Preoţi români greco-catolici din dreapta Tisei în secolul al XX-iea

Prof. Florin Dragoste

Şcoala Gimnazială „ George Coşbuc "
Sighetu Marmaţiei

Până la integrarea Maramureşului în România Mare, satele româneşti

din dreapta Tisei (Apşa de Jos, Apşa de Mijloc, Sat Slatina şi Biserica Albă)
făceau parte din protopopiatul Sighetului şi din Vicariatul
greco-catolic român al Maramureşului. După pierderea
teritoriului din dreapta Tisei în anul 1920, Vicariatul
condus până în 1935 de Ilarie Boroş şi-a continuat
activitatea, având mai departe în componenţa sa timp de
încă zece ani parohiile româneşti de peste Tisa. Prin
hotărârile Consistoriului de la Gherla nr. 5295 din 18
decembrie 1923 şi nr. 15 din 5 ianuarie 1924, cele şase
parohii (Apşa de jos, parohia inferioară şi cea superioară,
Apşa de Mijloc, la fel, cu două parohii, Slatina şi Biserica
Albă) au fost organizate în Districtul Apşei din

Cehoslovacia şi au fost puse sub conducerea parohului Pr. ŞtefanPop, paroh în

Ştefan Pop din Apşa de Jos (beneficiul superior)64 . Apşa de Jos şi vicar de
Maramureş
Acesta fusese remarcat în 1913 de profesorul de
teologie de la Gherla, dr. Vasile Moldovan, cel care a consemnat vizitaţi unea
canonică din acel an a episcopului dr. Vasile Hossu, pentru faptul că împărţise
ca tânăr preot cărţile „Asociaţiunii" şi poveştile lui Creangă tinerilor din satul
lui care le citeau cu mult drag şi cereau încontinuu altele 65 .
Din 17 ianuarie 1925, acest protopopiat a ajuns, prin decizia Sfântului
Scaun, sub administrarea episcopului de la Muncaci, însă românii de acolo au
continuat să primească ajutor de la sud de Tisa. Ştefan Pop a participat la
Congresul AGRU desfăşurat la Sighet în 1930 şi la conferinţele vicariale de
aici, bogata sa activitate spirituală şi cultivarea sentimentelor naţionale
româneşti fiind remarcată de episcopul Alexandru Rusu care l-a numit în 1935
vicar foraneu al Maramureşului şi protopop de Sighet66 , calitate în care a
continuat să-i sprijine pe românii din dreapta Tisei. Astfel, în ziua de 25
octombrie 1936 a condus liturghia de sfinţire a bisericii parohiale din Biserica
Albă, ţinută în limba română cu o mare asistenţă, deşi pentru târnosirea
lăcaşului de cult venise de la Ujgorod episcopul rutean Alexandru Stoica .
67

Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale (mai departe SJAN) Maramureş, fond

64

Vicariatul greco-catolic al Maramureşului , documentele vicariale nr. 33/ 1925 ş i

252/ 1925.
Dr. Vasile Moldovan, Vizitaţie canonică în Maramurăş, Gherla, 191 3, p. 210.
65
66
Dumineca, VII, 1930, 26/29 iunie, p. 4 şi 44-45/9 noiembrie, pp. 1 şi 7; loc. cit., XII,
1935, 14/7 apri lie, pp. 2 şi 4.
67
Loc. cit„ )Clll, 1936, 44/8 noiembrie, p. 5.
98
https://biblioteca-digitala.ro
 În Slatina a fost paroh Ioan Doroş, protopop de Sighet în perioada
1910-1921 şi ajutor de nădejde al vicarului Tit Bud 68 . Din 1921 până în 1949,
paroh al Slatinei a fost harnicul şi inimosul preot Ioan
Marina. „Părintele Marina a ştiut să arate, că deşi în
ţară străină, tot inima română bate în piepturi'',
remarca despre acesta editorul săptămânalului
„Dumineca" cu ocazia vizitaţiunii canonice din 1932 la
nord de Tisa a primului episcop unit al Maramureşului ,
Alexandru Rusu 69 . În paginile aceleiaşi gazete şi în cele
ale „Curierului Creştin" de la Gherla, preotul Marina
era remarcat în numeroase rânduri alături de
credincioşii români greco-catolici din dreapta Tisei care
participau în număr mare la evenimente bisericeşti şi
nu numai ale fraţilor din România, precum în Preot Ioan Marina
pelerinajele anuale ţinute de episcopul de Gherla, Iuliu Hosu, apoi de cel al
Maramureşului, Alexandru Rusu la mănăstirile de la Moisei şi Bixad, la
sanctuarul marian de la Coştiui, la sfinţirea unor biserici (ca aceea din Sarasău
în 1928), la primul Congres al AGRU ţinut la Sighet în noiembrie 1930.
Participa frecvent la misiunile poporale ţinute la Sighet şi a fost gazdă bună a
pelerinajului ţinut în 1927 la mormântul episcopului Mihail Pavel (la centenarul
naşterii şi la 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului eparh) în
biserica ctitorită de acesta în Slatina70 • A devenit protopopul românilor de peste
Tisa din anul 1946 până în 1949 când a fost arestat de către autorităţile
sovietice. A fost condamnat de Tribunalul Regional din Ujgorod la data de 7
aprilie 1950, la o pedeapsă de 25 de ani închisoare, cinci ani pierderea
drepturilor civile şi confiscarea tuturor bunurilor, a trecut prin închisorile
comuniste de la Lvov şi Kiev, centre mari de triere spre Gulagul sovietic, după
care a fost deportat în Republica Sovietică Azerbaidjan, în lagărul de la
Mordovskoi. După întoarcerea din închisoare, în anul 1956 sau 1958, s-a stabilit
la Slatina, unde a celebrat în clandestinitate şi şi-a susţinut credincioşii greco-
catolici, asigurând spovada şi împărtăşania lor până aproape de deces. A
supravieţuit până la data de 21 aprilie 1967, fiind înmormântat, în cimitirul din
Ocna-Slatina de preotul romano-catolic Heveli 71•
În Biserica Albă, o lungă activitate a avut preotul Augustin Darabanth,
un paroh cu mare experienţă pastorală, începând din 1889, gratulat ca „preot şi

68
Dr. Vasile Moldovan, op. cit. , p. 236. SJAN Maramureş , fond citat, doc. vicarial
240/1921.
69
Dumineca, IX, 1932, 40/2 octombrie, p. 2.
°
7
Curierul creştin , IX, 1927, 18-19/ 1 octombrie, p. 9; loc. cit., X, 1928, 18/ 15
septembrie, p. 5; Dumineca, III, 1926, 43/24 octombrie, p. 2; loc. cit., IV, 1927, 32/7
august, p. 4 şi 38/ 18 septembrie, pp. 3-4; loc. cit., V, 1928, 28/8 iulie, p. 3, 34/19
august, p. I, 41 /7 octombrie, p. l ; loc. cit., VI, 1929, 37/ 15 septembrie, p. 3-4; loc. cit.,
VII, 1930, 44-45/9 noiembrie, pp. I, 7; vezi şi nota anterioară .
71
Interviu realizat de preotul Vasile lusco cu Marina Andrei, fiul preotului Marina Ioan,
în septembrie 20 I O la Baia Mare; îi mulţumesc pe această cale pentru informaţiile
furnizate părintelui protopop unit de Sighet, Vasile Iusco.
99
https://biblioteca-digitala.ro
catechet zelos şi sârguincios pentru bunăstarea bisericei" de vicarul
Maramureşului, Tit Bud. Sub păstorirea lui s-a făcut iconostasul şi s-a pictat
biserica, iar şcoala confesională din sat a fost acoperită din nou. După 1918, a
fost ales pentru o bună perioadă ca defensor ai Forului vicarial maramureşean şi
ridicat încă de episcopul Iuliu Hosu la demnitatea de protopop onorific •
72

După plecarea lui Darabanth, a ajuns paroh

Moiş Grigore. Originar din Biserica Albă, preotul Moiş
a fost mai întâi paroh la Şieu, apoi la Medieşu Aurit.
Ajuns în satul natal în anul 1930, a păstorit până în anul
1946, fiind un timp ( 1936-1946) protopopul românilor
din dreapta Tisei. A fost persecutat de către autorităţile
hortyste şi sovietice. În vara anului 1946, a trecut Tisa
noaptea prin apă şi s-a refugiat ia Jibou. Episcopul Rusu
l-a pus paroh ia Ariniş, însă pentru scurt timp. A fost
arestat de autorităţile comuniste române şi condamnat la
muncă silnică . A decedat în închisoarea de la Gherla,
PreotGrigoreMoiş fiind înmormântat în acelaşi cimitir cu episcopul Rusu 73 .
După refugierea preotului Moiş, a fost numit
paroh preotul Vereş Tiberiu, născut în Apşa de Mij ioc în anul 1914, în familia
învăţătorului şi directorului şcolii , Vereş. Studiile teologice ie-a urmat ia
seminarul din Ujgorod, începând cu anul 1935. În anul 1939 s-a căsătorit cu
Matilda Kais, descendentă a familiei Bemecki, originară din Ungaria. La data
de 29 iunie 1939 a fost hirotonit preot de către episcopul de Muncaci,
Alexandru Stoica, în biserica romano-catolică de la Ocna-Slatina. În anul 1946
a fost mutat la Biserica Aibă unde a activat până în anul 1949, când a fost nevoit
să părăsească parohia pe motiv că nu a vrut să treacă ia ortodocşi. În anul 1989
s-a întors la Biserica Albă şi a reactivat parohia, devenind din nou preot până în
anul 1993. S-a retras ia Bocicoiul Mare (Ucraina) şi a decedat la data de 11
septembrie 2003 ia Ujgorod, fiind înmormântat acolo alături de soţia sa şi un
fiu , ambii decedaţi anterior74 .
Preotul Vasile Ivaşco a păstorit timp de 35 de ani (1893 -1928) parohia
inferioară din Apşa de Jos, fiind ridicat în 1927 ia cinstea de protopop onorific.
Vicarul Tit Bud îl caracteriza în 1911 drept „cântăreţ de frunte cu un viers
admirabil de frumos'', iar redactorii „Duminecii" îl numeau „preot zelos şi vestit
cântăreţ - pre vremuri era numit <filomela Marmaţiei> " • I-a urmat ca paroh
75

preotul Nicolae Pop, cei care va prelua în 1935, pentru scurt timp, funcţia de
protopop de Apşa 7 6 • În 1939, pentru activitatea sa de apărare a intereselor

72
Tit Bud, Date istorice despre protopopiatele, parochiile şi mânăstirile române din
Maramureş, Gherla, 1911 , p. 27; SJAN Maramureş , fond citat, documentele
protopopiatului Sighet 28/ 1924 şi 16/J 931 , doc. vicarial 252/ 1925 .
73
Interviu realizat de preotul Vasile Iusco cu Levay Antonia, fiica preotului, în
octombrie 20 l O la Sighet.
74
Idem
75
Tit Bud, op. cit., p. 22; Dumineca, III , I 926, 26/27 iunie, p. 3; loc. cit. , V, 1928, I 9/6
mai , p. 4.
76
loc. cit. , VI , 1929, 9/3 martie, p. 4.; loc. cit., VII, 1930, 26/29 iunie, p. 4.
100
https://biblioteca-digitala.ro
naţionale şi spirituale ale românilor de la nord de Tisa, Nicolae Pop a fost însă
arestat de autorităţile maghiare, ajunse stăpâne acolo, în 1940 fiind încă închis şi
fără a-şi putea întreţine familia refugiată în Maramureşul românesc •
77

În anul 1943, în aceeaş i parohie a ajuns preot ="'--..--.

fiul său , Pop Simion-Daniel, supranumit „Popa Dodi ".
Născut la Leordina la data de 8 februarie 1917, a
absolvit studiile teologice la Cluj , în anul 1940. După
terminarea studiilor a fost angajat la Episcopia Greco-
Catolică din Baia Mare timp de aproape un an de zile.
S-a căsătorit cu Pop Maria Magdalena, învăţătoare din
Rona de Sus, şi a fost hirotonit preot în anul 1943 la
Sighetu Marmaţiei, de către episcopul Alexandru
Rusu. Timp de aproape un an de zile a activat în
parohia Valea Porcului (azi Valea Stejarului). În urma
venirii unei delegaţii din Apşa de Jos la sediul
episcopiei din Baia Mare, s-a cerut episcopului Rusu Preot Pop Simion Daniel,
fotografie din timpul
un nou preot. În acest mod a fost trimis preot în detenţiei
parohia Apşa de Jos, practic în locul tatălui său alungat
de hortyşti , activând până în 1947. Momentul arestării preotului a coincis cu
lupta desfăşurată de autorităţile sovietice împotriva Bisericii greco-catolice.
Prins în vâltoarea faptelor, a refuzat să treacă în ortodoxie. Tribunalul Regional
din Ujgorod 1-a condamnat la data de 27 octombrie 1947 la 25 de ani închisoare
şi cinci ani pierderea drepturilor civile, confiscarea bunurilor şi interzicerea
întoarcerii acasă sau în Regiunea Transcarpatia în aceşti cinci ani. S-a întors
după aproape 12 ani de detenţie, slăbit şi bolnav. A continuat să celebreze
Sfânta Liturghie, să administreze sacramentele clandestin (spre sf'arşitul vieţii
celebra oficiile stând pe pat), până când a fost răpus de bolile primite în lagăr. A
decedat la data de 20 septembrie 1992, fiind înmormântat la Slatina, în parte
stângă a altarului bisericii construită de către episcopul greco-catolic Mihail
Pavel. Ceremonia de înmormântare a fost oficiată de către patru preoţi greco-
catolici: preotul ucrainean Kovacs Kostea, preotul Vereş Tiberiu din Biserica
Albă şi doi preoţi români veniţi din Sighetu Marmaţiei , Balea Grigore şi Paul
Vasile78 •
În Apşa de Mijloc, la parohia de sus, şi-a încheiat în 1925 cei 53 de ani
de preoţie (din care 47 în acea parohie) prin trecerea la cele veşnice venerabilul
Vasile Ciora, „model de caracter firm şi preot după inima lui Hristos", ctitorul
casei parohiale din piatră. A fost înmormântat în biserica din Sighet cu mari
onoruri şi cu asistenţa numeroasă a enoriaşilor săi şi a preoţilor maramureşeni 79 •
I-a continuat păstorirea parohiei Nicolae Pop până în 1929, apoi Vasile Huzău,
colaborator constant al „Duminecii" din Sighet şi al AGRU 80 . La venirea

77
SJAN Maramureş,fond citat, dosar 12/ 1940, filele 1-4.
78
Interviu realizat de preotul Vasile Iusco cu Pop Maria Magdalena, soţia preotului, în
iunie 2011 în Slatina (Ucraina).
79
Tit Bud, op. cit. , p. 23 ; Dumineca, II, 1925, 32/9 august, p. 3.
80
Loc. cit. , VI, 1929, 9/3 martie, p. 4 ş i 39/29 septembrie, p. 4; loc. cit., VII, 1930,
26/29 iunie, p. 4.
101
https://biblioteca-digitala.ro
comuniştilor, în anul 1944, preotul Huzău a trecut Tisa şi s-a stabilit la Baia
Mare. Urmaşul său în parohie, preotul Mihali Ioan, a plecat ulterior spre Arad,
lăsând parohia vacantă •
81

În parohia inferioară, preotului bătrân Mihail Pop i-a

urmat tânărul Vasile Pop, cel pe care îl regăsim din
1928 până în anul 1933 (când a decedat la o vârstă
tânără) alături de enoriaşi la marile sărbători din
dreapta Tisei şi din România, precum în 1930 la
primul congres naţional al AGRU de la Sighet82 •
După decesul preotului Vasile Pop a venit paroh
tânărul preot Marina Laurenţiu, care a fost ultimul
paroh greco-catolic de acolo. Originar din Slatina,
Popa Lorinţ, cum îi spuneau credincioşii, avea o voce
frumoasă şi un cuvânt ziditor. A fost hirotonit preot la

Preot Vasile Pop Taras, de către episcopul de la Muncaci, Alexandru

Stoica, la data de 21 septembrie 1933, în sărbătoarea
Naşterii Maicii Domnului. A fost instalat paroh la data de 8 octombrie 1933 de
către preotul Nicolae Pop, fratele şi trimisul protopopului Ştefan Pop din Apşa
de Jos. Arestat la data de 9 februarie 1950, a fost judecat
la data de 20 martie 1950, de către Tribunalul Regional
din Transcarpatia, la 10 ani închisoare, confiscarea averii
şi pierderea drepturilor civile. A ispăşit o pedeapsă de
cinci ani ş i opt luni. Avea numai 36 de kilograme când s-
a întors acasă. A activat în clandestinitate, oferind suport
spiritual credincioşilor greco-catolici. Oficia Sfânta
Liturghie în fiecare zi, botezuri şi cununii, iar de
sărbătorile mari avea asistenţă numeroasă . Preotul
Marina Laurenţiu a decedat la data de 24 august 1981 , la Pr. Marina Laurenţiu
vârsta de 74 de ani , fiind înmormântat în cimitirul de
lângă biserica veche din Josani 83 . 84
În încheiere, mulţumesc pentru fotografii părintelui protopop unit de
Sighet, Vasile Iusco şi colegului Timur Chiş, muzeograf la Muzeul
Maramureşului din Sighetu Marmaţiei, unele fiind deja publicate în volumul
„Personalităţi marcante ale culturii româneşti din Transcarpatia" 85 .

81
Interviu realizat de preotul Vasile Iusco cu Dan Vasile, cantor din Apşa de Mijloc, în
august 20 I O.
82
Dumineca, V, 1928, 41 /7 octombrie, p. I; loc. cit„ VII, 1930, 26/29 iunie, p. 4 şi 44-
45/9 noiembrie, pp. 1, 7.
83
Interviu realizat de preotul Vasile Iusco cu Marina Victoria, fiica preotului, în
septembrie 2011 la Apşa de Mijloc.
84
85
Ion M. Botoş, Personalităfi marcante ale culturii româneşti din Transcarpatia, voi. 1,
Apşa de Jos, 2016.
102
https://biblioteca-digitala.ro