Redactor: Eugenia Petre

FllANIIS FUKUYAMA
Copert6: Ionu{ Ardeleanu- Pcrici
Tehnoredactor: Rodica B oacd

O 1995 by Francis Fukuyama

All rights reserved

@ 1997 Editura Paideia

Pia(a Unirii nr. 1, sector 3
Sfer;itul istnriei
Bucureqti, Romdnia
tel.: 021.316.82.10 si ultlmul nm
e-mail: office @paideia.ro
www.paideia.ro
www.cadourialese,ro

Traducere de Mihaela Eftimiu

Textul a fost tradus din:

Francis Fukuyama, The End of History
and the Last Man,
1992,T\e Free Press -A Division of Macmillan,
Inc. (NewYork)

in 1992, The End of History and the Last Man,

a primit Premiul lntema\ronal Capri
qi Ins Angeles Times Book and Critics Award

ISBN 973-913t-33-6 patilela

 Euprins

ln loc de introducere ...........................5

Partea intdi - O tntrebare care revine ...................21

1. Pesimismul nostru...... ................23
2. SlSbiciunea statelor autoritare - I ...................35
3. Sl6biciunea statelor autoritare - II
sau M6ncAnd ananas pe Lund .........................47
4. Revolu{ia liberald mondial[ .......66

Partea a doua - Bdtrdnelea omenirii.................... g1

5. O idee pentru o Istorie Universali .................. g3
6. Mecanismul dorin(ei ................ 103
7. Niciun barbar la portile noastre .................... 117
8. Acumularea fdr[ sfArgit ......._....126
9. Victoria video-casetofoanelor ....................... 1 36
10. in patria culturii .......................150
11. Rdspunsul la intrebarea lui Kant ...................171
12. Nu existl democralie fdrddemocrali ............177

Partea a treia - Lupta pentru recunoa{tere ........Lg9

13. La inceput, o luptd pe viafd qi pe moarte
de dragul prestigiului ............... 191
14. Primul om ............... .................204
15. O vacanf[ in Bulgaria ..............215
16. Fiara cu obrajii rumeni......... ....226
17. Grandoarea qi declderea thymos-ului ...........23g
18. Dominafie qi sclavie .................252
19. Statul universal qi omogen .......261

5t5
Partea a patra - Sdrind peste Colosul din Rodos
20. Cel mai nesim{itor dintre nesim{itorii
monqtri ................275
2 1. Originile thymotice ale muncii ..................... 290
22. Impeii ale resentimentului, imperii
ale respectului ................... .......305
23. Lipsa de realitate a ,,realismuluf ' .................317
24. Puterca celor care nu de{in puterea ...............328
25. Interesele na[ionale ..................344
26. Cdtre o uniune paqnic[........ .....357

Partea a cinc ea - Ultimul om .............................. 369

27 . libert[tii.......
Pe tdrimul ...........371
28. Oameni fdrd inimi ....................387
29. Liberi gi inegali ........................403
30. Drepturi perfecte gi indatoriri imperfecte .....414
3 1. Imense rdzboaie ale spiritului ....................... 421

Notele autorului .........437

5tE
 I

Pesimismul nnstru

Un gdnditor atdt de respectabil si echilibrat ca

Immanuel Kant tncd mai putea sd creodd cd rdzboiul
serve;te scopurilor Providenlei. Dupd Hiroshima,
orice rdzboi este, in cei mai bun caz, un rdu necesar.
Un sfdnt teolog ca Toma din Aquino mai putea sd
suslind cu toatd seriozitatea cd tiranii setnesc unor
scopuri providenyiale, pentru cd fdrd tirani nu ar
exista posibilitatea martiriului. Dupd Auschwitz, cel
care ar aduce acest argument s-ar face yinovat de
blasfemie... Dupd ace ste ev enimente tngroz.itoare,
care s-au petrecut chiar tn inima lumii moderne,
avansate din punct de vedere cultural ;i tehnologic,
mai poate crede cineva tntr-un Dumnezeu care este
neapdrat Progresul decdt tntr-un Dumnezeu care isi
maniftstd Puterea sub forma Providenlei care ne
supravegheazd ?
Emil Fackenheim, Prezenta lui Dumnezeu in istoriel

Secolul XX, o putem spune cu certitudine, ne-a fdcut

pe to{i profund pesimiqti in privin(a istoriei. Ca indi-
vizi, putem fi, bineinfeles, optimis,ti in leg[tur[ cu
perspectivele personale de slndtate gi fericire. in mod
tradifional, americanii sunt considera(i un popor veqnic
optimist in privinfa viitorului. Dar c6nd ajungem la
chestiuni mai cuprinzltoare, cum ar fi dacd a existat
sau va exista vreodatl progres in istorie, sigur, verdic-
tul este cu totul altul. Cele mai echilibrate qi lucide
minfi ale acestui secol nu au vezut niciun motiv care
s[ le facd sX creadd cI lumea merge spre ceea ce noi
in Occident considerlm drept institu(ii politice respec-

23
 tabile puse in slujba omului - adicd democraliile
liberale. Cei mai profunzi g6nditori ai noqtri au ajuns
la concluzia cd nu existd ceea ce se nume$te de obicei
istorie - adicd o ordine semnificativl in aria vaste a
int6mplSrilor omeneqti. insSgi experien{a noastrl pare
sE ne fi inv5{at cX este mai probabil ca viitorul sd ne
rezele noi qi inimaginabile rele, de la dictaturi fana-
tice qi genociduri sAngeroase pAn[ la banalizarea viefii
prin sporirea consumului de bunuri, gi cX ne aqteaptd
dezastre fdrd precedent, de la iarna nuclearl pdnd la
cresterea temperaturii la scara intregii planete.
Pesimismul secolului XX se afld intr-un puternic
contrast cu optimismul secolului precedent. Chiar dacl
Europa a intrat in secolul XIX convulsionatd de rlzboi
qi revolu{ie, acesta a fost, in general, un secol de pace
qi de o bundstare material5 flrd precedent. Existau
doud motive serioase de optimism. Primul era credinfa
cd gtiin(a va imbundt5gi existen(a uman[, invingdnd
boala qi sdrdcia. Natura, adversarul omului de atdta
vreme, avea sd fie stlpAniti prin intermediul tehnolo-
giei moderne qi pusd in slujba fericirii umane. Cel de-al
doilea motiv, guvernele liberal-democratice, aveau sd
se rlsp6ndeascd in tot mai multe {5ri ale lumii. ,,spiritul
anului l7l6" sau idealurile Revolufiei franceze aveau
si-i inving[ pe tiranii lumii., pe autocrati qi pe preoqii
supersti{ioqi. Supunerea oarbd fa{d de autoritate avea
s[ fie inlocuitd de autoguvernarea ralionald, in care
to{i oamenii, liberi si egali, sd-qi fie propriii st[pdni.
in lumina masivei deplasdri a civiliza(iei, chiar rdz-
boaie sdngeroase, ca cele napoleoniene, puteau fl inter-
pretate de filosofi ca fi.ind progresiste din punct de
vedere social, prin rezultatele lor, pentru cd au dus la
rdsp6ndirea guvernlrii republicane. Au fost avansate
teorii, mai mult sau mai pufin serioase, pentru a explica
faptul cd istoria constituie un intreg coerent ale cdrui
frdm6ntdri stau la originearealizdilor epocii moderne.
in 1880, un anume Robert Mackenzie scria:
,,Istoria omenirii inregistreazi progresul - inregis-
treazi acumularea cunoagterii qi sporirea in{elep-
ciunii, inaintarea continud de la un nivel inferior la
24
unul superior de inteligenl5 si bunistare. Fiecare
genera[ie transmite generatiei urmdtoare comorile
pe care le-a moqtenit, imbunitilite de propria experi-
enti, sporite de roadele victoriilor pe care ea insiEi
le-a repurtat... Cregterea bundstlrii umane, sclpati
de amestecul rduvoitor al principilor inddritnici, este
acum reglatl in mod benehc de marile legi ale Provi-
dengei".2
Sub titlul ,,torturi", faimoasa edi{ie a unsprezecea a
Enciclopediei Britanice publicatd intre anii 19 10- 19 1 1
preciza ,,in ceea ce priveqte Europa, subiectul este in
intregime doar unul de interes istoric".3 Exact in
preajma Primului R6zboi Mondial, ziaristul Norman
Angeli iqi publica lucrarea intitulati ,,Marea iluzie",
in care sus{inea ci expansiunea teritorial5 s-a demodat
din cauza come(ului liber, iar rdzboiul a devenit iragio-
nal din punct de vedere economic.4
Pesimismul excesiv al secolului nostru se datoreazd,
cel pu(in in parte, cruzimii cu care aceste aqtept[ri au
fost ndruite. Primul Rdzboi Mondial a avut un rol
decisiv in subminarea increderii pe care Europa o avea
in ea insdqi. Bineinleles, rdzboiul a dus la dobor6rea
vechii ordini politice reprezentate de monarhiile din
Germania, Austria qi Rusia, dar impactul sIu cel mai
profund a fost unul de natur[ psihologic6. Patru ani
de r[zboi oribil de tranqee, in care zeci de mii au murit
intr-o singurd zi, pentru c6(iva metri de pdmint devas-
tat, au fost, dupi cum spune Paul Fussell, ,,o hidoasl
piedicd in calea mitului meliorist, care dominase
congtiin{a publicd timp de un secol", rdstumAnd ,,ideea
de Progres".5 Virtufi ca loialitatea, h[rnicia, perseve-
ren{a qi patriotismul au fost puse in slujba exterminlrii
sistematice qi absurde a altor oameni, discreditAnd
astfel intreaga lume burghez[ care crease aceste
valori.6Aga cum poveste$te Paul, tdndrul soldat, eroul
ci4ii lui Erich Maria Remarque ,,Pe frontul de Vest,
nimic nou": ,,Pentru noi, puqtii de optsprezece ani
(profesorii de la qcoal[) ar fi trebuit sX fie adevirate
cllluze spre lumea maturitdgii, a muncii, a culturii, a
progresului - spre viitor... Dar prima moarte pe care
25
am vdzut-o ne-a spulberat credinta in acest viitor." Cu
aceste cuvinte, care aveau si fie repetate de tinerii
americani in timpul rdzboiului din Vietnam, el con-
cluziona: ,,genera(ia noastrS era mai demnd de
incredere decAt a lor".7 Ideea cd progresul industrial
european putea fi transformat in rdzboi, fird vreo rIs-
cumpSrare moral5 sau vreun sens, a dus la condamna-
rea asprd a tuturor incerc[rilor de a descoperi structuri
sau sensuri majore in istorie. Astfel, renumitul istoric
britanic H.A.L. Fisher scria in 1934: ,,Oameni mai
in{elep{i qi mai inv6{a{i decAt mine au deslugit un plan
in istorie, un ritm, o structur5 predeterminatS. Mie,
aceste armonii imi sunt ascunse. Nu pot sd vId dec6t
o situa(ie neprevdzutl urmAndu-i alteia, aqa cum un
val urmeazl altui val".8
Primul Rdzboi Mondial nu a fost, dupd cum s-a
dovedit ulterior, decdt o anticipare a noilor forme sub
care rXul avea sA apard cur6nd. DacI qtiin[a modernd
a fdcut posibile arme cu o capacitate de distrugere flrd
precedent, cum sunt mitraliera qi bombardierul, poli-
tica modernd a creat un stat avdnd o putere firi prece-
dent, pentru care un nou cuvAnt a trebuit sI fie inventat:
totalitarismul. Sprijinindu-se pe o forld poli(ieneascl
eficient5, partide politice de mas[ 9i ideologii radicale
care cdutau s[ controleze toate aspectele viefii umane,
acest tip nou de stat s-a lansat intr-un proiect care nu
urmdrea nici mai mult nici mai pufin decdt dominalia
mondial5. Genocidurile comise de regimurile totalitare
ale Germaniei hitleriste si Rusiei staliniste au fost fdrl
precedent in istoria umanitlfii gi au fost posibile, in
mare m5sur5, din cauza modernit[[ii inseqi.e Au exis-
tat, bineinfeles, tiranii sAngeroase inainte de secolul
XX, dar Hitler qi Stalin au pus atat tehnologia, cAt qi
organizareapoliticd modernl in slujba r6ului. inainte,
ceva atat de ambilios ca lichidarea unei intregi cate-
gorii, cum a fost cazul evreilor din Europa sau al chia-
burilor din URSS, fusese dincolo de capacit5tile tehnice
ale tiraniilor,,tradilionale". $i totuqi, exact acest Iucru
a fost posibil din cauza progresului social gi tehnic al
secolului anterior. Rdzboaiele dezl5ntuite de aceste
tn
idcologii totalitare au fost, de asemenea, cu totul
diferite de cele anterioare, implicind distrugerea in
masd a populaliei civile gi a resurselor economice -
dc unde qi termenul de ,,rdzboitotal". Pentru a se ap5ra
dc aceastd ameninlare, democra{iile liberale au fost
silite sd recurg[ la strategii militare ca bombardarea
Dresdei sau a Hiroshimei, care, in alte vremuri, s-ar fi
numit, simplu, masacre.
Teoriile secolului al XIX-lea despre progres asociau
rlul provocat de om cu o stare de inapoiere din punctul
dc vedere al dezvoltSrii sociale. Dac[ stalinismul a ap[-
rut intr-o lard inapoiat[, doar pe jumdtate european[,
cunoscut[ pentru regimul ei despotic, Holocaustul s-a
nlscut intr-o tard avAnd cea mai avansatd economie
industriald qi una dintre cele mai cultivate qi instruite
populafii din Europa. Dac[ asemenea lucruri s-au putut
intdmpla in Germania, de ce n-ar fi ele posibile in orice
altl lari avansatd ? $i dacd dezvoltarca economicd,
cduca{ia qi cultura nu au fost o garan{ie impotriva unui
t'enomen ca nazismul, ce rost a mai avut progresul
istoric ?ro
Experienfa secolului XX apus sub semnul indoielii
afirmafia cd progresul s-ar baza pe qtiin{5 qi tehnologie.
Capacitatea tehnologiei de a imbun[tdfi existen{a
uman[ depinde in mod decisiv de un proces paralel
de evolu{ie morald a omului. Fdrd aceasta din urm[,
puterea tehnicii va fi pur qi simplu deturrrati spre sco-
puri nefaste, iar omenirea o va duce mai rdu decAt
inainte. R5zboaiele totale ale secolului XX nu ar fi
fost posibile fdr[ cuceririle d e bazd ale revolu(iei indus-
triale: fieruI, ofelul, motorul cu combustie internl qi
avionul. $i, de la Hiroshima incoace, omenirea este
b6ntuiti de spectrul celei mai teribile cuceriri tehnice:
urma nuclear[. Fantastica prosperitate economicl
datoratd gtiin(ei moderne are gi o parte intunecat6,
pcntru cd a dus la deteriorarea mediului in multe pir{i
alc globului, fdcdnd sd se pun[ problema unei catas-
trofe la scara intregii planete. Se afirmd frecvent cI
tchnica de transmitere a informa[iilor in intreaga lume
pi sistemul rapid de comunica{ii au dus la promovarea
27

4
Revolulia liberala mondiala
Ne afldm la porlile unei epoci importante '
o se qtergea, aceste societ[.ti erau din ce in
ale uiei epoci zbuciumate, cAnd spiritul
Sldbiciunea statelor autoritare de dreapta rezid.ain
neputinfa lor de a controla societatea civild. Venind
la
putere cu un anumit mandat, de reinstaurare
a ordinii
sau pentru a impune ,,disciplina economic5,,,
mul{i
conducltori nu reuqeau sd faci mai mult dec6t predece_
sorii lor democrati pentru a stimula o crestere econo_
mic[ constantd sau pentru a crea ideea de ordine
social5. $i cei care au reuqit aceasta au cdzut in propria
lor capcanS. Pentru cI societl{ile pe care le dominau
au inceput sd-i deplqeasc[ pe mdsurl ce deveneau mai
educate, mai prospere qi mai burgheze.
$i pentru cd amin_
tirea situatiei critice care justifi ca guverrrarea autoritard
dispuse sI tolereze un regim militar.
ce mai pu[in

ia tnainte intr-un salt, t;i depd;eEte forma

Guvernele totalitare de stAnga au incercat
anterioard pentru a imbrdca una noua' si evite
aceste probleme subordondndu_qi intreaga societate
Toate reprezentdrile, conceptele qi conven' civil5, ocupAndu-se de ceea ce cetitenii aveau voie sd
Tiile care suslin ansamblul
lumii ttolstre se
gAndeascd. Dar un asemenea sistem, in
forma sa purd,
dizolvii;ise prdbu;esc ca o imagine dinvis' nu se putea menfine decAt printr_o teroare care_i
O noud fazd a spiritului se pregdte;te sd nin{a chiar gi pe conducdtorii regimului. Odati cu
ame_
tn sli_
apard. Filosofia mai ales trebuie sd iasd birea terorii, s-a instalat un proces de degenerare prin
iitA*pinor, ;i sd o recunoascd' tn timp ce care statul a pierdut controlul asupra unor aspecte_
d'
altele, care-i stau neputincioase tmpotriv cheie ale societ5{ii civile. Cea mai importantd a fost
se agald de trecut. pierderea controlului asupra convingerilor oamenilor.
G'W'F Hegel' intr-o conferint[ $i, avAnd in vedere cI formula socialistd de creqtere
din l8 sePtembrie 18061 cconomici era defectuoasl, statul nu gi_a putut impie-
dica ceti[enii sd nu observe acest fapt qi sI nu tragd
Atdt stAnga comunistd, cat $i dreapta
autoritaristl propriile concluzii.
s-au dovedit falimentare in privin[a unor
idei serioase tn plus, pu{ine regimuri totalitare se puteau reface
internd a guver-
capabile sd suslini coeziunea politici dupl una sau mai multe crize de succesiune. in lipsa
pe partide
nelor autoritare, indiferent daci ele se bazau unor reguli de succesiune general acceptate, va exista
dictaturi personale' fntotdeauna tentafia, pentru vreun ambi(ios candidat
,,monolitice", pe junte militare sau
tegitime insemna cd' de cdte ori
un lu putere, de a pune intregul sistem sub semnul intre_
Lipsa autoritdlii
guvern autoritar seconfrunta cu vreun eqec in dome- hilrii, chemAnd la reforme fundamentale in cadrul
iiul politic, nu exista un principiu superior. la care luptei impotriva rivalilor sdi. Cartea reformei este un
regimul sd poatd apela. Unii au comparat legitimitatea tulu foarte putemic, pentflr ci in sistemele staliniste

cu un fel de rezervi in bani ghea{6' Toate

guvernele' Irtutl lumea este nemulfumit5. Astfel, Hruqciov s_a
de ascen- lirlosit
democrate sau autoritare, au momentele lor
antistalinism impotriva lui Beria si Malen-
de
legitime au kov, Gorbaciov l-a folosit impotriva rivalilor
siune sau de cddere; dar numai guvernele s5i in era
de cizit' hrcincvist[, iar Zhao Ziy ang impotriva conservatoru]ui
aceastl rezervi la care pot recurge in vremuile

bb E7
Li Feng. Dac[ acegti indivizisau aceste grupurr' carc
se luptau pentru putere, erau democrali sau
nu' arc
prea pulin[ importanfd, de vreme ce procesul succc-
,i.rrii tinO"u s[submineze credibilitatea vechiului
regim expunAndu-i inevitabilele abuzuri' Noi fortc
,o-.iul" si politice, mai sincer dedicate ideilor liberalc'
s-au declanqat, qi in curAnd nu au mai putut fi
contro-
late de cei care pl[nuiserd primele reforme limitate'
Sldbiciunea statelor puternice s-a dovedit prin fapttll
c[ multe foste state autoritare au cedat in fa{a demo-
cratiei, in timp ce fostele state posttotalitare au devenit
simple regimuri autoritare, dacd nu chiar democrate'
unio-
Uniunea Sovieticd a cedat puterea republicilor
nale qi, chiar dacd China continui sd fie o dictaturi'
regimul a pierdut controlul asupra unor pIrli impor-
taite ale societ[1ii. Nici una dintre cele dou6 1[ri nu
mai posedX coerenta ideologicd pe care le-o dlduse
ar fi'
cAndva marxism-leninismul: nu mai mult decAt
de aqteptat ca acei conservatori, care se opun reformei
in Uniunea Sovietic5, sI punl o icoanl ortodoxd in
locul imaginii lui Lenin. Autorii loviturii din august
1991 semdnau cu o junt[ militard latino-americanS'
ofi(erii din armati si inallii funclionari din polilie
jucAnd un rol imPortant.
in afard de criza politic[ a autoritarismului' a inceput
pulin
qi o revolulie mai puqin zgomotoas[, dar nu mai
importantd, in domeniul economiei' Ceea ce a consti-
tuit atAt manifestarea, c6t ;i cauza acestei revolu{ia
fost fenomenala creqtere economic[ a Asiei de Est
dupl cel de-al Doilea Rdzboi Mondial' Acest succes
de
nu s-a limitat la cei care au inceput modernizarea
timpuriu, cum a fost cazul Japoniei, ci a ajuns sd
includ5, in final, practic toate fdrile asiatice dispuse
s[ accepte principiile de pia![ qi s[ se integreze pe
deplin in ,itt"t*rt economic capitalist mondial'
sdrace, f[r[ alte resurse
Rzuqita lor sugera c[ f5rile
decAt h[rnicia propriilor lor popoare, puteau
profita
de deschiderea sistemului economic internafional
qi
crea inimaginabile cantitdfi de noi bunuri' desfiin[dnd
rapid decJajul care exista intre ele qi marile puteri
capitaliste ale Europei qi Americii de Nord'
E8
Miracolul economic al Asiei de Est a fost studiat cu
aten(ie in intreaga lume, dar mai ales in cadrul blocului
comunist. Criza finald a comunismului a inceput,
intr-un fel, atunci cAnd conducerea chinez[ a recunos-
cut cI erau lSsa[i in urmd de citre restul Asiei capita-
liste, realizdnd cI planificarea centralizatd socialistd
condamnase China la inapoiere si slrdcie. Reformele
de liberalizare din China care au urmat au dus la o
dublare a produc(iei de cereale in urmdtorii 5 ani qi au
demonstrat incd o datd puterea principiilor de piatd.
Lecfia asiatici a fost mai tArziu asimilatd de citre
economiqtii din Uniunea Sovieticd, ce qtiau la ce risipl
gi inefrcien(5 dusese planificarea centralizatd in propria
lor [ard. Est-europenii nu prea mai aveau nevoie de
aceastl lecqie; ei infelegeau mai bine decAt al(i comu-
niqti cI neputin(a lor de a atinge nivelul de trai al vest-
europenilor se datora sistemului socialist care le fusese
impus de cdtre sovietici, dupd cel de-al Doilea Rdzboi
Mondial.
Dar interesul pentru miracolul economic est-asiatic
nu se limita la blocul comunist. O imporlantl transfor-
mare s-a petrecut gi in gAndirea economicl a latino-
americanilor.2 in anii'50, cAnd economistul argentinian
Raul Prebisch se afla la conducerea Comitetului Eco-
nomic al Na{iunilor Unite pentruAmerica Latin5, era
foarte la modd sd se atribuie sistemului capitalist mon-
dial in general nu numai subdezvoltarea Americii
Latine, ci qi cea a Lumii a treia. Se aducea argumentul
cir cei care au inceput primii sd se dezvolte in Europa
5i America au structurat de fapt economia lumii in
ltvoarea lor, condamnAndu-i pe cei care s-au dezvoltat
tnai tArziu la o pozi(ie dependentl, ca furnizori de
nratcrii prime. Dar, la inceputul anilor ,90, acest fel
rlc a vedea lucrurile s-a modificat total; pregedintele
('lrlos Salinas de Gortari
in Mexic, preqedintele Carlos
Mcnem in Argentina gi preqedintele Fernando Collor
rlc Mello in Brazilia au cdutat sd aplice programe
rrttrplc de liberalizare economici, cAnd au venit la putere,
rrcccpt6nd necesitatea concuren{ei si deschiderii pietei
lillt(r cconomia mondial5. Chile a pus in practicl
ES
principiile economice liberale mai devreme, in anii
'80, in timpul lui Pinochet, economia sa fiind astfel
una dintre cele mai viguroase din zona sudic[ in mo-
mentul in care a scipat de dictatur5, la conducere
venind preqedintele PatricioAlwyn. Aceqti noi condu-
cdtori, alegi pe cale democraticS, au plecat de la pre-
misa cd subdezvoltarea nu se datora inechititilor ine-
rente capitalismului, ci, mai degrab5, faptului cd in
trecut in tdrile lor acest capitalism nu se practicase
indeajuns. Privatizarea qi come(ul liber au inlocuit in
vocabularul lor vechile lozinci care vorbeau de na[io-
nalizare qi renunfarea la importuri. Ortodoxia marxist[
a intelectualilor latino-americani a devenit obiectul
unei intense artalize critice din partea unor scriitori ca
Hernando de Soto, Mario Vargas Llosa qi Carlos
Rangel, care incepuserd s[ gdseascd o audien(5 tot mai
mare pentru ideile liberale ale economiei de piald.
Pe misurd ce omenirea se apropie de sf6rqitul mile-
niului, cele douS crize, ale autoritarismului qi ale plani-
ficdrii socialiste centralizate, nu au mai lSsat decdt un
singur concurent in arend, o ideologie avdnd potenfial
o validitate universalfl: democralia liberal[, doctrina
liberti{ii individuale gi a suveranitdlii populare. La200
de ani dupl ce au insuflelit Revolu{ia francezl qi
Revolu{ia americand, principiile libertd[ii 9i egalitdtii
s-au dovedit a fi nu numai durabile, ci ;i capabile de
regenerare.3
Liberalismul gi democra(ia, deqi strAns legate intre
ele, sunt concepte separate. Liberalismul politic poate
fi definit simplu, ca o autoritate a legii care recunoaqte
anumite drepturi individuale gi libertSli in afara contro-
lului guvernului. Deqi existd o mare varietate de defi-
nifii ale drepturilor fundamentale, vom apela \a aceea
aflatI in lucrarea clasicl despre democra{ie scrisd de
Lordul Bryce, care limiteazd aceste drepturi la trei:
drepturi civile, ,,scutirea de control a cetd[eanului in
ceea ce priveqte persoana qi proprietatea sa"; drepturi
religioase, ,,scutirea de control in exprimarea convin-
gerilor religioase Ei in practicarea cultului"; qi ceea ce
7[
el numeqte drepturi politice, ,,scutirea de control in
chestiunile care nu afecteazd,intr-atAt de evident bun6_
starea intregii comunitiE inc6t si facl necesar contro_
lul", incluzdnd dreptul fundamental al libert[tii presei.a
O practicl curentd a (Srilor socialiste a fost sd facl
presiuni pentru recunoasterea unor drepturi economice
de a doua qi a treia genera(ie, cum ar fl dreptul la mun_
c5, asigurarea locuintei si a ingrijirii medicale. proble_
ma in cazul unei asemenea liste extinse este cI dobAn_
direa acestor drepturi nu este compatibild in mod clar
cu alte drepturi, cum ar fi cele ale proprietltii sau ale
liberului schimb economic. in cazul definitiei noastre,
vom line cont de lista mai scurtd gi mai traditionald a
drepturilor, fomulati de Bryce, care este compatibild
cu cele specificate in Declara[iaAmericanl a Dreptu_
rilor Omului.
Democratia, pe de alti parte, este dreptul de(inut in
mod universal de chtre tofi cetd(enii de a aveao pafte
din puterea politic5, adic[ dreptul tuturor cetltenilor
de a vota qi de a participa la via{a politici. Dreptul de
a avea o parte din puterea politicd poate fi considerat,
de asemenea, un drept liberal intr-adevdr, cel mai
-
important -, qi din acest motiv liberalismul a fost
indeaproape asociat, din punct de vedere istoric, cu
democrafia.
Pentru a aprecia care [6ri sunt democrate, vom folosi
o definifie strict formald a democratiei. O tari este
democratd dacl acordl poporului ei dreptul de a-qi
alege propriul guvern prin vot secret, in cadrul unor
alegeri multipartite5, periodice, pe baza sufragiului uni-
versal gi egal al persoanelor adulte.6 Este adevlrat cd
numai democratia formald nu garanteazd intotdeauna
participarea qi drepturile egale. procedurile democra_
tice pot fi manipulate de elite qi nu reflectl intotdeauna
adcvlrata voin[5 sau adevdratele interese ale poporului.
l)ar, odatd ce ne indeplrtim de defrni{ia formal5, apare
posibilitatea de a abuza infinit de principiul democra_
tic. ?n secolul acesta, cei mai -u.i dur-uni ai demo-
crafici au atacat democrafia ,,formald,, in numele
rle rnocra[iei ,,reale". Aceasta a fost justificarea
folositi