Popa Cristina

Clasa a IX-a C

Viaţa Părintelui Arsenie Boca

  Arsenie Boca a fost un ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox

român, stareț al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi al Mănăstirii
Prislop, fiind considerat de unii dintre ucenicii săi ca fiind cel mai mare duhovnic
român al secolului al XX-lea.
S-a născut la 29 septembrie 1910 în localitatea Vaţa de Sus, judeţul
Hunedoara, într-o familie de ţărani simpli dar credincioşi, Iosif şi Cristina, primind
numele Zian. A urmat Liceul național ortodox „Avram Iancu” din Brad,
Hunedoara pe care l-a terminat ca șef de promoție în 1929. Colegii îl numeau
"sfântul", iar stejarul pe care îl plantează cu colegii la absolvire îi va purta numele,
"Gorunul lui Zian". În același an se înscrie la Institutul Teologic din Sibiu, pe care
il absolvă în 1933. Este remarcat de profesori ca un student de elită. Aici îi devin
cunoscute talentele sale de pictor şi de bun interpret la flaut.
Primește, la recomandarea profesorului Nicolae Popovici, o bursă din partea
Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan, pentru a urma cursurile Institutului de
Arte Frumoase din București. În paralel, audiază cursuri la Facultatea de Medicină,
ținute de profesorul Francisc Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale
profesorului Nichifor Crainic, de la Facultatea de Teologie din București.
În 1935 a fost hirotesit citeț și ipodiacon. În septembrie 1936 este hirotonit
diacon celib. În anul 1939 petrece trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la
Muntele Athos, apoi este închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul
Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 Are loc tunderea în
1
monahism, când primeşte numele de Arsenie. În 1942 este hirotonit preot și numit
stareț al mânăstirii.
Îl ajută pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la
Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. Îi pune la dispoziție manuscrisele aduse
din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la lucru, recitind textele, realizează
coperta colecției, susține lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente
pe care le procură. În prima ediție a volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl
numește pe Arsenie Boca „ctitor de frunte al Filocaliei românești”.
În anul 1944 a plecat în Basarabia, la Chişinău, să înveţe pictura bisericească
şi poleitul icoanelor. A revenit în ţară în primăvara anului 1945.
După ocuparea țării de către armata sovietică, Părintele Arsenie este arestat
pentru prima oară la Râmnicu Vâlcea, pe 17 iulie 1945 și eliberat pe 30 iulie 1945,
fiind găsit nevinovat.
La data de 14 mai 1948 este arestat din nou, pentru vina de a-i fi ajutat
creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din Munții Făgărașului. Atât pentru
aceste bănuieli, cât și din cauza notorietății sale printre credincioșii creștini, este
schingiuit o lună și jumătate, silit să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat.
Mitropolitul Nicolae Bălan îl transferă de la Mănăstirea Sâmbăta, la
Mănăstirea Prislop, în noiembrie 1948. Acolo este pus stareț, iar după ce locașul de
cult devine mănăstire de maici, își însușește rolul de duhovnic al mănăstirii, cu
întreruperi în perioadele de arestare și anchetare.
Pe 15 ianuarie 1950, este arestat pentru a treia oară, urmând să execute
detenție „administrativă” la Canal, până pe 23 martie 1951. Eliberarea s-a datorat
patriarhului Justinian Marina, care i-a semnalat ministrului Teohari Georgescu
pericolul revoltării făgărășenilor.
De Rusalii, în 1953, este anchetat din nou, apoi este arestat la Timișoara,
Jilava și Oradea pentru 6 luni, din 5 octombrie 1955, până în aprilie 1956.
2
 În anul 1959 i se înscenează nereguli financiare, pentru a fi scos abuziv din
monahism și pentru a i se interzice să slujească la altar (post-mortem, în 1998, se
revine asupra acestei decizii).
A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate. A
lucrat pe postul de pictor bisericesc, până la pensionarea sa din 1968, rămânând
sub supravegherea Securității. Începe pictura bisericii de la Drăgănescu, la care va
osteni timp de 15 ani, realizând astfel "Capela Sixtină " a Ortodoxiei româneşti.
În perioada 1969 – 1989 deţine un atelier de pictură şi chilie la proaspătul
înfiinţat aşezământ mănăstiresc de la Sinaia.
La 28 noiembrie 1989 Părintele Arsenie Boca încetează din viaţă la Sinaia.
Este înmormântat la Prislop în 4 decembrie1989. De atunci şi până azi, credincioşii
se adună an de an în număr tot mai mare la mormântul Părintelui pentru parastas,
rugăciune şi comuniune.
În pictura lui Arsenie Boca se remarcă o puternică amprentă lăsată de
personalitatea sa artistică, ceea ce a născut mai multe controverse in legătură cu
canonizarea acestuia.

Surse bibliografice
https://ro.wikipedia.org/wiki/Arsenie_Boca
https://doxologia.ro/biblioteca/vietile-parintilor/viata-parintelui-arsenie-boca
https://www.arsenieboca.ro/viata