DIMENSIUNEA

RELIGIOASĂ A
EXISTENȚEI
CLASA A XI-A C
PROIECT REALIZAT DE:
AGAPI LOREDANA-ALEXANDRA
CODIȚĂ ANA-MARIA
TRINCU ANDREEA ANGINELA
VINTILĂ ALESSIA-IOANA
PROF. COORDONATOR CORCĂCEL ELENA
RELIGIA ȘI ROLUL ACESTEIA ÎN POPORUL ROMÂN
Agapi Loredana-Alexandra
 1. Noțiuni introductive despre religie

 Religia este un ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și

care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un
cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul.
 Omul religios (din limba latină „homo religiosus”) este acela care acceptă
existența unei realități sacre, supranaturale, dincolo de hotarele acestei lumi. În
această concepție, religia este considerată o trăsătură naturală a acestor oameni.
Potrivit lui Mircea Eliade, omul religios „crede întotdeauna în existența unei
realități absolute, sacrul, care transcende această lume, dar care se manifestă în ea
și care o sfințește și o face reală”.
 .

 2. Începuturile scrierii românești- Scrisoarea lui Neacșu din

Câmpulung

 Scrisoarea lui Neacşu din Câmpulung este cel mai vechi document
păstrat scris în limba română. Scrisoarea a fost descoperită în anul
1894 de Friedrich Stenner în Arhivele Braşovului şi regăsită după 1900
de Nicolae Iorga, care a studiat-o ca material documentar privind
istoria noastră.
 .

 3. Evoluția tiparului românesc în țările române în secolul al XVI-lea

 O lungă perioadă de timp, cartea a cunoscut o răspândire modestă, fiind opera copiștilor
care transcriau manual manuscrisele în ateliere speciale, dar şi a călugărilor din mănăstiri
care copiau textele antice pentru a învăţa latina.
 Tipografia de la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgovişte, deschisă în 1508, este, în ordine
cronologică, a treia tipografie chirilică din Europa, după cea din Cracovia-Polonia, din
1491 şi cea din Cetinje -Muntenegru, din 1494, a lui Macarie. Cel care a avut meritul de a-l
aduce pe meşterul tipograf Macarie din Muntenegru, pentru a-şi exercita meşteşugul în Ţara
Românească a fost Domnitorul Ţării Româneşti, Radu cel Mare (1495-1508).

 De menționat este că o carte se tipărea în aproximativ 2 ani, iar hârtia era cumpărată de la
Sibiu în topuri mici, de la negustori care o vindeau cu amănuntul, aducând-o din Germania
şi Italia. Ornamentele şi o parte din litere au fost sculptate în lemn de meşterii din ţară.
Prima carte a apărut la 10 noiembrie 1508, la mai bine de o jumătate de an de la moartea
celui căruia îi putem spune „ctitor al tiparului românesc” – Radu cel Mare, epilogul
Liturghierului.
 .

 4. Diaconul bisericesc Coresi

 Diaconul Coresi a fost un diacon ortodox, traducător și meșter tipograf

român originar din Târgoviște, fiind editorul primelor cărți în limba
română. A editat în total circa 35 de titluri de carte, tipărite în sute de
exemplare și răspândite în toate ținuturile românești, facilitând unitatea
lingvistică a poporului român dar și apariția limbii române literare.
 Tipăriturile lui Coresi, apărute în mare parte la Brașov între 1556 și
1583 sub influența curentelor de reformă religioasă luterană și calvină
răspândite atunci în Transilvania, sunt adevărate „monumente” de limbă
veche românească.
 Tipărirea unei cărţi însemna ca fiecare pagină a unei cărţi să fie
sculptată manual, într-o placă de lemn. Fiecare pagină reprezenta o
sculptură. Iar pentru o carte care avea între 300 şi 500 de pagini era
nevoie de 300-500 de sculpturi de o calitate fină şi cu litere clare şi
frumoase, realizate în oglindă, pentru a fi tipărite în mod corect. Fiecare
pagină era imprimată separat cu ajutorul matriţei de lemn, fiind apoi
împăturite, legate şi încleiate în coperte de lemn îmbrăcat în piele sau
metal.
 .
 5. Textele rotacizante
 “Textele rotacizante” sau “maramureșene” sunt texte religioase traduse la începutul secolului al
XV-lea (sau chiar începutul secolului al XIV- lea după I.C. Chitimia) din textele liturgice slavone
și latine.
 Cele patru texte sunt: Codicele Voronețean, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Voronețeană și Psaltirea
Hurmuzaki.
 • Codicele Voronețean a fost descoperit de profesorul bucureștean Grigore Crețu, în 1871, la
Mănăstirea Voroneț din Bucovina. Manuscrisul cuprinde un fragment din Faptele apostolilor și
alte câteva epistole apostolice.
 • Psaltirea Scheiană a aparținut lui Gh. Asachi apoi lui Dimitrie C. Sturdza-Scheianu, care a
dăruit-o Academiei Române în 1884. Conține Psalmii lui David, la care se adaugă zece cântări
scriptuare (8 cântari ale lui Moise).
 • Psaltirea Voronețiană a fost descoperită de Simion Florea Marian, în 1882, la
mănăstirea Voroneț, fiind donată apoi Academiei Române de Dimitrie Sturdza. Cuprinde o parte
din Psalmii lui David, și spre deosebire de celelalte Psaltiri vechi, prezintă mai întâi textul slavon
al Psalmilor şi apoi traducerea lor în limba română, frazele româneşti alternând cu cele slavone.
 • Psaltirea Hurmuzaki a fost donată academiei Romane de către istoricul Eudoxiu Hurmuzaki
și cuprinde cea mai veche versiune românească a psalmilor, pe primele 125 de file, și un tipic al
evangheliilor în slavonă, pe ultimele nouă file.
MITROPOLITUL DOSOFTEI
(26 octombrie 1624-13 decembrie 1693)
Trincu Andreea Anginela
 1. Biografie
 “Poet propriu-zis, Clément Marot al nostru, este clericul Dosoftei, pe numele
mirenesc Dimitrie Barila, fiul unui neguțător numit Leontari și al Misirei. Ar
fi fost macedonean după tată și avea la Lemberg rudă pe un Chiriac Papara,
originar din Ianina, epitrop al școlii Frăția ortodoxă. În această școală clasică
de retorică și poezie, predate în limba latină, greacă, slavonă și polonă se
presupune a fi învățat Dosoftei.”
 În 1649, la 25 de ani, îl găsim monah la mănăstirea Pobrata, iar în 1658, la
34 de ani, este ales episcop de Huși, de unde, după un an, trece la Roman. În
a doua domnie a lui Gheorghe Duca, în 1671, ajunge mitropolit al Moldovei,
dar, în 1673, partizan al politicii lui Petriceicu-vodă, fuge cu acesta în
Polonia. Reîntors în țară în 1675, este închis de Dumitrașco Cantacuzino la
mănăstirea Sf. Sava din Iași, curînd însă eliberat și reinstalat în scaunul
mitropolitan.”
 .

 2. Psaltirea

 Introducere:
 “Psaltirea” a fost tipărită cu cheltuiala lui Ștefan Petriceicu la Uniev, în Polonia, în1673.
 În secolul al XVII-lea  românesc, asistăm – pe fondul declinului limbii slavone, tot mai puțin înțeleasă
de credincioși și chiar de preoți, și al necesității de a împiedica răspândirea cărților religioase
românești de inspirație calvină – la progrese considerabile în procesul naționalizării cultului ortodox.
 Un rol major în cadrul acestui fenomen cultural îi revine lui Dosoftei, mitropolitul Moldovei (1671-
1673;1675-1686). El va face un pas hotărâtor în încercarea de transpunere în limba română a
principalelor cărți de cult: Liturghierul (Iași, 1679), Psaltirea (Iași, 1680), Molitvenicul (Iași, 1681) și
Octoihul (Iași, 1683; neterminat). Ultima tipăritură importantă a lui Dosoftei din această serie
este Viața și petreacerea svinților (Iași, 1682-1686)
 Originalitatea, frumusețea și muzicalitatea Psalmilor lui Dosoftei au fost deja demonstrate,
mitropolitul moldovean fiind primul ce așază temeliile versificației în literatura noastră cultă și cel
care va fi un izvor pentru marii scriitori ai noștri, în poezia de factură religioasă a lui Coșbuc și Goga,
ori Blaga și Voiculescu.
 .

 Psalmii originari au o structură muzical-artistică (Psaltirea e o

componentă a Cărţilor poetice din Vechiul Testament), de aceea, în
mod curent, se face referire la “stilul” acestora (după care au fost şi
clasificaţi), iar autorii lor (împăratul David, în special) sunt
numiţi poeţi. Transpunerea, mai târziu, a psalmilor în versuri
moderne, adică în maniera actuală de versificaţie (cu măsură, ritm
si rimă), concomitent cu păstrarea (conservarea) sensului din
“arhitext”, adică din psalmul biblic, este posibilă tocmai
datorită filonului lor liric
 Psaltirea în versuri a Mitropolitului Dosoftei, scrisă într-o
curgătoare limbă populară (literară), cu întorsăturile sintactice, cu
bagajul de figuri şi puzderia de rime în asonanţă, inspirate toate din
lirica folclorică (singura existentă la români atunci), dă semnalul
începuturilor poeziei noastre culte.
 .

 3. PSALMII LUI DOSOFTEI, ARGHEZI, MACEDONSKI

 Prin intermediul acestei scrieri, Dosoftei îl laudă pe Dumnezeu într-o manieră

artistică.
 Psalmul lui Arghezi: Dumnezeu este “vinovatul” în evoluţia unei lumi, pe care,
conform scriselor, a creat-o şi a lăsat-o pe mâna nimănui. Faptul că nimeni nu-l
cunoaşte şi că absenţa lui persistă stârneşte revoltă în mintea argheziană şi creează
haosul în lumea cuvintelor.
 Din creaţia macedonskiană face parte şi poezia religioasă, reprezentată mai ales de
Psalmii Moderni. Astfel, Macedonski este un demn urmaş al mitropolitului Dosoftei,
contribuind la introducerea imnului davidic în poezia lirică de la noi. Se poate realiza
şi o paralelă între psalmii săi şi cei pe care îi va scrie Arghezi, mai ales că acesta a
făcut parte din cenaclul lui Macedonski şi a debutat la revista "Literatorul. Psalmii
sunt rugă şi cânt. Ei înalţă sufletul poetului "spre-o înaltă şi tainică slavă". Momentul
este vădit prearghezian, căci de aici începe drama cunoaşterii psalmistului,
"pendularea între credinţă şi tăgadă", nevoia disperată de certitudine, întâlnită la
Arghezi: "Vreau să te pipăi şi să urlu: Este!"
SFÂNTUL IERARH VARLAAM MOȚOC, MITROPOLIT AL
MOLDOVEI
(1580/1585-1657)
Vintilă Alessia-Ioana
 1. Biografie

 Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1580, dintr-o familie

de răzeși din Bolotești, Putna. Numele său de mirean a fost Vasile
Moțoc. De tânăr și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea
pârâului Secu, unde a învățat carte, și-a dezvoltat talentul de
vorbitor și scriitor și a deprins limbile slavonă, latină și greacă. Pe
locul schitului, Vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au
ctitorit, în 1602, Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și
o școală.
 .

 În 1618 termină de întocmit traducerea din limba slavonă în română a

manuscrisului Scara (Leastvita) Sfântului Ioan Scararul, a ecumenului creştin
ortodox, Ioan Climax, al unei mănăstiri de pe muntele Sinai, Orientul Apropiat,
cunoscut în ţările române ca Ioan Scărariul. Mai târziu, pentru strădaniile și
virtuțile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit.
 În scurt timp însă, în anul 1632, în timpul domniei Voievodului Alexandru Iliaș,
Arhimandritul Varlaam a fost chemat la Iași și numit în fruntea Mitropoliei
Moldovei in locul Mitropolitului decedat Atanasie (1629-1632). Ca nou
mitropolit, Varlaam reușește să aibă multe realizări, mai ales că reușește să-și
atragă și sprijinul Domnitorului Vasile Lupu. Sprijinit și de Sfântul Mitropolit
Petru Movilă al Kievului, Mitropolitul Varlaam reușește chiar înființarea primei
tipografii românești din Moldova, în anul 1640, pe care a instalat-o la Mănăstirea
“Sfinții Trei Ierarhi” din Iași. De asemenea, în 1645 a convocat un sinod al
ierarhilor din Moldova și Țara Românească, cunoscut ca Sinodul de la Iași.
 .

 2. Cazania

 Cazania lui Varlaam (Cartea românească de înţelepciune) este cea

mai relevantă lucrare a sa pe care o finalizează în 1637. “Cazania”
lui Varlaam contine primele versuri în limba română, intitulate
“Stihuri în stema domniei Moldovei“. Reuşeşte să o tipăreacă abia
în 1643 la Iaşi la “tiparul domnesc“. Cazania are două părți:

 - partea I cuprinde extrase din Evanghelie și comentariul lor

pentru 32 de duminici;
 - partea a II-a povestește viețile sfinților, ordonate calendaristic, de
la Simion Stîlpnicul (1 septembrie) pînă la Tăierea capului
Sfîntului Ioan (29 august).
 .

 Nicolae Manolescu, în Istoria critică a literaturii române desprinde următoarele

trăsături ale operei:
 frumusețea limbii utilizate -vorbește pe înțelesul tuturor, presărând explicațiile cu
întrebări retorice și cu îndemnuri
 arta povestirii -este primul nostru povestitor, înfățișînd țărănește chestiunile teologice.

 Cartea românească de învăţătură (Cazania) a Mitropolitului Moldovei Varlaam, opera

sa de vârf, este apreciată drept capodoperă a literaturii române din prima jumătate a
sec. al XVII-lea. Cunoscutul istoric literar George Ivaşcu, referindu-se la această
operă, arată:
 “Cartea românească de învăţătură… deţine în cultura română un loc analog
“Bibliei” lui Luther în cultura germană. Ea este cea mai însemnată scriere sub
raportul contribuţiei la formarea limbii literare, atît prin geniul lingvistic al
tălmăcitorului, care a reuşit cel dintîi să emancipeze limba română de originalele
slavone, creînd pe o bază populară, stilul cărturăresc al limbii noastre vechi, cât şi
prin răspîndirea extraordinară ce a cunoscut-o…“.
 ANTIM IVIREANUL
Codiță Ana-Maria
 Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1660, dar
activitatea sa în slujba bisericii și-a desfășurat-o în Țara Românească. A
fost, pe rând, egumen al mănăstirii Snagov, episcop de Vâlcea
și mitropolit al Țării Românești. În același timp, a fost și un mare om de
cultură: tipograf, gravor, teolog și autor al celebrelor Didahii
 Răpit la 16 ani de turci, a fost vândut ca sclav la Constantinopol, unde,
prin destoinicia sa, învățând meșteșugul imprimării și limbile turcă,
greacă și arabă, și- a redobândit libertatea.
 În 1689 a fost adus de către voievodul Constantin Brâncoveanu în Țara
Românească. Aici a învățat limbile română și slavonă, iar în 1691 i s-a
încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care au fost
imprimate nenumărate cărți de cult, dar și laice.
 .

 În perioada 1691-1694, Antim activează ca tipograf la Tipografia Domnească din

Bucureşti, unde tipăreşte cinci titluri, dintre care două în limba greacă, unul cu
text paralel în greacă şi română şi unul în slavonă:
 Vasile Macedoneanul. Capitole îndemnătoare, 1691 (limba greacă)
 Slujbele cuvioasei Parascheva şi a lui Grigorie Decapolitul, 1692 (limba greacă)
 Evangheliar greco-român, 1693 (limbile greacă şi română)
 Psaltire, 1694 (limba română)
 Psaltire, 1694 (limba slavonă)
 .

 Evanghelia greco-română. București

Tipografia Domnească, 1693
 .

 În anul 1694 Antim se mută la Mănăstirea Snagov, al cărei

egumen va fi în perioada 1696-1704.Timp de doi ani, până
va fi atestat oficial, el se va ocupa de reparaţiile mănăstirii pe
care o găsise într-o stare avansată de degradare, şi va pregăti
instalarea noii tipografii.
 Până în anul 1701, când se întoarce la Bucureşti, Antim va
avea o bogată activitate tipografică, materializată în
publicarea a 16 cărţi: 7 în greacă; 6 în română; 1 în slavonă
şi română; 1 în greacă şi arabă.
 CONCLUZII

 Religia a fost, este și va fi o componentă importantă în dezvoltarea unui popor.

Identitatea culturală este strâns legată de religie. Sentimentul religios se manifestă
atât în cadrul bisericii, cât și dincolo de zidurile ei. În biserică, legătura cu
Dumnezeu se exprimă public, după o anumită rânduială. Însă credința se oglindește
și în afara instituției ecleziale, în modul de a gândi al oamenilor, în comportament,
în modul de a se exprima, în obiceiurile lor, în ceea ce creează.
VĂ MULȚUMIM PENTRU VIZIONARE!