Molitfelnicul lui Dimitrie Liubavici (1545)

Preacucernici Părinţi Consilieri,

Preacucernice Părinte Protoiereu,

Preacucernici Părinti Fraţi,

Descoperirea tiparului în Germania la 1452 a jucat un rol deosebit nu numai în

dezvoltarea creştinismului apusean, ci şi în viaţa Bisericii Ortodoxe. Cu greu putem imagina
astăzi importanţa acestui moment într-o lume care de secole transmitea învăţătura prin copierea
manuscriselor în mănăstiri, raritatea cărţii făcând din ea un obiect de o deosebită valoare, pe
care învăţaţi, nobili şi regi râvneau să-l dobândească. De-a lungul Evului Mediu, atât în
Occident cât şi în Orient, cultura scrisă s-a transmis prin truda monahilor copişti, care pe lângă
aceasta au creat şi o adevărată artă a caligrafiei şi a picturii în miniatură, făcând din carte un
obiect de artă, împodobit cu imagini pe fond de aur, cu iniţiale împletite cu motive florale,
îmbrăcat frumos în piele sau ferecat în argint. Deşi nu au renunţat la aspectul estetic, (cum arată
eleganţa primelor ediţii „aldine” produse la celebra tipografie veneţiană a lui Aldo Manuzio),
tipografii au dezvoltat o altă concepţie asupra cărţii, considerată un produs destinat unei
difuzări cât mai largi. Nu întâmplător în secolul al XVI-lea se manifestă în Occident aceste
fenomene strâns legate între ele: răspândirea tiparului în toată Europa, apariţia (1517) şi
dezvoltarea vertiginoasă a protestantismului, alfabetizarea populaţiei în ţările nordice şi
formarea limbilor naţionale.1 După secole de monopol al limbii latine în Biserica şi în cultura
occidentală, traducerea Bibliei în limba germană de către Luther a stat la baza formării literare a
acestei limbi. De asemenea, primele traduceri în limba română tipărite de diaconul Coresi sunt
produse în Transilvania, la Braşov, unde acesta a găsit un teren propice pentru difuzarea cărţii
în limba română, în contextul în care doar greaca şi slavona erau limbile de cultură în lumea
ortodoxă.

Primele cărţi liturgice ortodoxe au fost tipărite la sfârşitul secolului al XV-lea la

Cracovia, capitala de atunci a Poloniei şi la Cetinje, în Muntenegru, în limba slavonă.
Tipografia de la Cetinje a fost adusă în Muntenegru de la Veneţia – unul din cele mai mari
centre de producţie a cărţii din Europa – de către un principe ortodox, Gheorghe Cernoevici,
care i-a dat-o în grijă unui călugăr cărturar, Macarie. Fiind însă Muntenegrul ocupat de oştile
otomane, ieromonahul Macarie a venit în Ţara Românească, unde domnea Radu Vodă cel Mare
(1495-1508). Păstrându-şi autonomia faţă de Imperiul Otoman, Ţara Românească a putut juca
un rol de sprijin pentru Biserica de la sud de Dunăre, inclusiv în ceea ce priveşte difuzarea de
carte bisericească, rol ce s-a confirmat de-a lungul secolelor de stăpânire otomană. În fruntea
Bisericii se afla acum mitropolitul de neam sârb Maxim Brancovici şi el fugar din pricina
turcilor, care a susţinut instalarea tipografiei la Mănăstirea Dealu, frumoasa ctitorie a lui Radu
cel Mare, în apropiere de capitala domnească de la Târgovişte.2 Primele tipărituri au fost în
limba slavonă, având o deosebită importanţă pentru toţi ortodocşii care foloseau aceasta limba
în cult. Dintre ele amintim Liturghierul (1508), Octoihul (1510), si Tetraevanghelul (1512),
carti ce au fost reeditate in editie jubiliara dupa cinci sute de ani, sub indrumarea
Inaltpreasfintitului Parinte Nifon, Mitropolitul nostru.

Tipărirea de carte s-a reluat în timpul domniei lui Radu Paisie (1535-1545), tot la
iniţiativa unui sârb în exil, logofătul Dimitrie Liubavici. Acesta învăţase meşteşugul tiparului la
Veneţia şi, întorcându-se în Serbia, dorea să pună acest meşteşug în slujba ortodoxiei. Însă
împrejurările vitrege din Serbia cotropită de otomani l-au făcut şi pe el să treacă la nord de
Dunăre, luând cu sine mult preţuita tipografie veneţiană.

Prima lucrare ieşită de sub teascurile oficinei lui Dimitrie Liubavici din Târgovişte este
un Molitvenic. În prefaţa lucrării se spune că lucrarea a fost isprăvită la 10 ianuarie 1545 la
iniţiativa domnului: „Io Petru marele Voevod şi Domn al întregei ţeri a Ungro-Vlachiei şi al
ţermurilor dunărene, ..., aprinsu-m-am de dragostea sfîntului Duh şi de iubirea sfintelor şi
dumnedeescilor biserici şi am tipărit acestă carte de suflet folositoare numită molitvenic.”3

Ceea ce este interesant şi trebuie subliniat este faptul că, mai departe în prefaţă, se adaugă
cuvântul tipografului: „...eu păcătosul şi mai micul dintre sfinţii călugări Moisi m-am trudit la
acestă scriere, cu matricele lui Dimitrie Liubavici (...). În cetatea de scaun Tîrgovişte.”
Deducem de aici că materialul tipografic aparţinea lui Liubavici.

În cuprinsul lucrării (din punctul de vedere al normelor biblioteconomice în această

lucrare apare pentru prima dată în tipăriturile româneşti o tablă de materii.) ce se află la sfârşitul
cărţii apare şi o Pravilă a sfinţilor Apostoli şi a sfinţilor fericiţilor părinţi ai nostri din al VII -
lea sobor; despre ierei şi omenii mireni, despre care Mircea Păcurariu afirmă că am putea-o
numi prima carte de legi tipărită în ţara noastră.

Sub aspectul artei ornamentale, această carte este cu totul nouă faţă de tipăriturile lui
Macarie. Lucrarea are 298 foi, este tipărită cu negru şi roşu, cu câte 22 de rânduri pe pagină, pe
hârtie având aceeaşi marcă de fabrică. Titlul capitolelor este format, de cele mai multe ori,
dintr-un clişeu în care literele au dimensiuni diferite şi sunt legate între ele prin diverse
ornamente.4

De asemenea, Dimitrie Liubavici tipareste tot la Targovişte in anul 1547 un Apostol.5

Toate aceste tipărituri s-au realizat datorita nevoii de carte in Biserica dar si datorita
necesitaţii de a contracara avalanşa de influenţe calvine ce veneau din Transilvania.

De observat ar fi deschiderea Bisericii din acele veacuri, spre nou. Şi astazi Sfanta
noastra Biserica foloseste şi trebuie sa foloseasca mijloacele noi de comunicare. Mai ales
Internetul ne poate ajuta foarte mult in pastoraţia noastră de zi cu zi.

12.05.2015. Pr. DanVasile Ioan – Parohia Mircea Vodă

 Note bibliografice

1. Ioana Georgescu-Tănase, Introducerea tiparului şi primele cărţi tipărite în Ţara

Românească şi în Transilvania (sec. XVI) in http://www.apostolia.eu/articol_434/introducerea-
tiparului-%C5%9Fi-primele-car%C5%A3i-tiparite-in-%C5%A2ara-romaneasca-%C5%9Fi-in-
transilvania-%28sec--xvi%29.html?action=print, p1.

2. Idem.

3. Agnes Terezia ERICH, DIMITRIE LIUBAVICI AND THE PRINTING ART OF

TÂRGOVIŞTE in http://www.upm.ro/jrls/JRLS-05/Rls%2005%2050.pdf p. 361.

4. Idem.

5. BEMBEA, N. I.; BEMBEA, N. N. Apostolul tiparit în 1547 de Dimitrie Liubavici. In:

”Biserica Ortodoxă Română”, 1960, nr. 5-6, p. 515.
 Bibliografie

1. Agnes Terezia ERICH, DIMITRIE LIUBAVICI AND THE PRINTING ART OF

TÂRGOVIŞTE in http://www.upm.ro/jrls/JRLS-05/Rls%2005%2050.pdf

2. BEMBEA, N. I.; BEMBEA, N. N. Apostolul tiparit în 1547 de Dimitrie Liubavici. In:

”Biserica Ortodoxă Română”, 1960, nr. 5-6, p. 510-536.

3. Ioana Georgescu-Tănase, Introducerea tiparului şi primele cărţi tipărite în Ţara

Românească şi în Transilvania (sec. XVI) in http://www.apostolia.eu/articol_434/introducerea-
tiparului-%C5%9Fi-primele-car%C5%A3i-tiparite-in-%C5%A2ara-romaneasca-%C5%9Fi-in-
transilvania-%28sec--xvi%29.html?action=print