Sunteți pe pagina 1din 3

1. Episcopul Dionisie Romano al Buzăului (1865-1873)!!!

S-a născut la 29 iulie 1806 în Săliștea Sibiului din părinții Doinaș și Marina Roman,
primind la botez numele de Dumitru. Este transilvănean și a adoptat acest patronimic
prin influența grecizant-franțuzească a episcopului Ilarion al Argeșului, al cărui ucenic a
fost. După moartea timpurie a tatălui, mama se retrage la M- Agapia calugarindu-se și
primind numele Mitrodora. În 1825, când nici nu împlinise 17, Dumitru ajunge la
Neamț, unde începe prima perioadă nemțeană.

Prima perioadă bucureșteană (1825-1832)!!!

După ce Dionisie epuizează toate căile canonice fără a primi binecuvântarea, pleacă din
mănăstire pe jos, înfruntând împreună cu un alt monah Teodul, riscurile călătoriei într-o
vreme când ciuma făcea ravagii. Pentru a se stabili la București, avea nevoie de cartea
canonică și cum nu o avea i se cere să se întoarcă la mănăstirea de unde a plecat.
Ajungând la școala lui Gheorghe Lazăr studiază aici până în anul 1828, deoarece școala
urmează a fi transformată în spital pentru soldații ruși, situație ce durează până în 1832.
În această perioadă mitropolitul Grigorie va pleca în exil la Chișinău, locțiitor de
mitropolit fiind Ilarion al Argeșului.

A doua perioadă bucureșteană (1841-1848)!!!

La București se deschisese încă din februarie 1836 un seminar care a funcționat mai întâi
în chilia Mănăstirii Antim, puse la dispoziție de Ilarion al Argeșului. Deoarece pe la
1840 treburile Seminarului nu prea mergeau, mitropolitul, Nevoit al Ungrovlahiei,
sfătuit de episcopul Ilarion, l-a adus de la Buzău pe Dionisie pentru a pune în ordine
Seminarul de la București. Aici a avut ideea de a propune mitropolitului Neofit să
trimită tineri teologi la studii în străinătate. În 1847 se duce din nou la Chișinău și îi luă
de acolo, ducând patru din ei la Kiev și patru la Petersburg pentru desăvârșirea studiilor.
Întorcându -se din această călătorie, Dionisie a vizitat și Seminarul de la Socola. La
București, Neofit la hirotonit preot, i-a acordat rangul de protosinghel și apoi de
arhimandrit.

Prima perioadă buzoiană (1832- 1841)!!!

În acea perioadă episcop la Buzău era Chesarie, care va fi un mare sprijinitor de a lui
Chesarie oferindu-i tânărului ierodiacon posibilitatea de a se predica(cel mai frumos
cuvânt dintre toate cuvintele Bisericesti) în catedrala de la Buzău, cu prilejul resfintirii
acesteia după reparații capitale. Cu toate că avea un titlu foarte pompos și la care ținea
foarte mult, care apare si pe epitaful său,,profesor național”, nu era suficient pentru a
realiza ceea ce își dorea, și anume o școală românească puternică. Pentru a-și îndeplini
ceea ce își dorea, a purces la tipărirea de manuale școlare, dintre care enumerăm:
Abecedariu Religios, Biblioteca tinerilor începători, Aritmetica, Geografia, Geografia
sfântă cu harta Palestimei, Geografia veche, Istoria bisericească, Istoria biblică a VT și
NT, Manual de Teologie Pastorală, etc. Între anii 1833-1835 a fost și profesor la scoala
de gramatici de pe lângă Episcopia Buzăului unde a înființat la Buzău,,prima bibliotecă
școlară din oraș”, cu profil de bibliotecă publică.

A doua perioadă buzoiană (1859-1864)!!!

Cuza l-a numit locțiitor la Buzău cu rangul de arhimandrit, el urmând să conducă


treburile Episcopiei, iar hirotoniile să le facă un Arhiereul bătrân. La Buzău a tipărit:

Cuvânt pentru conștiința greșită

Principii de retorică

Modele de elocvență bisericească

Imnuri în proză pentru copii

Catehismul ortodox al BOR, etc.

În anul 1859 a înființat o școală la Schitul Dalhăuți , iar în 1861 a înființat la Schitul
Nifon o școală primară pentru copiii sătenilor din împrejurimi și a canalizat niște izvoare
minerale, punând început a ceea ce va fi mai târziu la spitalul de la Nifon. Guvernul
României, l-a numit pe Dionisie, iar Cuza l-a conformat, ,,membru al Consiliului de
Instrucțiune din București”, după desființarea Ediției Școalelor în 1862, calitate în care a
participat la alcătuirea tuturor legilor privitoare la învățământul public.

A treia perioadă buzoiană (1865-1873)!!!

După o viață atât de zbuciumată ajunge iarăși la Buzău, unde păstorește până în anul
1873. Primul lucru pe care l-a făcut la întoarcere a fost repararea paraclisului, a oferit
societății 73 din cele mai vechi cărți și manuscrise, donația lui constituind primul fond al
Bibliotecii Academice Romane. Dionisie a mai tiparit:

Adunare de cuvinte zise la diferite ocazii

Rugăciune și alte cuvântări

Apostol și Evanghelia
Principii generale de înțelepciune și datoriile tinerilor.

Dionisie a murit la Buzău, la data de 18 ianuarie 1873, în urma unei crize de astm, fiind
înmormântat lângă catedrală, în dreptul altarului, în partea de miază-zi.

În retragerea la M- Băbeni (1849-1851)

Perioada la Babeni a fost una de liniște, reculegere și publicare a noi cărți. Aici a
început să editeze ,,Biblioteca religioasă morală” o revistă lunară din care au apărut mai
multe numere. În anul 1850 a publicat:

Mângâietorul celor întristați, celor bolnavi și celor bătrâni

Geniul Hristianismului

Adunare de rug.cele mai trebuitoare fiecărui creștin

Prescurtare de Geografie sfântă cu harta Palestimei,

Prescurtare de Geografie veche.

În 1851 au apărut:

Prescurtare de Ermeneutica sacră

Meditațiile sf. Augustin

Geneza intitulată,, Echo eclesiastic, cu apariție de 2 ani(1850- 1851)

La 21 septembrie 1851, a fost numit de domnitor egumen la Mănăstirea Sadova din


Oltenia. Aici își continuie activitatea pedagogicăpublicistică, pe lângă cea
gospodărească, unde a înființat o școală sătească pentru copiii sătenilor, precum și o
bibliotecă.

S-ar putea să vă placă și