UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA“ DIN IAŞI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ „DUMITRU STĂNILOAE”

SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI CONSILIERE PSIHOLOGICĂ ȘI SPIRITUALĂ

Mari duhovnici creștini. Modele de îndrumători spirituali.

Pr. Arhimandrit Mina Dobzeu

Coordonator: Masterand:

Pr. Prof. Dr. Ion VICOVAN Diac. Cosmin- Vlăduț Mironescu

Cuprins
I. Aspecte generale privind viaţa părintelui................................................................................3
II. Aspecte generale privind activitatea cultural – literară..........................................................5
III. Părintele Mina Dobzeu, mărturisitor al dreptei credinţe în timpul prigoanei comuniste......7
III.1. Misiune şi mărturisire în detenţie- Duhovnic și îndrumător........................................11
IV. Părintele arhimandrit – model de mărturisitor pentru tinerii veacului al XXI-lea.............14
V. Concluzii..............................................................................................................................16
Bibliografie...............................................................................................................................17

2
I. Aspecte generale privind viaţa părintelui

Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu, mărturisitor al credinței creștine, s-a enumerat

printre personalitățile Bisericii noastre care, cu mult curaj și devotament, au mărturisit
credința într-o perioadă de mari încercări pentru Biserica noastră. El nu a cunoscut calea de
reînnoire spirituală de la Rugul Aprins, dar credința și popularitatea lui l-au așezat în rândul
celor mai mari mărturisitori ai credinței Ortodoxe românești din secolul XX. Un om de o
calitate morală exemplară nu putea decât să trăiască cu principiile pe care le-a “împământenit”
în valorile poporului și credinței strămoșești. Omul care cunoaște adevărul, cunoaște și modul
de aplicare al lui spre ceilalți.
Arhimandritul Mina Dobzeu s-a născut la data de 5 noiembrie 1921 în satul Grozeşti,
judeţul Lăpuşna din Basarabia din părinţii Diomid şi Vera. A fost fiu de ţărani mijlocaşi,
primind la Botez numele de Mihail. A fost unul din cei 7 copii ai părinților săi: 3 băieți și 4
fete.
La vârsta de 13 ani intră ca frate de mănăstire la Mănăstirea Hâncu, unde rămâne până
în 1938. Este trimis apoi la Mănăstirea Căldărușani vreme de 2 ani pentru a face ucenicia în
sculptură bisericească. Se întoarce în 1940 acasă și găsește locul pustiit de ocupația sovietică.
A luptat pe front la Timișoara și apoi în Ungaria. Este veteran de război al Armatei Române.
După război urmează cursurile Școlii de Cântăreți (4 ani) la Constanța, apoi Seminarul
Teologic (5 ani) la Mănăstirea Neamț și facultatea de Teologie de 4 ani la București. În anul
1946 este tuns în monahism la Schitul Brădicești, în Episcopia Hușilor, fiind hirotonit
ierodiacon în 1948.
În perioada 1948-1949 este arestat timp de 11 luni pentru proteste împotriva scoaterii
învățământului religios din școală. În anul 1955 a dorit să-şi continue studiile în teologie fapt
pentru care a continuat studiile seminariale la Neamţ şi Curtea de Argeş. Cu privire la acest
aspect, părintele Mina menționează: „În anul 1955 se reînfiinţează Seminarul Teologic de 5
ani, iar eu, care aveam Şcoala de Cântăreţi de 4 ani, am fost admis la Seminar în anul III. Am
făcut anul III în 1955-1956, absolvindu-l şi fiind promovat în anul IV. Anul IV l-am urmat din
octombrie 1956 - înfebruarie 1957, la Mănăstirea Neamţ; iar ultimul an l-am făcut în a II-lea
trimestru, la Mănăstirea Curtea de Argeş. Deci am absolvit Seminarul în anul 1957, la
Mănăstirea Curtea de Argeş”1.

Arhimandrit Mina Dobzeu, O viaţă de misionar în Biserica Ortodoxă, Huşi, 2011, p. 12.
1

3
 În anul 1955 a primit Sfânta Taină a preoției.A slujit 5 ani la Mănăstirea Nicula și în
Parohia Jimbor - Cluj, cel mai mult activând ca preot la Schitul Brădicești.
În 1957 a început să studieze la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București, dar în
1959 a fost exmatriculat din anul al II-lea de studii, scos din monahism și condamnat la
închisoare pentru atitudinea sa contra Decretului 410/1959, privind desființarea mănăstirilor și
reducerea personalului monahal. Părintele Mina mărturiseşte despre această perioadă a vieţii
sale şi ce l-a determinat să scrie împotriva deciziilor statului ateu de a desfiinţa unele
mănăstiri: „Peste un an, am dat examen de admitere la Institutul Teofogic din Bucureşti, fiind
admis şi urmând cursurile anilor I şi II. Venise nenorocirea care ameninţa desfiinţarea
mănăstirilor şi reducerea unităţilor monahiale şi a personalului monahal, în urma Decretului
410/ 1959. În toate eparhiile din ţară, a început să se aplice acest program diabolic de pustiire
a mănăstirilor, lucru care s-a petrecut şi în Eparhia Romanului şi a Huşilor. Decretul, fiind
radical, a pustiit toate mânăstirile, în Eparhia Romanului nemairămânând nici una, secţia
monahală de la Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ desfiinţându-se, iar studenţii
monahi de la Institutul Teologic Universitar Bucureşti fiind îndepărtaţi. Eu, care eram student
în anul II la Institut, am luat atitudine, în perioada vacanţei de Paşti, faţă de aplicarea acestui
decret. Am adresat 13 scrisori ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, căte una fiecărui ierarh,
iar un exemplar l-am trimis Consiliului profesoral al Institutului Teologic”2.
A fost închis la Galați, Jilava, Gherla și în colonia de muncă din Delta Dunării. La
Jilava s-a întâlnit cu iluștri oameni de cultură ai vremii: Constantin Noica, Nicolae Steinhardt,
Dinu Pillat, Alexandru Paleologu, Sergiu Al. George, iar la Gherla cu Alexandru Zub,
Alexandru Ivasiuc și Vasile Vasilache, cel din urmă ajuns vicar al Episcopiei Românești din
New York. Aflat la închisoarea Jilava, pe 15 martie 1960, Mina Dobzeu l-a convertit la
credința ortodoxă pe marele cărturar Nicolae Steinhardt. A ieșit din închisoare în 1964.
Din anul 1969 a fost chemat să slujească Biserica la Mănăstirea „Sfinții Apostoli Petru
și Pavel” din Huși - Catedrala episcopală. Între anii 1978-1988 fost stareț al Mănăstirii „Sfinții
Apostoli Petru și Pavel” din Huși. În perioada când a fost stareţ al mănăstirii, părintele a
reparat de două ori biserica şi clădirea - palat, care adăpostea muzeul de obiecte bisericeşti şi a
construit parţial zidurile de piatră dinspre stradă. În anul 1983 a primit distincţia de
arhimandrit din partea PS Episcop Eftimie al Romanului şi Huşilor.
Studiile pe care le începuse în anii 1957-1959, au fost continuate ulterior, părintele
obținând titlul de licențiat al Facultății de Teologie în 1971. În anul 1988 este din nou arestat,
timp de 8 luni, pentru „răzvrătire și uneltire împotriva siguranței statului”, în fapt pentru

Ibidem.
2

4
protestele sale materializate în 7 scrisori adresate direct lui Nicolae Ceaușescu, cu privire la
morala poporului român și la ateismul în comunism.
În anul 1990, a servit ca misionar prin penitenciarele din judeţul Vaslui, Bacău şi
Neamţ, din cuprinsul Episcopiei Romanului şi Huşilor, iar între anii 1991-1993, a predat
învăţământul religios la Şcoala Nr. 3 din Huşi, la clasele I-VIII. Cu binecuvântarea scrisă, nr.
7155/ 1993, a Preafericitului Părinte Patriarh şi cu aprobarea episcopului locului, a răspândit
prin mănăstirile din ţară Rugăciunea Inimii, practică isihastă pentru care „am o deosebită
predilecţie şi care-mi dă o deosebită satisfacţie”, după cum va mărturisi în diferite interviuri
sau predici. Cu accept episcopal, a vizitat mănăstirile din tot cuprinsul Eparhiei Romanului şi
Huşilor, ca şi mănăstirile din Eparhia Buzăului, unde a fost primit şi ascultat cu drag, de către
monahi şi monahii. La Mănăstire a slujit cu personalul în sobor, iar ca duhovnic a fost la
dispoziţia personalului şi a credincioşilor, lând parte în acelaşi timp şi la viaţa culturală a
oraşului.
Între anii 1996-2002 a îndeplinit funcția de consilier cultural-misionar al Episcopiei
Hușilor. De-a lungul anilor a scris 12 cărți.
Arhimandritului Mina Dobzeu S-a stins din viaţă la vârsta de 96 de ani, pe 7 iunie
2018, după o viaţă trăită în duhul smereniei şi al ascultării depline.

II. Aspecte generale privind activitatea cultural – literară

Listă cronologică a lucrărilor făcute publice de arhimandritul Mina Dobzeu.

1. Scrisori deschise:

- Scrisoare deschisă – manifest, cu titlul „Adevărul, protest răspândit public în

anul 1948, când din şcoală s-a scos învăţământul religios şi icoana Domnului Iisus,
introducându-se ideologia materialist-ateistă şi tabloul lui Stalin. În urma acestui act a fost
dondamnat şi întemniţat la penitenciarul Galaţi pe timp de 11 luni, în urma sentinţei 735 din
19.07.1949 a Tribunalului Militar din Galaţi, după care a urmat cinci ani de domiciliu
obligatoriu la Schitul Brădiceşti, cu prezenţă bilunară la Securitatea din Huşi, pentru evidenţă
(şi terorizare).

- Treisprezece scrisori deschise, răspândite în toate centrele culturale din ţară, în

care denunţa sub toate aspectele, ca protest împotriva Decretului 410 al Ministerului Cultelor,
prin care se hotăra desfiinţarea mănăstirilor sau / şi reducerea la maximum a numărului de
monahi (de pildă, în Eparhia Romanului şi Huşilor, toate mănăstirile au fost desfiinţate).
Pentru aceasta, fiind pe atunci student la Institutul Teologic din Bucureşti, a fost exmatriculat,
exclus din monahism, arestat şi condamnat de către Tribunalul Militar din Bucureşti, la şapte

5
ani de detenţie, prin sentinţa numărul 37 din 11.02. 1960. Detenţia a făcut-o în închisoarea
Jilava, unde, la 15 Martie 1960, a avut loc botezul lui Nicolae Steinhardt, oficiat de către
Părintele Mina Dobzeu.

- Şapte scrisori deschise, redactate între anii 1986-1988 şi adresate direct lui
Nicolae Ceauşescu, în care combătea darwinismul şi ideologia materialist-ateistă în general,
arătând că este neştiinţifică, nefirească şi abjectă. „Ceream libertatea cuvântului, respectarea
drepturilor omului şi în special, respectarea calendarului Bisericii Creştine Ortodoxe, pentru
ca astfel creştinul- cetăţean român să aibă răgazul să se întâlnească în casa lui cu cei dragi ai
familiei, cel puţin Duminica şi să nu mai fie mânat la muncă” . Pentru aceste scrisori, a fost
reţinut şi a dispărut din faţa lor, timp de opt luni, într-un bordei în Munţii Neamţului (după
cum mărturiseşte într-un interviu în cartea Supravieţuitorii - mărturii din temniţele comuniste
ale României, interviuri de Anca Ştef, Humanitas, 2014).

2. Predici, articole, cronici, meditaţii etc.

- Predică la Duminica Vameşului şi a Fariselui, 1974;

- Predică la Duminica Fiului Risipitor, 1975;

- Biserica din satul Roşieşti-Gară, 1976;

- Predică la Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, 1976;

- Biserica din Broscoşeşti, 1979;

- Pomelnicul Mănăstirii Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel – document istoric foarte

valoros, 1980;

- Biserica parohiei Iepureni, 1980;

- Biserica parohiei Vutcani II, 1981;

- Biserica parohiei Stănileşti, mai-iunie 1982;

- Sărbătoarea Hramului la Mănăstirea Sfinţii Apostoli, Huşi, 1985;

- Sfintele Paşti 1990, în Vocea Huşului, 14 Aprilie 1990;

- Omul cu credinţa în Dumnezeu învinge natura, în Adevărul – Vaslui, iunie 1990;

- A venit Moş Crăciun în Vocea Huşului în 1990;

- Hristos – pacea noastră, broşură editată la Iaşi, în decembrie 1990, de 38 de pagini;

- Cântarea Sfintei Treimi (rotariu ortodox) 1990;

6
 - Mic Catehism cu întrebări şi răspunsuri pentru tineret şi elevi, Iaşi, decembrie, 1990;
58 de pagini;

- Carte de rugăciune pentru elevi, Iaşi, 1990;

- Moment de convertire la creştinism a lui N. Steinhardt din 15 martie 1960, în

închisoarea Jilava; publicat în Telegraful Român şi Vocea Huşului, 1991;

- În sprijinul introducerii învăţământului religios în şcoală, în Adevărul, Vaslui, 1991;

- Cinste omului credincios, în Adevărul, Vaslui, 1992;

- În apărarea Mitropoliei Basarabiei, în România Liberă, 12 iunie, 1993;

- Convorbiri duhovniceşti, Ioanichie Bălan, vol. 2, 1993;

- Rugăciunea inimii (isihasmul), în Candela Moldovei, Nr. 3-4 /1994;

- Prefaţă la cartea Monahismul românesc între anii 1948-1989, de Pr. Dr. I. Dură,
Bucureşti, 1994;

III. Părintele Mina Dobzeu, mărturisitor al dreptei credinţe în timpul prigoanei

comuniste
Mina Dobzeu intră în atenţia Organelor Securităţii de Stat ale Ministerului Afacerilor
Interne, începând cu anul 1944. Aşa cum se întâmpla în mod regulat în această perioadă,
ancheta sa era construită din perspectiva definirii sale ca duşman al poporului3. Un exemplu
elocvent în acest sens este Referatul sublocotenentului de Securitate, Ştefan Constantin, din
25 aprilie 1949, care relatează ordinele primite de la Regionala de Siguranţă Iaşi ce aveau
drept scop identificarea unor elemente subversive: „ni se ordona ca să folosim toate
mijloacele şi metodele, necruţându-se nimic, până ce nu se vor descoperi autorii, iar întreg
personalul trebuie să se considere în permanenţă în stare de alarmă”4.
Conform documentelor din arhiva fostei Securităţi, în cursul lunii februarie a anului
1948, Mina Dobzeu ar fi redactat şi lipit pe diferite garduri din satul Brădiceşti, şapte
manifeste cu caracter antimarxist, antileninist, antistalinist şi antidemocratic, protestând
împotriva scoaterii învăţământului religios din şcoală5.

3
Marius Oprea, Banalitatea Răului. O istorie a Securităţii în documente(1949-1989), Polirom, Iaşi, 2002, pp.
30-33.
4
Silviu B. Moldovan, Mina Dobzeu, între răspândirea de „manifeste subversive” şi „subversiune” prin
manifestare în spirit, în Revista "Prutul", Anul VI (XV), Nr. 2 (58) /2016, pp.163 -168.
5
Adrian Nicolae Petcu, Pr. Nicolae Cătălin Luchian, Maria Buțcu, Părintele Mina Dobzeu- Duhovnicul Hușilor,
Editura Horeb, Huși, 2021, p. 247.

7
 Trimis în judecată pentru delictul de „uneltire socială contra statului”, Mina Dobzeu
şi-a recunoscut acţiunile, justificându-le ca o necesitate de a „lovi în ideile ateiste” 6. Astfel, în
anul 1949, Tribunalul Militar Galaţi, l-a condamnat la trei luni şi o zi de închisoare
corecţională dar şi la plata cheltuielilor de judecată7.
La o distanţă de aproximativ un deceniu, Mina Dobzeu a fost din nou subiectul unei
anchete penale. Suspectul a fost acuzat că în luna mai 1959 a scris o scrisoare cu conţinut
duşmănos la adresa regimului democrat din Republica Populară Română, care a multiplicat-o
în 13 exemplare şi a expediat-o patriarhului, mitropoliţilor şi episcopilor Bisericii Ortodoxe
Române8. El a justificat faptul că scrisoarea are un conţinut religios şi că a scris acele lucruri
în urma unor „vedenii” pe care le-ar fi avut în vacanţa de Paşti, în anul 1959 la chilia sa de la
schitul Brădiceşti - Iaşi9.
Potrivit acestei scrisori, Mina Dobzeu accepta raportul instituit între Biserica
Ortodoxă şi Statul democrat - popular în limitele definite de atribuţiile fiecărei instituţii
separat, după cum avea să declare la interogatoriu: „Colaborarea Bisericii cu un stat creştin,
care nu înstrăinează pe om de la Dumnezeu, nu e greşită, dar colaborarea cu puterile de stat,
care luptă făţiş la descreştinarea poporului, după Dumnezeu, nu e admisă chiar nici pentru
ajutoarele materiale care i se dau Bisericii de către Stat, căci sunt mai mari pagubele
sufleteşti”10.
Conform interogatoriului şi documentelor Securităţii, Mina Dobzeu ar fi îndemnat
destinatarii să nu se supună legilor statului şi ar fi calomniat regimul din Republica Populară
Română. În scrisoarea concepută, multiplicată şi difuzată prelaţilor Bisericii Ortodoxe
Române, inculpatul ar fi dat o interpretare duşmănoasă unor texte biblice pretinzând că
Biserica, sub actualul regim trece prin clipe grele şi suferinţă, chemând conducătorii bisericii
şi întregul cler ortodox la rezistenţă pentru apărarea credinţei şi să nu se supună legilor ţării:
„Creştinii zilelor noastre - spune autorul - au fericirea că au cunoscut pe Hristos, Fiul lui
Dumnezeu, dar au mare nefericire şi trăiesc zile grele pentru că a venit potrivnicul lui Hristos
(...) Căci trei sunt care lucrează negativismul zilelor noastre, afirmă autorul scrisorii: balaurul
(Satana), fiara (filosofia veacului acestuia) şi proorocul mincinos (omul fărădelegii sau
Antihristul propriu-zis)”11.

6
Ibidem.
7
Ibidem.
8
Ibidem.
9
Ibidem.
10
Ibidem, p. 248.
11
Ibidem, p. 251.

8
 În această ordine de idei, la 31 august 1959, s-a convocat Comisia de disciplină a
Institutului Teologic din Bucureşti, pentru examinarea cazului ieromonahului Mina Dobzeu.
A fost întocmit un raport, conform căruia textele biblice invocate în scrisoarea difuzată sunt
greşit interpretate şi aplicate tendenţios iar „vedeniile” inculpatului dovedesc un suflet
bolnăvicios şi cu preocupări mistice exagerate care nu concordă cu monahismul românesc,
nici cu învăţăturile predate la catedră, nici cu îndrumările duhovniceşti12.
Astfel, Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti a propus pedeapsa eliminării
definitive a ieromonahului basarabean din Institut și retrimiterea lui la mănăstirea de metanie
pentru a fi pus sub atentă supraveghere medicală, duhovnicească şi civică, luându-se toate
măsurile pentru a preîntâmpina difuzarea ideilor greşite ce l-ar stăpâni13.
Reieşind din conţinutul scrisorilor ataşate la dosar, expertiza grafică şi lipsa de
solidaritate a reprezentanţilor bisericii, inculpatul a fost trimis în judecată pentru delictul de
„uneltire contra ordinei sociale” prin care ar fi pus în pericol securitatea statului. Cu
unanimitate de voturi, la 11 februarie 1960, Tribunalul Poporului l-a condamnat pe Dobzeu
Mihail, zis Mina, la şapte ani închisoare corecţională şi patru ani interdicţie corecţională,
confiscarea totală a averii personale şi la plata cheltuielilor de judecată. Se stabileşte
detenţiunea preventivă de la 13 octombrie 1959 la Penitenciarul Jilava 14. Întrucât toate
măsurile au fost duse la îndeplinire, s-a propus clasarea prezentului dosar la arhivă spre
conservare15. Cauza penală întocmită pentru civilul Dobzeu Mihail, zis Mina, a fost închisă.
În esenţă, activitatea ieromonahului basarabean Mina Dobzeu reflectă dimensiunea
religioasă a politicii noului regim, din perspectiva raportului dintre Statul comunist şi Biserica
Ortodoxă din Republica Populară Română. Prin acţiunile sale, Părintele Mina Dobzeu,
îndemna întregul cler şi înalţii prelaţi „să nu să se supună regimului” şi să nu colaboreze cu
autorităţile statului, întrucât fiecare instituţie îşi are atribuţiile şi misiunea sa pe pământ.
Prezenţa consecventă a factorului religios în societate, a făcut ca acesta să reprezinte o parte a
vieţii sociale şi private din România, motiv pentru care se urmărea impunerea treptată a
ateismului în societate şi supunerea clerului ortodox în aservirea noului regim.
Părintele Mina este considerat un adevărat apologet al vremii sale. A scris numeroase
petiţii de apărare ale dreptei credinţe în timpul persecuţiilor şi oprimării Bisericii de către
autorităţile comunismului-ateu. Apologetica are ca obiect: expunerea, apărarea şi justificarea
adevărunlor fundamentale ale religiei creştine prin mijloace oferite de raţiune.

12
Ibidem, pp. 252-253.
13
Ibidem.
14
Ibidem.
15
Ibidem.

9
 Prima acţiune împotriva regimului ateu-comunist realizată, la propriu, de părintele
Mina este, după cum el însuşi mărturiseşte, răspândirea afişului pentru apărarea
învăţământului religios. „Un moment de curaj în combaterea ateismului şi păgânismului a fost
prin anul 1948, când am scris acel afiş şi l-am răspândit în satul Brădiceşti. Înfieram în el
apostazia (lepădarea de credinţă), combăteam doctrina marxist-leninistă sau concepţia
materialistă, îndemnându-i pe credincioşi să rămână statornici în credinţă”16.
Părintele îşi rememorează suferinţele pe care i le-a pricinuit îndrăzneala de a
mărturisi credinţa. Persecuţiile din partea autorităţilor derulându-se pe parcursul unui an
întreg în diferite detenţii. „Descoperindu-se că eu am scris acest afiş şi că l-am expus prin
locurile mai frecventate de populaţie, am fost arestat şi condamnat la trei luni şi o zi, dar am
fost reţinut, în total, unsprezece luni. La securitatea de aici, din Huşi, şeful secuntăţii,
comandantul Bucur, m-a arestat, m-a terorizat în timpul anchetei prin înjurături, lovituri, m-a
tras de barbă, m-a pus pe scaunul electric. Anchetatorul Ştefan mă lovea să mă înspăimânte că
gata, mor. Am suportat înjurăturile şi loviturile lui Italo. Nouă luni am stat la securitatea din
Huşi. Încă trei luni le-am făcut la închisoarea din Galaţi. Aici, comandantul m-a întâmpinat cu
o lovitură, ca bucurie. Voia să mă înspăimânte. În celula în care am stat erau geamurile sparte,
dormeam pe ciment, peste o rogojină, cu tineta la cap. A făcut Dumnezeu minunea că am
rezistat, cât eram eu de debil”17.

III.1. Misiune şi mărturisire în detenţie- Duhovnic și îndrumător

Părintele Mina cu seninătatea-i caracteristică şi cu multa dragoste pe care Dumnezeu

i-a dăruit-o s-o îmărtăşească aproapelui ne relatează într-o manieră foarte pragmatică
experienţele sale din temniţa comunistă. Despre detenţia la închioarea Jilava părintele
denumeşte în manuscris această experienţă, cu tilul „Misiunea în detenţie – La Neagra”,
referindu-se la condiţiile pe care încisoarea aceasta le-a lăsat întipărite în memoria sa.
Părintele Mina spune: „La Jilava, într-o celulă de vreo 60 de deţinuţi, ne găseam
preocupare laolaltă, fiecare cu profesia lui. Noi, preoţii, mai făceam câte o slujbă între paturi,
în mod clandestin; pentru a nu fi observaţi, ţineam câte o meditaţie, mai învăţam pe
credincioşi şi vreo rugăciune sau vreun cântec religios. Un caz deosebit petrecut cu mine: ne
scoate la plimbare şi, în timp ce noi eram la plimbare, în celula noastră se face percheziţie. Se
găseşte la patul meu o sticlă de format plat, în care păstram nişte ceai sub pretextul că ar fi un
16
Arhimandrit Mina Dobzeu, Prima strigare împotriva lui Antihrist, în «O viaţă de misionar în Biserica Ortodoxă», Huşi, 2011, pp.
10-11.
17
Ibidem.

10
medicament. Găsind această sticlă la patul meu, au întrebat al cui este patul şi, bineînţeles,
sticla. Şi fiind informaţi că patul şi sticla sunt ale mele, au întrebat pe un vecin de pat ce fac
cu sticla. Era un om simplu, un cioban, şi i-a spus gardianului că eu scriu rugăciuni şi că l-am
învăţat şi pe el o rugăciune. Când m-am întors de la „plimbare”, m-a luat gardianul cu asalt.
Lovinau-mă, fără multă discuţie şi fără drept de apărare, m-a băgat la temniţă grea, numită
Neagra. Era o celulă de izolare în centrul reduitului, fără lumină, cu pereţii umezi şi
pavimentul de ciment, cu apă turnată pe jos şi fără nicio bancă, eu fiind pedepsit la această
carceră timp de cinci zile şi cinci nopţi. Era pe la începutul lui octom6rie 1961, iar eu fără
manta, numai în cămaşă şi bluză. Timpul îl petreceam în continuă mişcare şi în stare de
încordare, ca să nu mă ia răceala, iar jos nu puteam sta. Mi se dădea o mâncare pe zi, seara; la
ora 9 seara se introducea un pat în celulă, până la 5 dimineaţa, timp în care puteam să mă
odihnesc. Au trecut acele zile „negre”, rezistând fără să mă îmbolnăvesc18.
Interesant a fost când m-am dus la celula mea, la colegii mei, că unii dintre
intelectuali, în special Prinţul Ghica, îmi cereau să le spun cum am petrecut timpul acolo şi cu
ce noutăţi vin. Şi-n adevăr era ceva important, în special pentru mine. A fost acesta un timp în
care meditasem; şi am meditat asupra vremurilor grele care se abătuseră asupra neamului
nostru, rugându-mă lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre, a neamului nostru
românesc; întocmisem ca un fel de mărturisire a păcatelor noastre şi mă rugasem pentru
iertarea poporului nostru, zicând şi eu ca Daniel proorocul: „Drept eşti, Doamne, şi drepte
sunt judecăţile Tale, şi de au venit aceste nenorociri grele asupra poporului nostru, vinovaţi
ne-am făcut înaintea Ta”. Întocmisem o mărturisire bine închegată pe care o rosteam zilnic ca
pe o rugăciune făcută cu smerenie înaintea lui Dumnezeu, ca El să-şi întoarcă mila Sa asupra
noastră şi să ne ierte de toate fărădelegile noastre. Iată noutăţile cu care veneam şi pe care
colegii mi le cereau să le spun. Au rămas impresionaţi când am început să le spun la ce anume
meditasem; şi-n adevăr, întocmisem o meditaţie bine formulată, cu multe amănunte, „de la
vlădică până la opincă”, de la Rege până la ultimul cetățean”19.
Meditaţia părintelui Mina Dobzeu este impresionantă prin sistematizarea marilor
probleme morale cu care societatea vremii se confrunta:
„-Judecătorii şi avocaţii au judecat cu părtinire, iau mită şi nedreptăţesc pe cel slab,
de partea cui e dreptatea.
-Patronii şi proprietarii au asuprit. Au oprit plata muncitorilor, au nedreptăţit. Nu
respectă repaosul duminicilor şi obligă la muncă pe subalternii lor şi pe muncitori.

18
Arhimandrit Mina Dobzeu, Misiunea în detenţie – La Neagra, în «O viaţă de misionar ...., pp. 21-22.
19
Ibidem.

11
 -Prefecţii şi cei din administraţie furau banii statului. Ei erau oamenii cu răspundere
de viitorul ţării şi ai societăţii umane, dar sunt fără frică de Dumnezeu şi fără ruşine de oameni. Se
ocupă de căpătuirea lor şi nu de omul obiduit şi nedreptăţit, de societatea sfab dezvoltată.
-Fiii boieritor îşi făceau studiile în străinătate; după ce se îmbogăţeau, erau gata să-şi schimbe
soţia, luându-şi soţie tânără sau trăind în desfrâu fără nicio ruşine.
-Fiii acestora nu mai au nicio îndrumare pentru a-şi păstra credinţa strămoşească şi
spiritualitatea legată de tradiţia sfântă a patriei în care s-au născut.
-Stăpânii şi guvernanţii nu s-au îngrijit de omul obidit şi de clasa puţin favorizată. Nu ştiu şi
nici nu vor să ştie de nedreptăţile pe care le fac chiar oamenii de ordine publică. Tolerează corupţia.
-Nu mai colaborează cu Biserica mamă în susţinerea bunelor moravuri, ca buni creştini; nu
apără drepturile ei.
-Moşierii şi ţăranii înstăriţi mutau hotarele în dauna celor săraci; nu aveau frică de Dumnezeu
şi ruşine de oameni; erau îngâmfaţi şi duşmănoşi.
-Poliţia şi funcţionarii publici asupreau, jefuiau sub masca legalităţii, abuzau de putere, aveau
comportament brutal şi intenţii de a profita sau de a jefui fără ruşine.
-Autoritatea civilă încuraja prostituţia, legalizând-o.
-Femeile, în rolul lor de mame, se sustrag de la obligaţiunite lor de a da naştere de prunci şi de
a se ocupa de creşterea şi educaţia tor după rânduiata creştinească. Mai degrabă se împodobesc pentru a
fi ispită pentru alţi bărbaţi; căsătorită fiind, nu mai poartă cinstea bărbatului ei.
-Regele nu şi-a păstrat demnitatea şi cinstea de familist, părăsindu-şi regina şi înlocuind-o cu o
adulteră necreştină.
-Clericii... nu mustră pentru a îndrepta pe clerici, vând parohiile. Lipsiţi de evlavie şi de dăruire
în slujba Domnului şi a poporului încredinţat, se dovedesc nepăsători, neglijenţi în atribuţiile lor de
activitate pastorală, făcând slujba pentru profit.
-Negustorii înşelau la cântar. Falsificau mătrfurile cu preţuri exagerate pentru a se îmbogăţi.
-Fiii de boieri făceau studiile în Occident. Învăţau şi cunoşteau stadiul de dezvoltare a ţărilor cu
o civilizaţie avansată, cu reformele care s-au aplicat mai devreme. Dar la întoarcerea în ţară, nu le
convenea să treacă la reformă, de a împroprietări clasa slab dezvoltată, căci nu le convenea să rupă din
moşiile lor şi să dea ţăranilor pământ.
-Monahii nu-şi mai respectau voturile monahale cu înfrânare, curăţire, rugăciune şi ascultare în
smerenie şi grijă de suflet, cum au făgăduit, trăind în neglijenţă şi de multe ori în duh lumesc.
-Desfrâul, beţiile şi corupţia cuprindeau toate clasele sociale, de la vlădică până la opincă, de la
rege până la omul simplu”20.
20
Ibidem, pp. 22-24.

12
 În încheierea meditaţiei, ahimandritul Mina Dobzeu, aduce argumentul iertării şi
binecuvântării pe care toţi marii duhovnici ai neamului românesc îl au ca adaos foarte important în
scrierile lor: „Mă rugam lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor poporului nostru, cu rugăciunea: Iartă
păcatele acestui popor care poartă numele Tău cu pecetea harului dumnezeiesc”21.

IV. Părintele arhimandrit – model de mărturisitor pentru tinerii veacului al XXI-lea

Părintele Mina Dobzeu are o mare grijă şi consideraţie faţă de unele probleme ce
frământă lumea de azi. Cu multă dragoste faţă de noua generaţie explică fără reţineri
importanţa educaţiei pe care tinerii trebuie s-o fundamenteze pe scopul identificării lor ca
viitor al neamului românesc.
El le comunică cu multă blândeţe tinerilor coordonatele pedagogiei cereşti: „Vei
învăţa că evlavia creştină este între cele şapte daruri ale Sf. Duh şi ea primează în mântuire:
este trăirea practică, izvorâtă din afecţiunea inimii, care ne mână la realizarea vieţii
neprihănite. Îţi voi spune şi ce să faci zilnic pentru aceasta: să priveghezi, după îndemnul
Mântuitorului: «Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită» (Matei 26, 41): nu primi
păcatul în gând, zăboveşte permanent în rugăciune.
Mă adresez direct şi-ţi spun: «Tinere!… Creşti în intensitate mereu. Şi vei simţi că
harul lui Dumnezeu te încinge cu putere de Sus. Prin priveghere, ne aflăm înaintea Domnului
şi-I spunem dorinţa noastră: vrem viaţă neprihănită; vrem mântuire; suntem slabi, vrem
ajutorul Tău; suntem mici, ne prosternăm înaintea Ta. Suntem creatura Ta. Desăvârşeşte opera
Ta! Te rugăm în supunere (…). Făgăduiesc. Ajută-mi!» În Psalmul 83, 5, citim următoarele:
«Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda». Dacă n-ai ştiut că
Biserica este Casa Domnului, eu îţi scriu asta şi îţi răspund la întrebarea «De ce merge
creştinul la Biserică», ca să înţelegi de ce Psalmul 25,12 spune: «Întru adunări Te voi cuvânta,
Doamne!»”22.
Nu putem să spunem decât că marele Părinte Arhimandrit şi-a arătat în mod deosebit
dragostea faţă de tineri într-un mod aparte, materializate, prin conferinţele pe care le-a
susţinut „cu timp şi fără timp”, el, răsunzând cerinţelor asociaţiilor creştine ale tinerilor din tot
cuprinsul ţării ori de câte ori a fost convocat, prezenţa sfinției sale fiind tot timpul un moment
de bucurie.

21
Ibidem, p. 24.
22
Arhim. Mina Dobzeu, Cuvânt din înţelepciunea lui Dumnezeu către tineri, Editura AXA Botoşani, 2006, p. 22.

13
 Pentru tinerii zilelor noastre Părintele Mina Dobzeu face unele precizări ale
principiilor educative pentru viaţa religioasă care nu este pentru o perioadă în ciclul existenţei
ci pentru veşnicie. „Te rog să citeşti în punctul meu de vedere: «Hristos - pacea noastră», să
vezi dacă te îmbogăţeşti cu ceva prin studiul meu, în aşa fel încât să poţi spune în încheiere:
«Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema» (Matei 5,6).
Trebuie să păzim Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu cum vrea fiecare, după priceperea
fiecăruia. Lucrarea poate să te lămurească şi în acest sens. Călătoria ta către veşnicia lui
Dumnezeu se face prin pocăinţă şi prin luptă. Este întoarcerea de la moarte la viaţă şi se
realizează numai dacă te afli în legătură cu Harul lui Dumnezeu. Altfel, nu poţi ieşi din
amăgirile Antihristului: feţele lui sunt multe, pentru orice timp şi pentru orice împrejurare. Îţi
vorbesc despre forma nouă a lui, care se impune prin vrajă. Este bine să afli că tot ceea ce se
dezvoltă împotriva lui Dumnezeu fiinţează prin sfat. Însă Cartea Sfântă a prevăzut şi
anihilarea: «orice sfat veţi sfătui risipi-l-va Domnul, căci cu noi este Dumnezeu».
Părintele Mina relatează un curt catehism despre educaţia religiosă prin Biserică şi
necesitatea participării regulate a tinerilor la orice serviciu liturgic care poate să-l
îmbogăţească din punct de vedere spiritual, etnologic şi identitar: românesc şi neapărat
creştin.
Părintele are unele viziuni aparte faţă de prezenţa tinerilor în biserică: „Omul,
creatură a lui Dumnezeu, are manifestări culturale, artistice, morale şi religioase, însuşiri
ereditare, pe care le cultivă deopotrivă şi îşi face din ele o preocupare plăcută, care-i aduce
progres şi împlinire, care îi oferă satisfacţie şi îl înnobilează. Una dintre manifestările lui
religioase este mersul la biserică.
„De ce mergem la biserică?
1. Pentru că suntem membri ai unei confesiuni de credinţă, ai Bisericii Ortodoxe,
care are un statut întemeiat pe principiile de bază ce se desprind din izvoarele credinţei: Sfânta
Scriptură şi Sfânta Tradiţie, în care avem norme de credinţă care includ şi participarea la
cultul divin în duminici şi sărbători, cum zice unul dintre psalmi: „Întru sărbători Te voi
binecuvânta Doamne” (Psalmi 25, 12).
2. Domnul Iisus mergea la templu şi în sinagogi unde se citea din Lege, din Psalmi şi
din Profeţi, din care învăţau toţi să cunoască Legea Domnului, mântuitoare.
3. Mergem şi noi creştinii la biserică pentru că e poruncă bisericească. „Să ascultăm
cu evlavie Sfânta Liturghie în fiecare Duminică şi sărbătoare”.
4. Mergem la biserică pentru a participa la rugăciunile publice şi pentru a învăţa din
Legea Domnului în care suntem botezaţi şi în care avem nădejdea mântuirii. Pentru că, prin

14
credinţă, suntem mântuiţi, dar nu prin orice credinţă, ci prin credinţa ce ne învaţă Biserica
Ortodoxă.
Cea mai importantă temă a discursului său pedagogic, fără îndoială, este povaţa
rugăciunii. După cum observăm, din mărturiile pe care le dă în legătură cu aceasta, tot timpul
s-a încrezut în Dumezeu şi ajutorul Său. Părintele Mina Dobzeu, niciodată nu a fost singur în
necazurile, temniţele şi toate suferinţele pe care le-a considerat metode prin care Dumnezeu
iubeşte pe cel păcătos (ales). Rugăciunea i-a fost vorbire continuă cu Dumnezeu.

V. Concluzii

Viața, opera și activitatea părintelui este un bun exemplu, atât material cât și
spiritual, pentru raportarea omului la veacul acesta. Considerăm că părintele ne-a lăsat atâtea
exemple de bună practică pentru viața creștinilor în societate cât și pentru cei care vor să
dobândească viața în Hristos prin mai multă nevoință. Întreaga sa activitate, după temnița pe
care a îndurat-o, a fost o mărturisire a credinței sale vie și lucrătoare prin iubire față de
oameni. După ieșirea din penitenciar și-a dedicat întreaga sa activitate pastorației și educației
tinerilor, Părintele participând la multe conferințe ale asociațiilor creștine studențești și nu
numai, implicându-se în problemele şi frământările tinerilor cărora le dădea cu atenție un
răspuns. De asemenea, Părintele Mina a slujit în penitenciar cu atâta devotament, nu numai
prin cuvânt, ci prin misiunea pe care Hristos a lăsat-o nouă „Aceasta să o faceți întru
pomenirea Mea” (Luca 19, 21).

Bibliografie

Cărți

1. Arhimandrit, Dobzeu Mina, Cuvânt din înţelepciunea lui Dumnezeu către tineri,
Editura AXA Botoşani, 2006
2. Oprea, Marius, Banalitatea Răului. O istorie a Securităţii în documente(1949-1989),
Polirom, Iaşi, 2002

15
3. Silviu B. Moldovan, Mina Dobzeu, între răspândirea de „manifeste subversive” şi
„subversiune” prin manifestare în spirit, în Revista "Prutul", Serie nouă, Anul VI
(XV), Nr. 2 (58) /2016
4. Troncotă, Cristian. Duplicitarii. O istorie a Serviciilor de Informaţii şi Securitate ale
regimului comunist din România(1965-1989), Editura Elion, Bucureşti, 2003

Studii și articole
5. Moldovan, Silviu B., Mina Dobzeu, între răspândirea de „manifeste subversive” şi
„subversiune” prin manifestare în spirit, în Revista "Prutul", Serie nouă, Anul VI
(XV), Nr. 2 (58) /2016
6. Arhimandrit Mina Dobzeu, O viaţă de misionar în Biserica Ortodoxă, Huşi, 2011

16