene, traheobronsice.

Tratamentul guturaiului (rinitei acute) cuprinde :

restabilirea permeabilitatii nazale prin toaleta foselor nazale si administrarea

decongestivelor nazale : instilatii, pulverizatii, inhalatii, aerosoli;
medicatia simptomatica : antitermice, antitusive, antiinflamatorii, vitamine,
antihistaminice, antibiotice pentru prevenirea suprainfectiei bacteriene;
profilactic : masuri preventive colective: vaccinare si igiena si individuale: eliminarea
factorilor favorizanti, tratarea obstructiei nazale, evitarea surmenajului, alimentatie
echilibrata caloric.

4. DIZENTERIA BACTERIANA

Dizenteria bacteriana(Shigeloza) - boala infecioas specific umana , contagioasa, produsa de

infectia cu germeni din genul Shigella. Se caracterizeaz prin scaune diareice caracteristice,cu
elemente patologice:mucus,puroi,snge,afecaloide si manifestari generale, febr,durei
colicative abdominale,tenesme.

TABLOU CLINIC:

Incubatia este scurta intre 1-3 zile , maximum 7 zile.

Debutul este acut,cu febr nalt,colici abdominale,diaree apoas.
Perioada de stare:scaune dizenterice tipice,alctuite din mucus,puroi,snge,cu miros
fad,reduse cantitativ,afecaloide.
La copii ,meningismul poate preceda diareea,sau pot apare iniial convulsii generalizate,
stare confuzional.
Prolapsul rectal poate apare la sugari,copilul mic,malnutrii.
Se menine febra(38-39C),stare general alterat,deshidratarea,n grade variate.
La examenul clinic,abdomenul este excavat,sensibil difuz la palpare mai ales n cadrul
colic,colonul descendent,sigmoid,care se palpeaz ca o,,coard colic,,

5. HEPATITA ACUTA VIRAL A

Hepatita A reprezint inflamarea ficatului. Cel mai adesea, hepatita este cauzat de un virus.
Aceast boal afecteaz capacitatea ficatului de a funciona n mod corespunator. Ficatul
(supranumit laboratorul organismului) este organul care ajut corpul s digere mncarea.
Totodat, elimin toxinele i conserv energia.

Simptomele hepatitei A

La copiii mici, de sub 7 ani, majoritatea infeciilor cu hepatit A sunt uoare. E posibil chiar
ca micul pacient s nu prezinte niciun simptom. n cazul copiilor mai mari, e posibil s
distingi urmtoarele semne i simptome:

oboseal extrem;

simptome asemntoare virozelor respiratorii, dureri de cap i slbiciune;

grea i vrsturi; disconfort abdominal;

dureri n zona ficatului (n partea dreapt sub coaste); scderea poftei de mncare;

urin nchis la culoare; dureri musculare; mncrimi; nglbenirea pielii i a ochilor

(icter).

Cauzele hepatitei A: produse alimentare i buturi contaminate

Oamenii, de obicei, iau virusul hepatitei A atunci cnd nghit cantiti mici de materii fecale
odat cu alimentele sau buturile. Cel mai adesea, aceasta nseamn ap sau lapte contaminat
sau consum de alimente care nu au fost splate corespunztor. Alimente precum scoicile
crude sau gtite insuficient i fructele sau legumele crude reprezint sursa cea mai frecvent.

Iat cteva modaliti prin care copiii sunt cel mai adesea infectai cu virusul hepatitei A:

Cnd cineva prepar mncarea copilului fr s se spele pe mini.

Prin ap potabil contaminat, inclusiv cuburi de ghea.

Prin consum de fructe nesplate.

Prin schimb de fluide corporale cu o persoan infectat.

Tratarea hepatitei A: repaus, diet i lichide

Nu exist medicamente pentru tratarea hepatitei A. Medicul te poate sftui cum s ai grij de
copilul tu acas i i va recomanda o anumit diet. Las-l pe cel mic s se odihneasc dac
este obosit i slbit. Ofer-i porii foarte mici de ap pentru a preveni deshidratarea, mai ales
n cazul n care are vrsturi. Organismul su va elimina virusul pe cont propriu, prin odihn
i hidratare. Majoritatea copiilor se vindec n 1 sau 2 luni, fr afeciuni permanente ale
ficatului.

Prevenirea hepatitei A, prin vaccin i igien corespunztoare

Exist vaccin disponibil pentru prevenirea infeciilor cu hepatit A i B. Medicul i poate

sugera ca i restul familiei s primeasc doza necesar, pentru a opri rspndirea virusului.

Splarea corect a minilor i fierberea ustensilelor de gtit ar putea ajuta, de asemenea, la

oprirea rspndirii virusului.

6. TRICHINELOZA

Nematodele sunt viermi cilindrici, simetrici, alungiti, constituind unul dintre cele mai
cuprinzatoare tipuri ale regnului animal. cele mai multe specii de nematode traiesc liber in
natura, dar unele au evoluat, devenind paraziti ai plantelor si animalelor, inclusiv ai omului.
Nematodele parazitare de importanta medicala pot fi clasificate, in linii mari, in nematode
intestinale si nematode tisulare, dar acest sistem de clasificare nu este precis.Trichineloza se
dezvolta dupa ingestia carnii de porc infectate sau a carnii animalelor carnivore care contine
chisturi de Trichinella spiralis. Multe infectii sunt usoare sau asimptomatice, dar infectiile
masive pot produce enterita severa (infectie severa a intestinului subtire), edem periorbital
(umflatura in jurul ochiului), miozita (infectie a muschiului) si (in cazuri rare) deces.

sangvine, catre musculatura striata. Larvele tuturor speciilor, cu exceptia Trichinella

pseudospiralis, se inchisteaza apoi prin inducerea unei transformari radicale in arhitectura
celulei musculare. Desi raspunsurile imune ale organismului gazdei pot ajuta la eliminarea
viermilor adulti, ele au un efect scazut asupra larvelor localizate in musculatura.

Patogenie: Simptomele clinice ale trichinelozei apar atat la oameni maturi, cat si la copii,
datorita valurilor succesive de invazie intestinala a parazitului, migrarii larvare si inchistarii
musculare. Majoritatea infectiilor usoare (sub 10 larve pe gramul de masa musculara) sunt
asimptomatice, in timp ce infectiile grave (peste 50 de larve pe gram) pot pune viata in
pericol. Invazia intestinului de catre un numar mare de paraziti provoaca, ocazional, diaree, in
timpul primei saptamani de infectie. Durerea abdominala, constipatia, greata si varsaturile pot
fi, de asemenea, accentuate.

Diareea prelungita si brusca a fost observata in trichineloza din zonele arctice, probabil
reflectand un raspuns la infectia repetata.

Simptomele datorate migrarii larvare si invaziei musculare incep sa apara in a doua saptamana
dupa infectie. Larvele de Trichinella care migreaza, provoaca o reactie marcata de
hipersensibilitate locala si sistemica, sau febra. Edemul facial (umflarera fetei) si periorbital
(in jurul ochilor) apare adeseori, ca si hemoragiile subconjunctivale.
Cateodata sunt prezente un rash (roseata a pielii) musculo-papular, cefalee, tuse, dispnee
(respiratie dificila) sau disfagie (inghitire dificila). Si miocardita (inflamatie a muschiului
cardiac), cu tahiaritmii sau insuficienta cardiaca - si, mai putin frecvent, encefalita (inflamatia
a crierului) sau pneumonie-se poate dezvolta, fiind cauza cea mai frecventa a decesului si
trichineloza.

Dupa debutul inchistarii larvare in muschi, la aproximativ 2-3 saptamani dupa infectie, apar
simptome de miozita cu mialgii edem si slabiciune musculara, care se suprapun de obicei cu
reactii inflamatorii determinate de larvele care migreaza. Cel mai frecvent sunt afectati
muschii extrinseci oculari, maseterii (muschii care misca mandibula), muschii gatului,
bicepsii, muschii spinali inferiori si diafagmul, atingand un maxim dupa 3 saptamani de la
infectie, simptomele scad treptat in intensitate in timpul unei convalescente prelungite.

Tratament:

Antihelminticele curente sunt insuficiente fata de larvele de Trichinella din muschi. Din
fericire, pacientii cu infectii mai usoare se insanatosesc fara complicatii prin repaus la pat,
antipiretice (care scad febra) si analgetice (care scad durerea). Glucocorticoizii (hormoni
secretati de glanda suprarenala sau medicamente) de tipul prednisolului (1mg/kg zilnic timp
de 5 zile) sunt utili pentru miozita severa si miocardita.

Larvele pot fi distruse prin prepararea culinara a carnii de porc, pana cand culoarea acesteia
nu mai este rosie, sau prin congelare la -15 grade C timp de 3 saptamani. Totusi, larvele
arctice de Trichinella nativa din carnea de urs sau morsa sunt, insa, mult mai rezistente si pot
ramane viabile, in ciuda congelarii.

7. TOXIINFECIILE ALIMENTARE apar atunci cand consumam alimente alterate sau

contaminate cu bacterii si paraziti. Pentru copii, o intoxicatie de acest tip poate sa fie
periculoasa daca nu o tratam corespunzator.

In functie de gradul de contaminare al acestora dar si de rezistenta organismului unui copil,

putem avea o toxiinfectie alimentara mai grava sau una care se trateaza rapid.

Alimentele pot fi contaminate fie in procesul de preparare, fie ulterior, daca sunt tinute in
conditii lipsite de igiena sau alaturi de alte alimente ce contin bacterii. Chiar si legumele si
fructele proaspete pot provoca o intoxicatie alimentara daca au fost stropite cu substante
nocive sau au crescut prin folosirea de ingrasaminte infestate.

Simptomele toxiinfectiei alimentare

Primul simptom manifestat la copii este diareea. La scurt timp apar insa varsaturile si durerile
de burta dar si starea de oboseala. Un adult sanatos poate sa manifeste simptome mult mai
blande chiar daca a consumat acelasi aliment contaminat precum un copil. De aceea, in cazul
copiilor, este necesara o atentie suplimentara. In functie de bacteria sau parazitul care a
provocat intoxicatia, unele simptome pot fi mai severe.

Cateva din aceste situatii sunt:

 In cazul botulismului, copilul incepe sa vada dublu si are o stare de slabiciune
generala (cam dupa 15 ore de la infestare) fiindca bacteria provoaca paralizie
musculara si nervoasa.
Toxoplasmoza se manifesta prin inflamarea ganglionilor limfatici, dureri si crampe
musculare si chiar simptome asemanatoare cu cele ale gripei.
Listerioza se manifesta prin febra, greata, dureri musculare, dureri de cap sau chiar
convulsii.
Infectia cu E. coli este periculoasa fiindca poate provoca uneori complicatii severe la
nivelul rinichilor, mai ales in cazul copiilor mici.
Infectia cu salmonela poate duce la diaree severa si deci deshidratare puternica, motiv
pentru care deseori e necesara spitalizarea.
Infectia cu giardia este la fel de periculoasa si necesita un tratament mai indelungat.
Se manifesta prin crampe intestinale si diaree.

Atentie Atunci cand varsaturile dureaza 1-2 zile in cazul copiilor, cateva ore in cazul
bebelusilor sau mai mult de 4 ore in cazul nou-nascutilor, trebuie consultat un medic
specialist. In cazul gastroenteritelor si existentei simptomelor normale (diaree, crampe
abdominale) nu se prescrie un tratament ci doar regim alimentar.

Cum tratam o intoxicatie alimentara?

In primul rand, hidratarea este cea mai importanta fiindca prin diaree si varsaturi, corpul
pierde apa din organism. Copilul trebuie sa consume alimente usor digerabile (supe de
legume), sa manance des si putin pentru a nu obliga stomacul sa digere o cantitate mare de
mancare.

Pentru a opri varsaturile si diareea s recomanda ceaiul de menta sau medicamente prescrise
de medic. In cazul unor anumite bacterii sau paraziti, va fi nevoie de tratament cu antibiotice
sau alte tipuri de medicamente.

Sucul de portocale si ceaiul de ghimbir sunt indicate pentru a elimina toxinele din corp si
pentru a ajuta sistemul digestiv. Orezul fiert (sau doar zeama) este indicat pentru a trata
natural diareea.

Pe masura ce organismul isi revine, copilul poate sa manance si alimente solide dar fara
condimente, fara grasime, neindulcite : legume coapte, paine prajita, fructe stoarse sau coapte.

Cum prevenim toxiinfectia alimentara in cazul copiilor?

Copiii au un risc crescut de a se imbolnavi de toxiinfectie mai ales daca nu sunt supravegheati
sa aiba o igiena riguroasa si daca au un sistem imunitar slabit.

O educatie corecta privind igiena il va ajuta pe copilul tau sa se protejeze atat de intoxicatii
cat si de alte boli contagioase. De aceea trebuie invatat sa isi spele mainile inainte de masa sau
dupa ce vin de la joaca, sa evite atingerea fetei daca au mainile murdare si sa spele fructele
sau legumele inainte sa le consume. Sanatatea copilului este influentata direct de aceste
masuri de igiena.
Pachetul pentru gradinita sau scoala trebuie sa contina alimente care nu se altereaza daca sunt
tinute la temperatura camerei. Carnea trebuie gatita foarte bine, incat sa dispara culoarea roz.
Mezelurile trebuie evitate pe cat posibil in alimentatia copiilor fiindca riscul de contaminare
este ridicat (pe langa faptul ca acestea contin conservanti si carne procesata in exces).

Copiii pot fi sensibili la consumul de oua; asigurati-va ca sunt proaspete si nu pastrati oua
crapate in frigider. Pestele trebuie cumparat din surse sigure si gatit foarte bine. Dulciurile
(ciocolata, prajituri) pot provoca intoxicatii serioase, de aceea se recomanda o atentie sporita.

Verifica notorietatea firmelor de catering care furnizeaza mancarea la gradinita sau scoala, in
taberele unde merg copiii sau la petrecerile organizate de alti copii ori in alte situatii
asemanatoare.

Carnea trebuie pastrata congelata si se va gati la scurt timp dupa decongelare. Alimentele din
frigider trebuie depozitate in recipiente separate (legumele nu trebuie sa se atinga de alimente
preparate, mezeluri sau branzeturi, mai ales daca nu sunt spalate inainte de a fi depozitate); nu
se recomanda pastrarea lor in pungi de plastic.

Evitarea mancarurilor de tip fast-food; in cazul in care se mai fac si exceptii acestea trebuie
consumate imediat dupa preparare (data lor de expirare este foarte scurta - in jur de 5-10
minute).

Evitarea sucurilor din comert care pretind ca au pulpa de fructe sau sunt naturale dar
ingredientele arata un continut ridicat de zahar si conservanti. Daca sunt depozitate in conditii
nepotrivite (in spatii cu temperatura ridicata) acestea pot duce la intoxicatii serioase.
Alternativa trebuie sa fie intotdeauna fructele proaspete stoarse.

8. TETANOSUL este o boala infectioasa acuta caracterizata prin intoxicatia sistemului

nervos in urma contractarii bacteriei C. Tetani. Simptomele sunt caracterizate in principal
prin spasme musculare, dificultati de respiratie sau rigiditate localizata in diverse zone.
Cea mai buna metoda de protejare impotriva acestei afectiuni este imunizarea copilului
prin vaccinare.

Care sunt cauzele?

Tetanosul este o afectiune medicala cauzata de intoxicatia sistemului nervos central cu

toxina produsa bacteria Clostridium Tetani. Aceasta este inrudita cu bacteria care
provoaca gangrena sau botulism.

Bacteria in cauza se gaseste peste tot, in special in pamant, praf, intestinele animalelor, dar
si ale oamenilor si supravietuieste ani de zile, fiind rezistente la temperatura.

Pe masura ce bacteria se inmulteste in organism produce o toxina nervoasa. Ca si in cazul

botulismului, toxina este cea vinovata de aparitia simptomelor si problemlor, si nu
bacteria in sine.

Care sunt caile de transmitere a bolii?

Pentru ca este o bacterie anaeroba, bacteria C. Tetani nu poate supravietui in prezenta

oxigenului, deci nu poate fi contactata pe calea aerului.
 Bacteria se poate transmite la om si poate da nastere intoxicatiei prin patrunderea ei in
organism dintr-o sursa contaminata prin leziuni deschise . Factorii de risc sunt:

plagile; nepturile,arsurile, degerturile, fracturile deschise,

Care sunt simptomele tetanosului?

Semnele bolii incep sa isi faca aparitia dupa 2-6 saptamani de la momentul infectarii, insa
perioada tipica de incubatie este intre 5 si 10 zile.

Toxina produsa de bacterie si patrunsa in organism se leaga practic de terminatiile nervoase

care au rolul de a calma muschii. In situatia in care muschii nu mai primesc semnalele de
"calmare" de la nervi, ei se contracta si devin rigizi si sensibili la factori externi, ceea ce
conduce in prima faza la spasme.

Simptomele tetanosului pot fi usoare sau severe si mai includ:

frisoane; dureri de cap, dificultate la nghiire, iritabilitate

rigiditate a maxilarului si a gatului; febr uoar, durere de gt

rigiditatea bratelor si picioarelor.

Care sunt complicatiile?

In cazul in care exista o forma severa de tetanos, pot aparea unele dintre urmatoarele
complicatii:

pneumonie; fracturi, leziuni pe piele, puls normal, infectii secundare, scadere a

tensiunii arteriale

Cum se trateaza tetanosul?

Pentru primirea tratamentului corespunzator este nevoie de internarea copilului in spital. Una
dintre cele mai mari amenintari o constituie blocarea respiratiei. Exista posibilitatea
interventiei prin traheostomie (introducerea unui tub la nivelul gatului pentru a reda respiratia
si oxigenarea creierului) sau prin alte tehnici de ventilatie artificiala.

Conduita terapuetica in cazul tetanosului este formata dintr-un complex de masuri in vederea
recuperarii lui:

medicatie pentru controlarea spasmelor musculare;

antibiotice si globulina imuna tetanica pentru a trata infectia;

ingrijirea ranilor; vaccinarea

Cum se previne tetanosul?

Cea mai eficienta si la-ndemana masura profilactica este imunizarea. Vaccinul contra
tetanosului asigura o protectie pe termen lung si este recomandat mai ales in cazul copiilor. In
ziua de astazi, cei mici sunt vaccinati la 2,4 si 6 luni, apoi la 18 luni si ultima oara la 4 sau 6
ani. Majoritatea lor primeste un vaccin complex care protejeaza impotriva mai multor boli -
tetanos, difterie, pertusis, poliomielita etc.

9. RABIA (turbarea) este o boala produsa de un virus ce afecteaza creierul si maduva

spinarii atat la animale, cat si la oameni. Rabia este o boal infecioas acut determinat de
virusul rabic transmis de la animale la om prin muctur. Este o encefalo-mielit (boala a
sistemului nervos) cu evoluie rapid i invariabil duce la deces.

Virusul rabic, ARN, din familia Rhabdoviridae;

- este rezistent la uscciune, temperaturi sczute;

- este sensibil la ultraviolete, lumin, cldur (distrus n 5 minute la 600C), alcool,

compui cuaternari de amoniu, acizi tari.

Rabie nseamn: nebunie. Cuvntul rabie vine din latinescul "rabiere: a fi violent
Rabia este n zilele noastre o maladie complet incurabil.
Aceast maladie, n prezent practic disprut la om n majoritatea rilor dezvoltate,
reprezint nc o problem major de sntate public n multe ri din Asia i n Africa.
Anual se nregistreaz in lume intre 50.000-70.000 de mori de rabie, 30-50% din aceste
cazuri fiind copii.

Rezervorul de infecie:

animale domestice: cini, pisici;

animale slbatice:vulpi, lupi, coioi, lilieci, etc.

Transmiterea se face prin:

- muctur, prin saliv (animalele elimin virusul cu 10- 14 zile nainte de debutul
clinic al bolii);

- transplacentar; accidental n laboratoare, transplant de cornee

- pe cale respiratorie, de la lilieci (n cazul explorrii unor peteri).

Simptome

Aparitia simptomatologiei marcheaza un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori
este fatal. Virusul ataca si lezeaza sistemul nervos central care include atat encefalul (creierul)
cat si maduva spinarii. Pentru a preveni rabia, persoanele infectate trebuie tratate inainte de
aparitia vreunui simptom. Primele simptome pot aparea intr-un interval cuprins intre cateva
zile si aproape un an, insa in majoritatea cazurilor simptomele se dezvolta in 4-6 saptamani de
la momentul infectiei. Tratamentul afectiunii este indicat si in cazul in care simptomatologia
nu debuteaza la scurt timp de la expunerea la virusul ce produce boala.
Simptome la copiii

Perioada tipica de incubatie a virusului rabic este de 4-6 saptamani. In aceasta perioada, de
obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea si
amorteala la locul muscaturii, urmate apoi de simptomatologie vaga, care poate apare in multe
alte afectiuni si care includ:

- febra, tuse sau senzatia de gat uscat

- durere, arsura, mancarime, furnicaturi sau amorteala la locul muscaturii sau al expunerii
initiale

- durere abdominala

- anxietate sau neliniste care se accentueaza si poate evolua spre agitatie extrema

Simptomatologia ulterioara este mai specifica si poate include:

- perioade alternante de comportament normal si comportament bizar sau neobisnuit

(anxietate, halucinatii, delir) frica de apa (hidrofobie) sau frica de aer (aerofobie)

Ingrijirea ranii

Cand o persoana este muscata de un animal, rana trebuie curatata imediat cu multa apa
si sapun pentru a reduce riscul unei infectii. Este indicata efectuarea unui consult medical de
specialitate pentru a se stabili un tratament mai complex al ranii. Comportamentul n faa
unei plgi, produse prin muctur de cine sau animal slbatic:

1. Dac animalul este sntos i poate fi inut sub observaie (2 sptmni):

- tratamentul plgii (splare cu ap i spun, cu ap oxigenat, cu sol1/1000 compui

cuaternari de amoniu, fr suturare), vaccinare sau revaccinare antitetanic i vaccinare
antirabic numai dac apare boala la animal; dac plaga survine la cap, organe genitale sau
mucturile sunt profunde, multiple, se administreaz ser antirabic sau imunoglobuline
specifice antirabie, dup care se continu vaccinarea numai dac survine boala la animal.

2. Dac animalul este suspect, se ncepe imediat vaccinarea; dac nu apare boala, dup 5 zile
se ntrerupe; n plus la mucturile grave situate la cap, sau la cele profunde sau multiple
aflate la trunchi sau membre, se administreaz ser antirabic sau imunoglobuline specifice.

3. Dac animalul este turbat, mort neexaminat sau disprut, se ncepe imediat vaccinarea
complet; n plus la mucturile grave situate la cap, la cele profunde sau multiple aflate
la trunchi sau membre i la cele produse de animale slbatice, se administreaz ser
antirabic sau imunoglobuline specifice.
 4. La mucturile profunde, multiple sau cu localizare periculoas, produse de un
animal turbat, sau la cele produse de animale slbatice, se fac infiltraii n jurul plgii
cu ser antirabic.

Vaccinarea

Vaccinarea contra rabiei constituie singurul mijloc de a preveni n mod eficient maladia.
Aceasta poate fi administrat cu titlu preventiv, i totodat cu titlu curativ la persoanele care
au fost n contact cu un animal, potenial, turbat.

n concluzie, aceast vaccinare are drept obiectiv contracararea virusului n timpul

perioadei de incubaie a maladiei. Vaccinarea de post-expunere include 5 injecii, uneori
asociat unei doze de imunoglobulin antirabic n funcie de gravitatea mucturii.
Vaccinarea preventiv contra rabiei este n prezent justificat pentru persoanele,
inclusiv pentru copiii de peste un an, care efectueaz o cltorie sau un sejur prelungit ntr-o
zon endemic. La vaccinarea iniial sunt necesare trei injecii, care ns nu anuleaz
necesitatea altei vaccinri (2 injecii) n caz de mucturi suspecte.

10.TIFOSUL EXANTEMATIC

- este o boala infectioasa si contagioasa specific umana, determinat

de Rickettsia prowazekii, transmisibila prin intermediul paduchilor
(corporis, capitis si chiar pubis) si caracterizata printr-o evolutie
autolimitanta cu febra, exantem si manifestari de boala generala severa, urmata de imunitate
durabila.

Epidemiologie
Boala este universala, sub forma endemica (prin persistenta unui rezervor latent de infectie la
fostii bolnavi), putand dezvolta oricand cazuri sporadice sau izbucniri epidemice prin
asocierea unor factori socio-economici favorizanti aparitiei vectorilor (parazitarea populatiei
receptive). Paduchii de corp si de cap sunt apanajul direct al igienei personale defectuoase, al
saraciei sau lipsurilor obiective de sapun, apa curenta etc. Astfel de conditii se realizeaza in
timp de razboaie, cu migratii largi de populatie, lipsuri materiale si alimentare,
supraaglomeratii, conditii improvizate de trai si mai ales in timp de iarna si primavara
timpurie.

Procesul epidemiologie se realizeaza astfel:

- rezervorul de infectie este strict uman. (Ca un fapt de curiozitate, Rickettsia prowazekii a
fost gasita si in sangele unor veverite zburatoare din sudul continentului american, de la care
se presupune ca s-a putut transmite omului prin purecii animalului).In urma unei infectii
anterioare, omul poate pastra indefinit rickettsii in anumite structuri endoteliale, in stare
probabil latenta; in aceasta stare, persoana in cauza nu este contagioasa. Daca. insa, apar
conditii de depresie imuna severa (cum s-a dovedit a fi denutritia cumulata cu eforturi si
pritiuni prelungite), se creaza conditiile reactirii ciclului biologic al rickettsiilor in organism,
cu reaparitia unei stari de boala clinic manifesta, inclusiv cu rickettsii libere in circulatie.
Orice persoana cu rickettisemie este rezervor de infectie;
- contagiozitatea dureaza intre ultimele 2 zile inaintea debutului febril, pana la intrarea in
conlescenta;
- calea de transmitere este prin vectori (pediculus corporis si pediculus capitis, si se admite si
posibilitatea transmiterii prin Phtirius pubis). Orice paduche ce ar parazita acum bolnavul
sugand sangele infectat, poate sa preia rickettsiile si sa le transmita mai tarziu altei persoane,
receptive. Procesul parcurge mai multe etape patogenice:
- dupa ingestia rickettsiilor, paduchele se imbolnaveste el insusi (se apreciaza chiar ca este
animalul cel mai sensibil la infectia cu R. prowazwkii) - dezvolta o enterocolita acuta severa
cu evolutie letala dupa 15 zile de la pranzul infectant. Este cert ca rickettsiile se vor multiplica
intens in intestinul paduchelui, iar dejectele sale vor contine cultura pura de rickettsii.
Paduchele nu transmite rickettsiile ereditar, astfel ca ouale acestora sunt indemne;
- paduchele deja infectat paraseste bolnavul, foarte repede dupa ce acesta a devenit febril (este
pretentios, nu-i convine hipertermia), si trece pe o gazda sanatoasa - cu temperatura normala,
convenabila;
- prin enterocolita, paduchele raspandeste rickettsii odata cu crotele sale, pe suprafata
tegumentelor si lenjeriei noii gazde. Paduchele nu inoculeaza rickettsii prin intepatura (cum se
petrece in cazul tantarilor care transmit malaria prin sali), dar irita pielea prin intepaturi si prin
deplasarile pe suprafata pielii, ceea ce produce prurit cutanat;
- pacientul se inoculeaza singur, prin leziunile degratqj, permitand rickettsiilor de la suprafata
pielii sa penetreze tegumentele pe la nivelul eroziunilor;
- calea de penetrare este in principal cutanata - prin eroziunile de grataj si chiar prin pielea
indemna; este posibila si
- pe cale mucoasa (conjunctila);
- prin inhalare de praf ce contine crotele paduchilor (cazuri de boala profesionala in
laboratoare);
Rickettsiile au o mare rezistenta in mediu in crotele uscate de pe lenjeria fostilor bolnavi, and
capacitate infectanta si dupa mai multe luni (cazuri de boala aparute dupa folosirea unor haine
"primite de pomana" ale fostilor bolnavi).
Boala evolueaza pe model autolimitant - sau ciclic, parcurgand perioadele cunoscute
(incubatie, inzie, faza de stare, declin si conlescenta).
Incubatia se inscrie intre 7 si 14 zile {medie 8-l0).
Perioada de inzie dureaza 3-4 zile: debutul este febril, cu frisoane, curbatura - mai rar mialgii
localizate ale spatelui, cefei si cefalee, uneori greata si voma, pana la aspect de meningism,
imbracand un aspect pseudogripal. Se asociaza astenie si stare de rau general, iar febra se
mentine in platou.
Perioada de stare incepe cu aparitia exantemului, aproximativ in a 5-a zi de la debut.
Exantemul se instaleaza rapid progresiv, initial pe trunchiul superior, cu generalizare rapida.
(Se sustine de catre autorii clasici ca respecta fata, palmele si tele, dar in obsertiile personale
nu am constatat acest caracter). Este constituit din macule mici cu aspect stelat, ce palesc la
presiune in primele 24 de ore, ca sa devina apoi petesiale, cu dimensiuni inegale si intensitati
riate de culoare, fapt ce a sugerat asemanarea cu "lin cer instelat". Intensitatea exantemului
este proportionala cu severitatea bolii.In faza de stare se mentine febra si pot aparea
manifestari din partea organelor si sistemelor afectate:
- afectare excretorie - hiperazotemie, oligurie, sindrom urinar patologic;
Faza de declin survine spontan cam la 14 zile de la debut prin scaderea in lizis a febrei si
remisiune clinica si biologica, trecand pe nesimtite in
Faza de conlescenta - marcata inca de fatigabilitate si anergie mai ales infectioasa.
Dupa circa o luna se poate constata cadera tranzitorie a parului.
Boala lasa imunitate specifica durabila.
Dupa un interl de zeci de ani, sunt posibile fie recaderi (explicate prin persistenta in organism
a rickettsiilor). fie chiar reinfectii.
Evolutia este intrerupta daca se incepe tratamentul antibiotic In primele zile ale fazei de stare,
dupa completarea tabloului clinic si precizarea diagnosticului; febra scade in 24-48 de ore si
starea generala se amelioreaza spectaculos cu vindecarea aparenta rapida. Tratamentul tardiv
poate sa nu intrerupa mersul bolii.

Forme inaparente (frecvente la copii);

- forme usoare - la copii
- forme medii (cele mai multe, obisnuite in cazurile sporadice);
- forme severe, hipertoxice, grete de letalitate ridicata, intalnite pe organisme imun deprimate
sau in conditii de epidemii secundare starilor de calamitate (in ultima instanta, tot prin
calitatea deficitara a terenului in conditii de pritiuni, denutritie etc).
Se sustine pe date:
- epidemiologice (conditii de epidemie, dar mai ales existenta unei stari de parazitare a
bolnavului (prezenta de paduchi, de leziuni de grataj si urme de intepaturi, ca si de oua
aderente la firele de par). Atentie - lipsa paduchilor poate orienta diagnosticul catre un tifos de
recadere!
- hematologic, exista modificari nesemnificative (leucocitoza cu neutrofilie, VSH accelerata
moderat);
- urinar - sindrom urinar patologic, mai rar hematurie macroscopica, sau albuminurie
dozabila;
- biologic - hiperazotemie, perturbari hidroelectrolitice si acidobazice;
Profilaxia
Toate verigile procesului epidemiologie pot face obiectul masurilor de prevenire a bolii:
- masurile fata de rezervorul de infectie - consta in izolarea prompta a cazului de boala si
dezinfectie terminala;
- masurile fata de calea de transmitere - masuri speciale de dezinsectie a lenjeriei, hainelor,
asternuturilor si a altor efecte in contact cu bolnavul. Se recurge la insecticide remanente de
tip DDT, Lindan, Malathion, s.a. in pulberi sau solutii, chiar in sapun;
- masuri fata de masa recepti, in focar = supravegherea contactilor si chimioprofilaxie cu
antibiotice timp de 5 zile.In conditii de epidemie, pe langa masurile de educatie sanitara si
dezinsectie cu aplicare generala, se poate recurge la ccinare-Vaccinul se prepara din cultura
de rickettsii pe ou embrionat, inactite prin tratare cu formaldehida. Schema de ccinare
presupune doua inoculari s.c. de 1 ml la interl de 14 zile, cu un rapel dupa 6 luni cu aceeasi
doza.
 VACCINAREA SI IMUNIZAREA

Imunizarile, numite si vaccinari, protejeaza copiii si adultii de anumite boli.

Imunizarea consta in administrarea unui vaccin care contine fragmente din germenele
microbian implicat (tulpini bacteriene sau virale) sau cantitati mici atenuate ale acestuia.
Vaccinul stimuleaza sistemul imun al persoanei sa produca anticorpi, care pot ulterior sa
recunoasca si sa distruga germenele patogen in momentul expunerii. Uneori, imunizarea nu
protejeaza complet impotriva aparitiei bolii, dar ii reduce semnificativ gravitatea. Imunizarile
se administreaza de obicei injectabil. Anumite vaccinuri se administreaza in doza unica,
altele necesita mai multe doze repetate in timp.

De ce ar trebui sa ne vaccinam?

Vaccinarile asigura protectia adultilor si copiilor fata de diferite boli. In plus, reduc si
transmiterea bolii la alte persoane. Imunizarile au determinat o scadere importanta a
frecventei epidemiilor. Imunizarea costa mai putin decat tratamentul bolii fata de care se
realizeaza protectia, are foarte putine efecte adverse grave si adesea este necesara la intrarea
in scoala sau gradinita.

Ce vaccinari se recomanda copiilor?

Programul standard de imunizare al copilului include vaccinuri pentru:

-difterie, tetanus, si pertusis (DTP)

-poliomielita (vaccin polio inactivat sau VPI)
-rujeola, oreion (vaccin urlian), rubeola ( ROR/RUR)
-varicela
-hepatita B (Hep B)
-hepatita A (Hep A)
-Haemophilus influenzae tip b (Hib)
-vaccinul antipneumococic (PCV) pentru copiii mai mici de 5 ani
-gripa.

Vaccinul antigripal nu este indicat copiilor mai mici de 6 luni. Acesta este recomandat pentru:
-toti copiii cu varsta cuprinsa intre 6 -23 luni
-copiii in varsta de 24 luni sau mai mari cu diferite afectiuni (ca si astmul, boala cardiaca sau
pulmonara cronica sau cu sistem imun deficitar)
-contactii apropiati, incluzand contactii de la domiciliu si in afara casei, supraveghetorii
copiilor mai mici de 23 luni si a copiilor mai mari de 24 luni care prezinta un risc crescut
pentru complicatii postgripale.
Vaccinarile incep de la nastere si au un orar stabilit pana ce copilul implineste 18 luni,
rapelurile (noile doze) vaccinale sunt administrate intre 4 si 6 ani. Cateva vaccinari sunt
necesare dupa varsta de 6 ani mai ales cele care s-au administrat anual (vaccinul antigripal)
sau in mod regulat pana la maturitate (vaccinul antitetanic). Toate vaccinarile trebuie sa fie
administrate la timp conform programului standard de vaccinari. Vaccinarile suplimentare pot
fi necesare in cazul calatoriilor in diferite parti ale lumii.
Ce reactii adverse pot sa apara dupa vaccinare?

Efectele adverse ale vaccinurilor sunt in general minore, daca apar in cele din urma. Acestea
pot cuprinde:
-roseata, usoara tumefactie sau sensibilitate (durere) in zona in care s-a injectat vaccinul
-febra scazuta
-somnolenta, iritabilitate si apetit alimentar scazut la unii copii
-eruptie cutanata in zilele 7-14 dupa imunizarea antivaricela sau cu RUR
-dureri articulare tranzitorii dupa vaccinarea RUR.

Reactiile adverse grave ale vaccinarilor, ca si febra inalta (peste 40,3C) sau dispneea, sunt
rare. Daca copilul prezinta o reactie neobisnuita, se comunica medicului de familie. Riscul
unei complicatii grave a bolii este de departe mai mare, decat riscul de a face o reactie adversa
la vaccinare. Se recomanda raportarea reactiilor severe postvacinale. Singurele vaccinuri care
au fost mentionate din cauza preocuparilor ridicate de siguranta administrarii au fost in 1976
vaccinul antigripal pentru porci si vaccinul pentru rotavirus in 1999.
Eficienta vaccinurile in profilaxia bolilor
Cu toate ca nici un vaccin nu este eficient 100 %, majoritatea vaccinurilor administrate in
copilarie au eficienta cuprinsa intre 85-95% pentru copiii care le primesc. Unii indivizi nu
dezvolta imunitate completa chiar daca li s-a administrat vaccinul. Daca aceste persoane sunt
expuse la boala, se pot infecta. Totusi, simptomele sunt de obicei mai usoare ca si rezultat al
vaccinarii anterioare.

Eficienta vaccinurilor in profilaxia bolilor

Cu toate ca nici un vaccin nu este eficient 100 %, majoritatea vaccinurilor administrate in

copilarie au eficienta cuprinsa intre 85-95% pentru copiii care le primesc. Unii indivizi nu
dezvolta imunitate completa chiar daca li s-a administrat vaccinul. Daca aceste persoane sunt
expuse la boala, se pot infecta. Totusi, simptomele sunt de obicei mai usoare ca si rezultat al
vaccinarii anterioare.

Siguranta imunizarii

Majoritatea parintilor isi fac griji ca vaccinarile sunt periculoase daca sunt administrate in
timp ce copilul este racit sau sufera de o alta afectiune usoara. Se recomanda adresarea catre
medicul de familie daca apar preocupari in legatura cu sincronizarea imunizarilor. Trebuie
retinut, ca vaccinarile pot fi administrate in mod obisnuit in cazul afectiunilor usoare, timp in
care medicatia este administrata si in alte situatii, cand copilul se afla intr-o stare perfecta de
sanatate. Exista foarte putine motive reale de a nu realiza vaccinarea copilului. Unor parinti le
e frica de vaccinul antirujeolic-antiurlian-antirubeolic (RUR), deorece ar putea determina
dezvoltarea autismului de catre copiii lor. Povestioare despre vaccinarea RUR si autism, care
induc in eroare, au circulat pe site-urile de pe internet, in media si in randul populatiei. Totusi,
studiile stiintifice care au investigat aceste probleme nu au gasit corelatie intre autism si
vaccinare.

Pot vaccinarile cauza alte afectiuni?

Unele persoane si-au exprimat preocuparea in legatura cu vaccinurile care contin Thimerosal,
compus pe baza de mercur ca si aditiv care distruge bacteria. In 1999, s-a propus inlocuirea
acestor aditivi din toate preparatele vaccinale. In aceasta perioada, toate vaccinurile de rutina
recomandate copiilor produse pentru piata internationala, nu contineau Thimerosal sau numai
urme. Simptome de autism deseori au fost observate in jurul varstei de un an, cam in aceeasi
perioada in care copilul primeste prima doza de RUR. Sincronizarea acestor doua evenimente
a determinat pe unii sa presupuna ca exista o corelatie intre ele. Totusi, numeroase studii
recente nu au gasit nici o dovada stiintifica pentru a lega autismul de imunizarea RUR.
Rujeola, oreionul sunt boli cu potential sever care pot cauza dizabilitati permanente copilului,
posibil chiar moarte. Un copil prezinta un risc mai mare de a face rujeola, oreion sau rubeola,
decat riscul aparitiei reactiei adverse postvaccinale.

Siguranta imunizarii

Majoritatea parintilor isi fac griji ca vaccinarile sunt periculoase daca sunt administrate
in timp ce copilul este racit sau sufera de o alta afectiune usoara. Se recomanda adresarea
catre medicul de familie daca apar preocupari in legatura cu sincronizarea imunizarilor.
Trebuie retinut, ca vaccinarile pot fi administrate in mod obisnuit in cazul afectiunilor usoare,
timp in care medicatia este administrata si in alte situatii, cand copilul se afla intr-o stare
perfecta de sanatate. Exista foarte putine motive reale de a nu realiza vaccinarea copilului.
Unor parinti le e frica de vaccinul antirujeolic-antiurlian-antirubeolic (RUR), deorece ar putea
determina dezvoltarea autismului de catre copiii lor. Povestioare despre vaccinarea RUR si
autism, care induc in eroare, au circulat pe site-urile de pe internet, in media si in randul
populatiei. Totusi, studiile stiintifice care au investigat aceste probleme nu au gasit corelatie
intre autism si vaccinare.

Vaccinarile si sarcina

Inainte de a programa o sarcina este bine de analizat istoricul imunizarilor cu medicul de

familie. Daca este necesara vaccinarea antivaricela sau antirujeolica, antiurliana si
antirubeolica (RUR), se recomanda o perioada de cel putin 4 saptamani de la vaccinare si
debutul unei sarcini.
Pentru profilaxia bolilor se recomanda vaccinul antigripal injectabil pentru toate femeile care
planuiesc o sarcina in perioada sezonului gripal. Nu se recomanda vaccinarea antigripala
femeilor insarcinate sub forma de vaccin activ. In cazul femeilor gravide, copilul trebuie sa
primeasca vaccinarile conform programului. Nu este necesara accelerarea sau intarzierea
programul de imunizare al copilului.