Mitropolitul Grigorie IV Dascălul (1823-1834)

Viața și activitatea călugărului Grigorie

- s-a născut la București în anul 1765, fiind numit din botez Gheorghe Dascălu.
- a urmat cursurile Academiei de la Sfântul Sava unde a învățat limbile latină și greacă dar și-a însușit temeinic
și teologia.
- în timpul studiilor i-a cunoscut pe călugării nemțeni, adepți a-i curentului paisianist Gherontie și Dorotei.
- În 1790 pleacă de la Academia Sf. Sava și se retrage la Neamț. Aici în scurt timp a fost călugărit și pus sub
ascultarea Pr. Gherontie.
- împreună cu părintele său duhovnicesc au început traducerea de cărți din grecește pe care apoi au reușit să
le tipărească la București, și anume: Carte folositoare de suflet (1799) și Chiriacodromionul (1801).
- În 1812 se întorceau de la Sf. Munte, iar în apropiere de Filipopol (Bulgaria) au fost jefuiți - Gherontie moare,
iar Grigorie reușește după 7 luni să-i repatrieze trupul. După acest episod dureros, monahul Grigorie se
retrage la Neamţ, apoi la Antim iar de aici la Căldărușani trăind în rugăciune și traducând cărți de suflet
folositoare.
- În 1817 tipăreşte Viaţa cuviosului părintelui nostru stareţulPaisie (Neamţ)

1. Activitatea ca mitropolit

În anul 1823 este ales ca mitropolit; în această calitate a realizat multe lucruri vrednice de pomenire

• Preocupări culturale:

- traduceri din Sf. Trei Ierarhi

- 1827 traduce și tipărește o Învățătură pre scurt pentru nunți

- 1828 Patericul; Tetraevanghel în limba bulgară

• Preocupări cu învăţământul laic şi teologic:

- trimiterea unor bursieri în străinătate

- înfiinţarea de seminarii teologice în fiecare eparhie

- cere episcopului de Buzău să înfiinţeze 3 şcoli româneşti în eparhia sa (dascăli plătiţi de Episcopie)

▣ Activitatea pastorală:

- completarea scaunelor vacante din episcopiile sufragane cu ierarhi de neam român

- oprirea hirotoniilor care se făceau peste Dunăre

- îndreptarea situaţiei materiale a mitropoliei şi a preoţimii

- punerea unei rânduieli şi în viaţa mănăstirilor, mai ales a celor închinate:

- în 1823 elaborează proiectul de lege (numit „anafora”) ce prevedea:

- numirea egumenilor români la conducerea m-rilor închinate

 - inventarierea averilor m-rilor

- sistarea parţială a ajutoarelor la Locurile Sfinte, până la achitarea datoriilor m-lor în cauză;

- înfiinţarea unei „case a mănăstirilor” (instituţie administrativă, epitropie) care să stabilească bugetul
acestora şi sumele ce urmau să fie trimise în Răsăritul Ortodox

Din păcate, în anul 1827, cu sprijinul diplomatic al Rusiei, egumenii greci vor fi repuşi în drepturile avute până la 1823 .

2. Exilul şi sfârşitul mitropolitului

• Între aniii 1828-1834 Ţările Române se vor afla sub ocupaţie rusească – domnitorul înlocuit cu administraţie
militară rusă, sub conducerea gen. Kiseleff

• În aprilie 1828, mitropolitul Grigorie ajunge locțiitor de domn în locul lui Grigorie Ghica.

• În 1829 întră în conflict cu noul regim, fiind înlăturat şi trimis în exil la Chişinău, apoi Buzău; în august 1833 s-a
reîntors la București reocupându-și scaunul mitropolitan.

• La data de 22 iunie 1834 trece la cele veșnice

• 2005 canonizat cu data de prăznuire la 22 iunie, sfintele sale moaște aflându-se în biserica mare a Măn.
Căldărușani.

CONCLUZII

- format în duhul mişcării paisiene, mitr. Grigorie şi-a desăşurat întraga păstorie sub semnul acestei înnoiri
spirituale
- preocupări culturale centrate pe traducerea operelor Sf. Părinţi (cel mai mare traducător de texte patristice
în lb. Rom.)
- înfiinţarea de şcoli
- în plan pastoral: rezolvarea situaţiilor de criză internă a Bisericii
- dimensiunea naţională a păstoriei sale