Presiunile Partidului Comunist asupra preoţilor şi ierarhilor

La 21 aprilie 1945 a intrat în vigoare Legea nr.311 privitoare la salarizarea preoţilor,diaconilor si

cântăreţilor bisericeşti,act normativ care majora numărul gradaţilor de vechime de la 4 la 6. În perioada
campanie electorale în rândul preoţilor circula un zvon privind pierderea salariilor în cazul unei victorii a
Partidului Comunist,care i-ar fi scos de la bugetul statului. Preotul Arsenie Boca împreuna cu alţi preoţi şi
călugări au ţinut o propagandă anticomunistă. Acesta susţinea că Partidul Comunist duce o politică atee
si contra Bisericii. În vara anul 1945, călugărul Arsenie Boca este arestat de la mănăstirea Brâncoveanu
din Sâmbăta de Sus. Această arestare a venit ca un avertisment pentru mitropolitului Nicolae Bălan,
motivul arestării fiind activitatea legionară şi alte acuzaţii ridicole. Este foarte important de precizat că
Ierarhul Arsenie Boca nu şi-a manifestat niciodată şi sub nici o formă n predicile sale vreun crez politic.
Dr. Petru Groza, crescut într-o familie preoţească, avea o mai mare credibilitate decât restul tovarăşilor
comunişti, acesta va linişti opinia publică şi clerul în privinţa viitorului Bisericii într-un regim dominat de
comunişti.

Presiunea puterii politice asupra clerului superior a fost foarte agresivă între anii 1946-1948.
Partidul Comunist în această perioadă a scos la pensie şi a înlăturat mulţi ierarhi. Scopul vacantării
acestor posturi era alegerea n cât mai multe demnităţi eclesiastice a unor arhierei devotaţi guvernului,
care să transforme Sfântul Sinod într-o instituţie aservită puterii. Pentru a reuşii acest lucru Securitatea a
apelat la dosarele întocmite în trecut de Siguranţă şi la informatori pentru a găsii elemente
compromiţătoare în legătură cu prelaţii deveniţi indispensabili. Iată câteva exemple:

Emilian Dumitru Antal arhiereu vicar al Bucureştilor, apoi locţiitor de mitropolit la Suceava a fost
exilat în 1948 întâi la Mănăstirea Neamţ,după aceea la Cozia şi, în cele din urma,la Topliţă,unde va
rămâne stareţ timp de 19 ani până la moarte.

Nifon Grigore Criveanu mitropolit al Olteniei din noiembrie 1939 a fost pensionat în 1945.

Mitropolitul Basarabiei Efrem Enăchescu la 12 ianuarie 1944 a fost ales mitropolit. După câteva
luni a fost nevoit să se refugieze la Bucureşti, acesta a murit în detenţie.

Episcopul Eugeniu Laiu a fost mitropolit al Bucovinei, pentru acţiuni duşmănoase faţă de
comunism a fost arestat în 1949.

Episcopul Policarp Moruşca a fost ales episcop misionar pentru românii din America la 24
ianuarie 1935. În 1948 a fost pensionat la vârsta de 65 de ani şi moare 10 ani mai târziu în anul 1958.

Episcopul Cosma Petrovici la 11 iunie 1924 a fost numit episcopul Dunării de Jos cu sediu la
Galaţi. La sfârşitul lunii august 1947 a fost pus în retragere prin decretul 1836/10 septembrie 1947, iar în
ziua de 16 decembrie 1948 a murit.

Mitropolitul Visarion Puiu a fost numit mitropolit al Transilvaniei în 1942, unde s-a străduit cu
stăruinţă să demonstreze că Transilvania aparţine pe bună dreptate românilor. La 23 august 1944 se afla
la Zagreb,unde a participat la hirotonirea unui arhiereu pentru Biserica Ortodoxă Croata. A înţeles
imediat ce va urma în ţara şi s-a văzut nevoit să se refugieze în exil. La 21 februarie 1946 ,,Tribunalul
Poporului'' din Bucureşti l-a condamnat la moarte sub presiunea autorităţilor comuniste. Sfântul Sinod l-
a repus din dreaptă în februarie 1950, dar a fost reabilitat în septembrie 1990.

Teodor Trandafir Scorobeţ ales în 1946 arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Sibiului cu titlul de
Răşinăreanul, în 1948 a fost scos la pensie forţat.

Tit Simedrea mitropolit al Bucovinei din 1935, înţelegând că va fi pus în disponibilitate din oficiu,
s-a retras la 31 iunie 1945. I s-a fixat domiciliu în Schitul Dărvari din Bucureşti.

Pavel Şerpe arhiereu vicar al Bucureştilor din iulie 1947, cu titlul de Ploieşteanul, a fost pus în
disponibilitate după 1946 stabilindu-i-se loc de retragere Mănăstirea Curtea de Argeş.

Episcopul Lucian Triteanul a fost ales episcop de Roman imediat după ce a fost tuns în
monahism la 29 martie 1923.Prin decretul Nr.1836/10 septembrie 1947,a fost pus în retragere.

Mitropolitul Irineu Mihălcescu în 1899 este licenţiat în teologie la Bucureşti, studiază la

Facultăţile de Teologie din Berlin şi Leipzig. În 1903 îşi ia doctoratul la Leipzig. Întors în ţară este numit la
1 iunie 1904 profesor de dogmatică şi teologie fundamentală la Facultatea de Teologie din Bucureşti
până la 28 martie 1908. A colaborat foarte mult cu Nichifor Crainic în toată această perioadă. Între cele
512 titluri legate de numele profesorului Ioan Mihălcescu, inventariate de Emilian Vasilescu se numără şi
importante traduceri făcute după versiuni germane şi franceze: Epopeea lui Ghilgameş, Legile lui Mânu,
Bagavad-Gita. În 1923 este hirotonit preot la Biserica Amza. Între 1926-1928 a fost decan al Facultăţii de
Teologie din Cernăuţi. În 1936 devine arhiereu vicar al Bucureştilor. Intră in monahism după moartea
soţiei sale Anastasia. A fost locţiitor de episcop al Râmnicului, în 1939 locţiitor al mitropolitului Olteniei,
iar în decembrie 1939 mitropolit al Moldovei .

Înscenarea asasinării protoiereului Gheorghe Nicolae din ianuarie 1946 de către Colonelul Cuza C.
Mihălcescu, nepotul prelatului chiar în palatul mitropolitan l-a pus într-o situaţie foarte delicată pe
Mitropolitul Moldovei, a fost pus să se retragă. Nepotul prelatului a rămas în libertate, alături de
mitropolit, probabil din lipsă de probe. Col. Mihălcescu, din sursele securităţii, era un fost primar
legionar, din comuna Pucioasa, judeţul Dâmboviţa, un fugar care ridiculiza opera actualului guvern care
prin aceea acţiune a încercat sa-l susţină pe unchiul său.

La 16 august 1947 mitropolitul Irineu Mihălcescu este forţat să se retragă din scaun,s-a stabilit l-a
mănăstirea Agapia. A murit în împrejurări neelucidate, insinuându-se că ar fi fost otrăvit, la 3 aprilie
1948.

Patriarhul Nicodim Munteanul avea o poziţie din ce în ce mai şubredă. Apropiaţii patriarhului erau
şicanaţi, arestaţi sau îndepărtaţi din funcţie, cum a fost cazul arhimandritrului Melchisedec Dumitru, un
alt motiv care a dus la înrăutăţirea relaţiilor dintre clerul superior şi guvern a fost diminuarea rolului
Bisericii în instituţiile de caritate, de asistenţă socială şi spitaliceşti. În vara anului 1947, patriarhul
Nicodim a fost obligat să se retragă la Mănăstirea Neamţ imediat după vizita patriarhului rus Alexei din
luna iunie a aceluiaşi an.
Motivul de sănătate invocat pentru această lungă absenţă, nu ar fi fost decât un mijloc de a disimula în
public dezacordul grav existent între el şi guvern, mai ales că acesta a trecut complet sub controlul
Partidului Comunist. Patriarhul Nicodim Munteanul a murit la 27 februarie 1948, a fost ţinut 5 zile în
Catedrala Patriarhală unde mulţi credincioşi şi-au plecat genunchii în faţa trupului neînsufleţit al unui
mare luptător şi apărător al Bisericii Ortodoxe Române.