Patriarhii României

Prezentare, de pr. prof. Mihail Daniliuc

Patriarhul Miron Cristea
1925-1939
 Repere biografice:

• CRISTEA MIRON (din botez Ilie), primul Patriarh

al Bisericii Ortodoxe Române

• S-a născut la 18 iulie 1868, în Topliţa, jud. Harghita

• † 6 martie 1939, la Cannes - Franţa, înmormântat în

catedrala patriarhală din Bucureşti
Miron Cristea, studii și primele rosturi în Biserică
• 1879-1887 - Gimnaziul săsesc din Bistriţa și Năsăud.
• 1887-1890 - Institutul Teologic din Sibiu
• 1891-1895 - Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii
din Budapesta, unde obţine doctoratul cu o teză despre Viaţa
şi opera lui Eminescu (tipărită în limba maghiară, 1895).
• 1890-1891 - învăţător - director la Şcoala confesională
românească din Orăştie
• 1895-1909 - secretar și consilier la Arhiepiscopia Sibiului
• 1900, 30 ianuarie - hirotonit diacon necăsătorit
• 1902 - călugărit la mănăstirea Hodoş Bodrog, sub numele
Miron
• 1903, 13 aprilie – ieromonah, 1908, 1 iunie - protosinghel
 Miron Cristea , Arhiereu

• 1909, 21 noiembrie / 3 decembrie -

ales episcop al Caransebeşului (înscăunat
25 aprilie / 8 mai 1910). În această calitate,
a apărat şcolile confesionale româneşti din
Banat în faţa încercărilor guvernului din
Budapesta de a le desfiinţa.
• Participant la Marea Adunare Naţională
de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi
membru al delegaţiei românilor
transilvăneni care a prezentat actul Unirii
la Bucureşti.
• Membru de onoare al Academiei Române
(7 iunie 1919).
 Miron Cristea, primul Patriarh al B.O.R.

• La 4 februarie 1925 devine primul patriarh al Bisericii

Ortodoxe Române, fiind instalat în noua demnitate la 1
noiembrie 1925.

• Pe plan politic, a făcut parte din Regenţă (20 iulie

1927 - 8 iunie 1930) şi a fost prim ministru (10 februarie 1938
- 6 martie 1939).
 Activitatea pastoral misionară

• s-a făcut unificarea bisericească din noul stat român unitar

s-a organizat Biserica noastră ca Patriarhie
• s-a votat statutul de organizare şi funcţionare al B.O.R. din 1925.
• a reapărut revista "Biserica Ortodoxă Română" (1921)
• s-a îngrijit de traducerea şi tipărirea Bibliei sinodale din1936 (în
traducerea preoţilor profesori Gala Galaction, Vasile Radu şi mitropolitul
Nicodim), precum şi a unor ediţii din Noul Testament
• a sprijinit tipărirea de cărţi teologice în Editura Institutului Biblic şi de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
• a înfiinţat Seminarul teologic "Miron Patriarhul" din Câmpulung (1922)
pentru orfanii de război şi Academia de muzică relogioasă din Bucureşti
(1927)
• s-a ridicat actualul palat patriarhal şi a fost repictată catedrala patriarhală
Patriarhul Nicodim Munteanu
1939-1948
 Repere biografice:
• 6 decembrie 1864, în Pipirig, jud. Neamţ, primind
numele Nicolae
Studii:

• 1882-1890 - Seminarul "Veniamin" din Iaşi

• 1890-1895 - Academia duhovnicească din Kiev
(licenţa în 1895)
• 1894 - tuns în monahism la mănăstirea Neamţ, sub
numele de Nicodim
• 1894 - hirotonit ierodiacon la Iaşi
• 1886 - ieromonah
• 1895 - predicator la catedrala mitropolitană din Iaşi
• 1898-1902 - hirotesit arhimandrit şi numit vicar al
mitropoliei Moldovei
• 1902-1909 - vicar al Episcopiei Dunării de Jos
• 1908-1909 - director al Seminarului "Sf. Andrei" din
Galaţi
Nicodim Munteanu, Arhiereu

• 1909 - arhiereu-vicar al al
Mitropoliei Moldovei, cu titlul,
"Băcăuanul"
• 1912, 18 februarie - ales episcop la
Huşi(înscăunat la 3 martie 1912)
• 1918, iunie - 1919, decembrie -
locţiitor de arhiepiscop al
Chişinăului şi Hotinului
• 1923, 31 decembrie - retras din
scaunul de la Huşi
• 1924-1935 - stareţul mănăstirii
Neamţ.
• 1918, 5 octombrie - Membru de
onoare al Academiei Române
• 1920 - "doctor honoris causa" al
Facultăţii de Teologie din Cernăuţi
• La 23 ianuarie 1935 a fost ales
mitropolit al Moldovei (înscăunat
4 februarie 1935).
 NICODIM MUNTEANU,
PATRIARH

• La 30 iunie 1939 a fost ales

patriarh al Bisericii Ortodoxe
Române (înscăunat 5 iulie),
păstorind până la moarte. (27
februarie, 1948)
 Activitatea pastoral misionară

• Ca stareţ a înfiinţat un Seminar monahal

la Neamţ (1925-1928) - mutat apoi la
Cernica- şi o şcoală pentru fraţii din
mănăstire (1928-1937), mai târziu un
Seminar de muzică bisericească (1937).

• Ca mitropolit a ridicat, tot la Neamţ,

palatul mitropolitan şi actuala clădire a
seminarului teologic; în tipografia
reutilată de la Neamţ s-au imprimat peste
o sută de lucrări.

• În 1927 - delegat de Sf. Sinod la Marele

sobor de la Moscova care a hotărât
reînfiinţarea Patriarhiei Ortodoxe Ruse.

• În toamna anului 1946 a condus o

delegaţie sinodală română într-o vizită în
Moscova.
Patriarhul Justinian Marina
1949-1977
 Repere biografice:
• S-a născut la 22 februarie 1901, în Sueşti, jud.
Vâlcea
Studii
• Seminarul Teologic "Sf. Nicolae" din Râmnicu
Vâlcea (1915 -1923)
• Facultatea de Teologie, din Bucureşti (1925 - 1929).
Primele rosturi în Biserică
• 1923 - 1924 - învăţător în Olteanca-Vâlcea
• 1924 - 1930 - învăţător în Băbeni-Vâlcea
• 1924 - 1932 - preot-paroh în Băbeni
• 1932 - 1933 - director al Seminarului Teologic şi
preot slujitor la Catedrala Episcopală din Râmnicu
Vâlcea
• 1933-1945 - preot-paroh la biserica "Sf. Gheorghe"
din Râmnicu Vâlcea
 preotul Ioan Marina, arhiereu
• 1945 - rămas văduv, a fost ales arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor, cu
titlul „Vasluianul” (până-n 1947).
• din aug. 1947, locţiitor al scaunului mitropolitan din Iaşi.
• 19 noiembrie 1947, ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi
Sucevei (înscăunat la 28 decembrie 1947).
• din februarie 1948, locţiitor de patriarh
• la 24 mai 1948 ales Patriarh al României, iar la 6 iunie 1948 înscăunat ca
arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii
Ortodoxe Române, păstorind până la moarte, 1977.
 Activitatea Patriarhului Justinian

• Patriarhul Justinian Marina a fost întâistătătorul Bisericii

Ortodoxe Române timp de aproape trei decenii (24 mai 1948
- †26 martie 1977) în perioada celei mai aprige prigoniri a
Bisericii de către regimul comunist ateu, instalat la putere în
România după luna martie 1945. Cu mult curaj și echilibru,
diplomație și tenacitate, el a încercat să apere Biserica de
loviturile sistematice ale puterii politice, alegând calea unei
dârze rezistențe camuflate uneori sub un discurs „favorabil”
pentru liderii comuniști. S-a opus din răsputeri abuzurilor și
ingerințelor partidului-stat în viața Bisericii și încercării
acestuia de a transforma Biserica într-o instituție
neputincioasă, tolerată și discreditată, în acelaşi timp, cu un
rol nesemnificativ în societate.
Patriarhul Iustin Moisescu
1977- 1986
Repere biografice:

• N. 5 martie 1910, în Cândeşti, judeţul Argeş

• † 31 iulie 1986, în Bucureşti
Iustin Moisescu, studii, rosturi în Biserică
• 1922-1930 - Seminarul orfanilor de război din Câmpulung-Muscel
• 1930-1934 - Facultatea de Teologie din Atena
• 1934-1936 - studii de specializare la Facultatea de Teologie romano-
catolică din Strasbourg
• 1936-1937 - Facultatea de Teologie din Atena, unde a obţinut doctoratul,
în 1937, cu teza: Evagrie din Pont. Viaţa, scrierile şi învăţătura
• 1937- 1956 - Profesor la Seminarul "Nifon" din Bucureşti,Facultatea de
Teologie Ortodoxă a Universităţii din Varşovia,profesor titular de Exegeza
Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuţi-Suceava,
Facultatea de Teologie din Bucureşti.
Iustin Moisescu, Arhiereu

• 1956, 26 februarie - ales arhiepiscop al

Sibiului şi mitropolit al Ardealului
(hirotonit arhiereu la 15 martie, înscăunat
18 martie)

• 1957, 10 ianuarie - ales arhiepiscop al

Iaşilor şi mitropolit al Moldovei şi Sucevei
(înscăunat 13 ianuarie), păstorind 20 de
ani

• 1977, 12 iunie - ales arhiepiscop al

Bucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şi
patriarh al Bisericii Ortodoxe Române
(înscăunat 19 iunie 1977), păstorind până
la moarte.
 Activitatea pastoral misionară
ctivitatea pastoral misionară

Ca mitropolit al Moldovei, a desfăşurat o activitate prodigioasă:

• Au fost ridicate noi clădiri - adevărate monumente de

arhitectură - în incinta Centrului eparhial Iaşi, iar catedrala şi
reşedinţa au fost refăcute
• au fost restaurate numeroase mănăstiri şi biserici -
monumente istorice din eparhie
• pe lângă cele mai multe s-au pus bazele unor muzee sau
colecţii muzeale
• s-au construit clădiri noi la Seminarul teologic din mănăstirea
Neamţ, iar cele vechi au fost modernizate.
• A condus câteva delegaţii ortodoxe române în vizitele făcute
altor Biserici:
• Ca patriarh, a condus câteva delegaţii sinodale care au vizitat
alte Biserici surori.
Patriarhul Teoctist Arăpașu
1986-2007
Repere biografice:
• Teodor Arăpașu s-a născut la 7 febr.
1915, în satul Tocileni, Botoşani. 1928 - în
Duminica Tomei a intrat ca frate la Schitul
Sihăstria, şi apoi în Mănăstirea Vorona din
Judeţul Botoşani;
• 1924- 1940, studii la Seminarul Monahal
din Mănăstirea Neamţ și la Seminarul
Monahal de la Mânăstirea Cernica-
Bucureşti;
• 1940-1944, a urmat cursurile Facultăţii de
Teologie a Universităţii din Bucureşti.
1945, a obţinut Diploma de Licenţă în
Teologie, primind calificativul maxim.
• 1946-1948, a frecventat cursurile Facultăţii
de Litere şi Filozofie a Universităţii din
Iaşi;
• 1937, 4 ianuarie - a fost hirotonit în treapta
de ierodiacon.
• 1945, 1 martie - a fost transferat în postul de
preot la Catedrala Mitropoliei Moldovei din
Iaşi
• 1945, 25 martie - a fost hirotonit
ieromonarh
• 1945-1950 - a îndeplinit succesiv funcţiile
administrative: Mare Eclesiarh Exarh al
mânăstirilor şi Vicar administrativ al
Arhiepiscopiei Iaşilor.
Teoctist Arăpașu, Arhiereu
• 1950, 28 februarie - a fost ales e Episcop Vicar al Patriarhal, hirotonit arhiereu
la 5 martie 1950.
• 950-1954 - a funcţionat ca Rector la Institutul Teologic de grad Universitar din
Bucureşti, având în acelaşi timp şi atribuţiile de Secretar al Sfîntului Sinod şi
de Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor
• 1954-1962 - a condus cancelaria Arhiepiscopiei Bucureştilor
• 1962, 28 iulie - a fost ales Episcop al Eparhiei Aradului, Ienopelei şi
Hălmagiului
• 1973, 28 ianuarie - a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei
• 1977, 25 septembrie - a fost ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al
Moldovei şi Sucevei
• 1986, 9 noiembrie - a
fost al cincilea Patriarh
al Bisericii Ortodoxe
Române, instalat pe 19
noiembrie. Păstorește
până-n ziua mutării la
cele veșnice, 30 iulie
2007.
Patriarhul Daniel
din 2007