UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI FILOSOFIE

Departamentul de Istoria Românilor, Universală și Arheologie

Lucru individual
,,Cercetările
arheologice de la
Echimăuți”
A elaborat: Gîrlea Mihaela
master, anul I, gr. MPA

A verificat: Zanoci Aurel

dr., conf. univ

Chișinău 2020
 INTRODUCERE

Primele investigații arheologice din spațiul pruto-nistrean au început în a doua jumătate a

anului 1945, când mai multe grupe de arheologi din RSS Ucraineană și URSS au început să
parcurgă anumite zone ale RSSM. Scopul acestora era realizarea perieghezelor pe două trasee
importante, primul parcurgând zona raionului Rezina. Astfel, în septembrie și octombrie 1946,
au avut loc primele săpături arheologice din apropierea satului Saharna (G. D. Smirnov) și
săpăturile de probă la cetățuia medievală de la Echimăuți de către I. M. Samoilovskii.1

Dintre toate monumentele medievale din spațiul pruto-nistrean, după gradul de

cerecetare, cel mai mult se evidențiază cetatea de la Echimăuți, așezată în apropiere de Nistrul
Mijlociu. Pe o suprafașă de 0,3 ha, a fost descoperit un număr semnificativ de locuințe, instalații
casnice și industriale, dar și o colecție bogată de ceramică. Conform analizei materialului
arheologic, aceasta datează între sec. X-XI, fiind o așezare româno-slavă ale tiverților și ulicilor. 2
Conform medievistului Gh. Postică, aceasta reprezintă o fortificație de tip cetate-centru
voievodală, mult mai avansată, împrejurată de o posadă de dimensiuni mari, cca 1000x300 m.3

Săpăturile arheologice efectuate în anii 1950 – 1952, 1961 și 1964 au descoperit o

grădiște de formă ovală înconjurată cu un val înalt și un șanț adânc. În interiorul grădiștii se
găsea un bazin de apă, iar la temelia valului se aflau locuințele nobilimii și ale ostașilor, casele și
atelierele meseriașilor. Arheologii au descoperit ateliere de giuvaergie și o ferărie în care s-au
găsit unelte de muncă (o nicovală, ciocane, clește, pile etc.) și obiecte produse în aceste ateliere
(podoabe de argint – cercei de tâmplă, medalioane etc.). Săpăturile arheologice din 1961 au scos
la iveală o cruciuliţă din bronz, lucrate prin turnare şi ornamentată cu un orificiu pentru
suspendare - de asemenea, o mărturie a creştinismului pe acest meleag.

În exteriorul grădiștei se întindea posada – așezarea neîntărită cu semibordeiele

dreptunghiulare (având în colț sobe de piatră) ale meșteșugarilor, care au fost specializați în
topirea minereului de fier. Adâncirea locuinţelor în sol şi micşorarea dimensiunilor lor se explică
prin răcirea climei care a avut lor pe continentul european, cât şi prin nesiguranţa care a pus
amprenta pe viaţa locuitorilor aşezărilor aflate în cale deplasării popoarelor migratoare. În
gropile săpate în pământ erau coborâte cununi din lemn încheiate prin cheutori la colţuri, la cota
podelii se ajungea pe trepte interioare. Casele erau acoperite în două pante pe grinzi din lemn,
fără pod, peste care
1
S. Matveev, Începuturile arheologiei în RSSM, În: Tyragetia. Arheologie. Istorie Antică. Serie Nouă, Vol. X [XXV] nr.
1, Chişinău, 2016, pag. 357
2
V. Ghimpu. Contacte și relații între români și rușii kieveni în sec. IX-X în Tyragetica, serie nouă, vol. II (XVII) nr. 2,
Istorie. Muzeologie. Chișinău, 2008, pag. 75
3
Gh. Postică, Civilizația medievală timpurie din spațiul pruto-nistrean: secolele V-XIII, Editura Academiei Române,
2007, pag. 127;
 era turnat pământ, astfel că ele aveau aspectul unor movile. O trăsătură specifică a caselor
este cuptorul-pietroi cu focul închis într-o îngrămădire din pietre, printre care ieşea fumul şi aerul
fierbinte. Acest cuptor va fi clădit şi din fâşii din lut, păstrându-se forma obţinută din utilizarea
pietrelor şi arderea închisă a focului. Populația se îndeletnicea cu meșteșugurile, agricultura,
creșterea vitelor, pescuitul. În prima jumătate a secolului al XI-lea așezarea de la Echimăuți a
fost incendiată și distrusă de nomazii turanici (pecenegi).

Primele săpături de la Echimăuți

Cetățuia medievală de la Echimăuți, a fost descoperită de grupul condus de G. D.

Smirnov în cadrul cercetărilor perieghetice de pe traseul Chișinău-Criuleni-Dubăsari-Ofatinți-
Râbnița-Rezina-Saharna-Horodiște-Orhei-Trebujeni-Chișinău, însă totuși primele săpături de
probă au fost realizate de un grup condus de candidatul în științe istorice de la Academia din
Kiev I. M. Samoilovskii.

Din expediația anilor 1950-1952, realizată de G. B. Fiodorov care, în raportul său 4, afirmă
că nivelul de dezvoltare a culturii materiale și a meșteșugurilor tiverților era destul de înalt
deoarece, au fost descoperite numeroase unelte, oase, obiecte din bronz, argint, lemn, lut, sticlă,
pânză de in etc.. La fel, în perioada celor trei ani de săpături, arheologul a descoperit mai mult de
0,3 ha ale așezării, a identificat sistemul defensiv ale acesteia, care reprezenta un val de 2,5 – 3 m
înălțime.

Una din cele mai importante descoperiri legate de cetățuia de la Echimăuți reprezintă cei
17 dihrami arabi din argint, datorită cărora, Fiodorov a datat existența cetății între sfârșitul sec.
IX și mijlocul sec. XI. Împreună cu aceste monede, au fost găsiți niște cercei, în formă de
strugure, care se produceau în atelierele autohtone în ultima etapă de existență a cetății 5.
Producerea acestor cercei la Echimăuți este dovedită nu dar prin descoperirea atelierului de
giuvaierie, unde s-au depistat un set de instrumente, dar și cercei gata produși, în număr de 32
exemplare. În spațiul proto-nistrean, astfel de podoabe au fost descoperite la Alcedar, iar între
spațiul dintre Siret și Prut, în mormântul de la Răducani6.

Cele mai numeroase obiecte găsite la cetățuie au fost fragmentele de ceramică, care erau
aproximativ 40 mii la număr, care, G. B. Fiodorov afirma că pot fi de două tipuri. La fel, o
importanță primordiară o au și armele descoperite la Echimăuți, în special vârfurile de săgeți. În
materialele provenite din săpăturile așezării, păstrate în fondurile Muzeului Național de Istorie al
4
Г. Федоров, Итоги трехлетних работ в Молдавии в области славяно-русской археалогии в Краткие
Сообщества о докладах и полевых исследованиях института истории материальной культуры, Академия
Наук СССР, Москва, 1954, pag. 121;
5
Фёдоров 1953: Г.Б. Фёдоров, Городище Екимауцы. КСИИМК L, 1953, p. 104-126
6
Istoria 2001: Istoria românilor. Genezele româneşti, III,Bucureşti 2001, pag. 80;
Moldovei, Muzeul de Arheologie și Etnografie al Academiei de Științe a Moldovei, Muzeul
Arheologic Odessa al Academiei de Științe din Ucraina, există 74 de vârfuri de săgeți, dintre care
16 întregi, cu lungimea totală a vârfului de 6,8-10,5 cm, multe din ele având urme ale
activităților de luptă7. Potrivit lui A.N. Kirpichnikov, vârfuri de săgeată similare au fost folosite
în secolele X - XI, în principal de populația din sud-vestul periferiei Rusiei Kievene și nu au fost
găsite printre nomazi.

Dintre cele mai inedite descoperiri de la Echimăuți sunt topoarele cu aripioare laterale la
gaura de înmănușare, care ar atesta prezența vikingilor în spațiul est-carpatic. Conform
cercetătorilor I. Tentiuc și V. Bubulici, acestea ar fi rămas în urma traversării vikingilor prin
zona Nistrului Mijlociu dinspre Marea Baltică spre Marea Neagră și Constantinopol. Aceste
topoare mai pot fi întâlnite la Alcedar, Sadova-Călărași și Orhei. O trăsătură caracteristică a
acestor topoare este faptul că de rând cu „aripioarele” laterale care flanchează gaura de fixare a
cozii, ele au partea superioară a muchiei frumos profilată. Acest tip se subdivide în două
variante: a. topoare cu corpul masiv şi lama îngustă (Echimăuţi şi Sadova) şi b. topoare cu corpul
îngust şi tăişul lat, simetric sau asimetric (Alcedar, Orhei). Pentru prima variantă găsim analogii
Dulceşti, Liteni, Pleşeşti şi Prăjeşti. Analogii pentru cea de-a două variantă găsim la Fedeşti-
Vaslui, Jariştea-Vrancea şi Siliştea Nouă-Suceava.8

În timpul săpăturilor (1951) bogatului atelier de bijuterii din cadrul așezării, a fost găsit
un set de plăci de centură, mărgele, bijuterii din cupru și argint, un set de instrumente de fierărie,
semifabricate și deșeuri industriale. Setul de curea constă din 40 de plăci în formă de inimă din
bronz turnat, cu o proeminență mică, în formă de monedă (Фёдоров, 1953,pag. 104–126).
Plăcile sunt prezentate de două tipuri: unele mai late, altele mai înguste, alungite (aparțin,
respectiv, tipurilor XXVIII B1 și 2, conform tipologiei lui V.V. Murashova). Cel mai probabil,
plăcuțele înguste erau fixate pe partea agățată a centurii, cu partea ascuțită în jos.

Pe lângă setul de plăci cu ornamentul în formă de monedă, la Echimăuți au fost găsite

mai multe plăci cu un model curb și asemănător frunzelor, precum și un element de acoperire,
proiectat geometric pentru a decora o geantă.9 La fel, au fost găsite mai multe catarame din seturi
de curele, inclusiv una în miniatură, care ar putea aparține decorului unei curele interioare
subțiri, care a fost utilizată pentru fixarea centurii, sau cureaua, cu care geanta a fost fixată.

7
Бейлекчи В.В., О северной границе “контактной зоны” в Днестровско-Прутском междуречье в конце IХ-
Х вв. // Проблемы истории и археологии Нижнего Поднестровья. Ч. I. Белгород-Днестровский, 1990.p. 94
8
I. Tentiuc, V. Bubulici, Topoare de luptă vikinge cu muchia profilată descoperite în spaţiul pruto-nistrean, Chișinău
2019;
9
Рабинович Р. А., Рябцева С. С. Об источниках сырья для ремесленного производства на средневековом
городище Екимауцы в Молдове, pag. 195;
 O altă descoerire făcută la grădiștea respectivă, sunt niște clopoțele crucifere
asemănătoare cu cele găsite la Brănești (mormânt) și așezarea din Tarasova, care puteau fi piese
și de harnașament. Totodată, aici s-au întâlnit bijuterii maghiare, în special un inel (Reabțeva,
2014, p. 271).

Ca dovadă incontestabilă distrugerii așezării de către nomazi, Fiodorov menționează de

asemenea ,,un vas cu fundul ascuțit, găsit în stratul de incendiu, ornamentat cu triunghiuri
umbrite și mai multe linii, asemănător celor nomade, în formă de con sferic”. 10 Acest vas, (din
fondul Muzeului de Arheologie și Etnografie al Academiei de Științe a Moldovei, colecție din
săpăturile anului 1951) este făcut dintr-o pastă de lut, amestecată cu nisip fin și cochilie
mărunțită. După ardere, suprafața vasului a devenit gri, cu unele urme de luciu. Vasul este
biconic, cu o coastă puternic rotunjită care se încadrează la mijlocul înălțimii; fundul este foarte
mic, plat. Gâtul este îngust, evidențiat la trecerea la umeri cu o rolă îngustă. Gâtul este înalt, cu o
coastă convexă ascuțită la mijloc, corola se apleacă spre interior, marginea ei este ușor îndoită
spre exterior și tăiată oblic. Patru linii paralele sunt așezate de-a lungul marginii vasului, sub rola
gâtului până la mijlocul umerilor, există o centură de ornament continuă de triunghiuri
eclozionate delimitate de o linie orizontală de jos. Dimensiuni: înălțime totală 20,3 cm; înălțimea
gâtului 4 cm; diametre de-a lungul coastei corpului 16,5 cm, de-a lungul gâtului 6 cm, de-a
lungul gâtului coastei 8 cm, de-a lungul marginii corolei 6,5 cm; diametrul inferior 4,3 cm;
grosimea peretelui 0,8 cm.

O analogie completă cu vasul nu a putut fi găsită în regiune, însă, dintr-o excavare din
1949 în așezarea din Dinogecia, există o formă similară - publicată I. Varna un vas de lut gri cu
pereți groși din stratul de conflagrație din mijlocul - al treilea sfert al secolului al XI-lea. 11
Raporturile dimensiunilor principale și ale profilului acestui vas sunt foarte apropiate celui de la
Echimăuți, dar înălțimea sa este de doar 12 cm. Diferențele sunt în dimensiunea mare a fundului,
rotunjimea marginii corolei și alte ornamentații - o fâșie orizontală este glazurată chiar deasupra
marginii vasului.

După ultimele săpături de la Echimăuți, au fost descoperite și unele obiecte de cult

creștin, printre acestea numărânduse cruciulițele turnate din bronz, din perioada secolelor X-XII.
Asemeanea cruciulițe au fost prezente la Alcedar, Hansca (din sârmă și aramă), Vasileu (bronz și
piatră) etc. Totodată, erau prezente și necropole de tip plan, ca în întreaga comunitate creștină
din zonă.

Федоров Г.Б., Городище Екимауцы, pag. 105;

10

Barnea I. Elemente de cultura materiala vece ruseasca si orientala in asezarea feudala (secolele X - XII) de la
11

Dinogetia (regiunea Galati) // Studii si referate privind istoria Rominiei. Partea I. Bucuresti, 1954. P. 220
 Ca și în majoritatea așezărilor medievale, aici au fost descoperite și obiecte de cult păgân.
Merge vorba de niște amulete de os folosite de localnici în scopul apărării de duhurile rele. Pe
lângă amulete, s-au depistat niște pâinișoare miniaturale din lut ars, niște imitații ale pâinii sau
colacului, care uneori au în față câte o cruce înscrisă în cerc. Se presupune că acesteobiecte
miniaturale din lut, erau realizate după o tehnologie specială, și erau amplsate în locuri concrete:
sub temelia sau sub vatra unor cuptoare, în gropile de pari ale locuințelor, în gropile de sub
podeaua locuințelor, în cadrul unor ateliere metalurgice etc. 12

Concluzie

Echimauți, vechea așezare și satul adiacent, din a doua jumătate a sec. IX - a doua
jumătate a sec. XI, se află la 2 km nord de satul Echimauți din raionul Rezina. Descoperită de G.
D. Smirnov în 1946, investigată de I. M. Samoilovskii în același an, P. I. Zasurtsev și R. L.
Rosenfeld în 1947, locul așezării (complet) și o parte a satului au fost săpate de G. B. Fedorov în
1950 –1952, 1958, 1961, 1964. Suprafața totală a monumentului este de 38,5 hectare (vechea
așezare 60 × 86 m). S-au identificat și sistemele de apărare: (înălțimea inițială a valului era de
până la 6 m, adâncimea șanțului până la 4 m; case semiadâncite în pământ, ateliere, industriale
(inclusiv cuptoare pentru topirea minereului de fier, panouri, atelier de fierarie și bijutier cu
scule) și construcții. 13Printre descoperiri se numără dirhamele, armele, echipamentul unui călăreț
și un cal (incluzând peste 400 de vârfuri de săgeată, dintre care 70, rar întâlnite în Europa de Est;
vârf de teacă de sabie similar cu antichitățile maghiare; set de curea etc.), bijuterii din argint cu
boabe (inele temporale „Volynsky”, care au fost făcute probabil aici, pandantive, semifere,
margele), hrivne răsucite, brățări, inele (inclusiv tipul Saltovsky), etc. Au fost descoperite urme
de lupte si de incendiu, asociate cu distrugerea așezării, probabil de la nomazi. Conform
conceptului lui G. B. Fedorov și al altor cercetători, Echimăuți este un monument pentru alții. o
cultură care continuă tradițiile culturii Luka-Raikovetskaya în Transnistria, ai cărei purtători erau
tiverții.

Datorită elementelor sale de bază, inclusiv fortificarea, riturile funerare, inventarul bogat,
prezența monedelor și numeroase arme, tipurile de locuințe și producția proprie de bijuterii din
argint, ea se deosebește semnificativ de restul așezărilor medievale din zona pruto-nistrană.
Ceramica culturii (Echimăuți - Alcedar) este mai diversă și diferă de cea locală tipologic,

12
Postică Gh. ,Spiritualitatea medievală timpurie în spațiul pruto-nistrean, în Tyragetica. Arheologie. Istorie Antică.
Vol. II (XVII), nr. 1, Chișinău, 2008, pag. 135.
13
Федоров Г. Б. Городище Екимауцы // Краткие сообщения Института истории материальной культуры.
1953, pag. 102;
morfologic și tehnologic. Monumentele acestei culturi seamănă cu marile antichități moravice și
cu cultura Bijelo Brdo14.

Cu părere de rău, de la vechea așezare incendiată și distrusă de nomazi, în prezent, nu a

mai rămas nimic, înafară de o suprafață plană, fără semne că acolo, la 2 km de Echimăuți, acum
zele secole în urmă, se afla una din cele mai dezvoltate cetăți slave din spațiul pruto-nistrean.

14
Рабинович Р.А, Этнокультурная ситуация в Пруто-Днестровском междуречье в древнерусское время,
în АРХЕОЛОГИЯ ДРЕВНЕЙ РУСИ:АКТУАЛЬНЫЕ ПРОБЛЕМЫ И ОТКРЫТИЯ, МОСКВА 2018, pag. 84;