Biserica Ordodoxă Română din Țara Românească în

secolul al-XVII-lea

Secolul al-XVII-lea are o deosebită împortanță deoarece în acest timp a avut loc o mare
înflorire a Bisericii Ortodoxe Române în Țara Românească datorită mai multor domnitori prin
credința lor pentru biserică și pentru țara lor. Deasemnea în acest secol a fost introdusă limba
română în biserică și pentru dezvoltarea mai prfunde a limbii române. După moartea lui Mihai
Viteazul au mai urmat unele domnii dar mai scurte iar în scaunul Țării Românești este
ocupate de către Matei Basarab (1632-1654) iar în timpul domniei acestuia biserica a
desfășurat o rodnică și bogată înflorire. După Eftimie, scaunul de mitropolit este ocupat de
către Mitropolitul Luca din Cipru (1602-1629) fiind fost episcop al Buzăului și unul dintre cei
mai de încredere oameni a lui Mihai Viteazu care îl trimite cu o solie în Rusia și Țările
Române. Acesta a fost un caligraf iscusit ramânând de la el unde manuscrise și mitropolitul
Luca din Cipru a ctitorit Mânâstirea Izvorani din județul Brașov. Doă pesonalități maracte ale
acestui secol sunt: Șerban Cantacuzino (1678-1688) unde în timpul său se înfințiază
Academia Sfântul Sava de la București, și Sfântul Costantin Brâncoveanu (1688-1714) find
un iportant ctitor de locașuri sfinte.

Matei Basarab merge în Ucraina și la scaunul mitropolitan era Petru Movilă cerându-i o
tipografie, iar acesta i-a îndeplinit cererea trimițându-i o tipografie cu tot ce era necesar dar îl
mai trimite și pe Timotei Verbițki fostul conducător al tipografiei de la Lavra Pecerska care v-
a sta în România până în anul 1642, locul său fiind ocupat de către Ivan Kunatovici fostul
conducător al tipografiei de la Lvov. Tipografia a fost stabilită la Câmpulung în anul 1643 une
vor fi tipărite 3 cărți în limba slavonă: „Molitvenic”(1635), „Psaltire”(1650) și
„Antaloghion”(1643) iar în anul 1642 se mai tipărește și „Învățătura preste toate zilele”.

În anul 1637 funcționează o nouă tipografie la mănăstirea Gorova din Oltenia unde s-au
imprimat mai multe cărții atât în limba română cât și în limba română. În 1640 se tipărește o
carte numită „Pravila de la Govora” sau „Pravila cea mică” numită astfel după aspectul său
mic prin osteneala lui Meletie Macedonianul acesta fiind prima carte tipărită în româna la
Oltenia. Tot în anul 1640 se tipărește și „ Ceaslovul românesc” iar în anul 1642 tipărindu-se
„Evanghelia Învățătoare” sau „Cazania” tradusă din rusă de către ieromonahul Silvstru.

Tipografia se mută de la Govora la Mânăstirea Dealu lângă Tărgoviște iar prima care
tipărită aici este tot o „Evanghelie învâțătoare” (1644). Tot aici se v-a tipării în anul 1646
„Slujbenic (Liturghierul)” în limba slavonă și în anul 1647 apare o lucrare a lui Thomas de
Kempis numită „Urmarea lui Hristos” fiind tardusă din latină în slavonește de către Udriște
Năsturel. Tot sub învățatul Udiște Năsturel se infințează o școala slavonă iar după anul 1646
doi teologi greci pun bazele unui colegiul umanist la Târgoviște fiind prima școală
românească din Țara Românească limbiile de predare fiind latina și greaca.
 În aceste secol fiind foarte important pentru Biserica Ortodoxă Română datorită activității a
patru mitropoliți:

Mitropolitul Teofil (1636-1648) acesta era unul dintre cei mai de încredere oameni a lui
Matei Basarab care a fost egumen al mânăstirii Bistrița și fost episcop al Râmnicului. Acesta a
avut un rol foarte imprtant și în cadrul politic fiind trimis în anul 1640 la principele
Trasilvaniei, Gheorghe Rakoczy I la Alba Iulia. La îndemnul acestuia, Mihail Moxa scrie
primul Cronograf în românește în anul 1620. Acesta a fost un important sprijinitor al
tipografiilor de la Câmpulung, Govora și Dealu.

Mitropolitul Ștefan (1648-1668) este ales în locul mitropolitului Teofil. Acesta a fost
egumenul mănăstirii Tismana originar fiind din județul Vâlcea. În anul 1653 acesta este retras
din scaun de către Matei Basarab și înlocuit de episopul Râmnicului, Ignatie Sârbu dar peste
doi ani acesta este restabilit și reașezat păstorind până la moarte în anul 1668. Ca și mitropolit,
Ștefan a avut o mare importanță pentru folosirii limbii slovone cu cea română. Tipografia a
funcționat la Târgoviște fiind sub ocrotirea acestuia. La Târgoviște se tipăresc mai multe cărții
cum ar fi: „Triod-Penticostar” din anul 1649, „Progribia” din anul 1650 acesta fiind „slujba
înmormântări preoților mireni și diaconi”1 sub îndrumarea diacomului Mihai, „Misterio sau
Sacrament” din anul 1651 find tălmâcită de însuși mitropolitul Ștefan și „Târnosania” din
1652 adică sfințirea biserici. Cea mai importantă lucrare tipărită de căte mitropolitul Ștefan
este „Îndreptarea legii sau Pravila cea Mare” care apare în anul 1652. Această carte avea 800
de pagini și era tradusă din grecește la îndemnul mitropolitului Ștefan de către Daniil
Panoneanul și cuprindea canoanele Sfinților Apostoli, canoanele Sinoadelor Ecumenice și ale
Sfinților Părinți.

Mitropolitul Teodosie (1668-1672, 1679-1708) s-a născut în județul Argeș iar din tinerețe
acesta este monah la mânăstirea Cozia și ajunge egumen al mănăstiri Curtea de Argeș. Aici a
dat dovadă de o viață curată fiind un vrednic si bun slujitor al biserici lui Hristos, fiin un bun
cunoscător al Sfintei Scripturi. Datorită acestora este ale mitropolit în locul răpăsatului Ștefan.
Din cărțile tipărite cu binecuvântarea mitrpolitului Teodosie amintim: „Liturghierul slavo-
român” din anul 1680, „Evanghelia” din 1682 și „Apostolul” din 1683. Cea mai iportantă
tipărire este Biblia de la București din anul 1688 care mai este cunoscută și Biblia lui Șerban
Cantacuzino . Mitropolitul Teodosie nu s-a îngrijit doar de Țara Românească cât și de
Trasilvania trimițând acolo 5 mitropoliți. Ajungând la vârsta de 90 de ani mitropolitul
Teodosie moare la data de 27 ianuarie 1708 și este înmormântat lângă altarul Catedrei
mitropolitane din București.

Mitropolitul Varlaam râmâne o cunoscuta personaliate marcanta datorită ctitorii mânăstirii

Turnu în anul 1676 unde construiește la Turnu o bisericuță din piatră și cărămidă pe vechea
temelie a bisericii din lemn așezând sub ea moaștele cuvioșilor Misail și Daniil.

Așadar, datorită lui Matei Basarab, și a celor 4 mitropoliții, Biserica Ortodoxă din Țara
Românească a cunoscut o importantă perioadă de înflorire pentru că au fost tipărite mai multe
cărții de învățătură și zidirea a mai multor bisericii si mânăstirii însă o importanță aparte o are

1
Pr. Profesor dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, pag.164
mitropoliții Teofil și Ștefan pentru deoarece au intrudus treptat limba românâ în biserică
înlocuind-o pe cea slavonă. Cel mai mare merit a mitropolitului Ștefan este tipărirea a cărților
bilingve deoarece acesta dorea să „împace tradiția, dar în același timp să poată fi de folos
preoților”2 deschizând astfel o poarta largă pentru ca limba română să pătrundă mai usșor în
slujbele bisericești.

Bibliografie

Pr. Profesor dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române

http://patriarhia.ro/iii-a-biserica-din-Tara-romaneasca-si-moldova-in-evul-mediu-mijlocul-
secolului-al-xiv-lea-1821--149.html

2
Pr. Profesor dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000, pag. 165