Viața economică

în lumea antică
Economia este...

Ansamblul activităților umane

desfășurate în sfera producției,
distribuției și consumului
bunurilor materiale și serviciilor
Caracteristici generale ale
economiei
- Activitatea economică din Orientul antic
avea multe elemente comune, dar si
particularitati locale.
- În agricultura,mestesuguri,transport si
constructii s-au remarcat pogrese deosebite.
- In spatiul geografic greco-roman , economia
se caracteriza prin mentinerea elemntelor
economice naturale. În urma folosirii masive
a muncii sclavilor , economia a capatat un
caracter sclavagist.
Agricultura.
- Baza economiei la majoritatea popoarelor antice, a fost agricultura.
Aceasta s-a practicat în Orient pe văile marilor fluvii Nil, Tigru, Eufrat,
Ind, Gange, Hauanghe. Datorită perfecţionării uneltelor, organizării
producţiei şi construcţiei irigaţiilor (diguri, canale, lacuri de acumulare,
puţuri au fost valorificate spaţii întinse, iar productivitatea muncii a
crescut.
 Statele Orientului antic au devenit mari
producătoare de cereale (griu, orez, mei,
susan), în China, creşterea viermilor de
mătase şi plantaţiile de duzi formau o
activitate economică importantă.
- În Grecia antică, unde terenurile agricole
erau mai reduse, agricultura avea caracter
intensiv, pe când în Italia, unde terenurile
agricole erau mai întinse,avea caracter
extensiv. Alături de agricultură se practicau
grădinăritul, cultura pomilor fructiferi şi a
viţei de vie,  precum şi creşterea vitelor
Meşteşugurile.
Bogăţia de materii prime, ca şi confecţionarea şi perfecţionarea uneltelor
au favorizat dezvoltarea si răspindirea meşteşugurilor.
Izvoarele istorice atestă prezenţa mineritului, a metalurgiei şi a
construcţiilor latoate popoarele antice. Producerea uneltelor din metal
(săpăliga, secera, plugul,inventarea roţii olarului şi răspindirea ei la toate
popoarele, confecţionarea podoabelor din aur şi argint, producerea
sticlei, a vaselor din piatră sau metal, aceramicii, prelucrarea pieilor, a
linii şi a fibrelor textile, precum şi diferitele procedee tehnice şi unele
invenţii (cuptoare pentru arderea ceramicii şi pentru topit minereul,
sudura fierului şi prelucrarea metalelor la cald, şurubul şi ghiventul în
spirală, roata olarului, roata pentru găleţile de scos apă, moara hidraulică,
macaralele, maşinile de război etc.) sunt dovada unei ample producţii
meşteşugăreşti. Această dezvoltare era inegală.
 În statele orientale meşteşugurile se practicau la curţile
monarhilor şi în jurul templelor şi abia mai tirziu în
oraşe,unde meşteşugarii erau grupaţi în cartiere speciale.
În Grecia (în special în Atica au apărut ateliere mici şi
mijlocii, iar din secolele V-IV î.Hr., ateliere mari (ergasterii),
unde, alături de proprietar, lucrau şi sclavii.
În Imperiul Roman, pe lângă atelierele mici şi mijlocii ale
căror produse erau vândute direct, apar mari ateliere, fie
orăşeneşti sau ale împăratului, fie în anexe ale marilor
latifundii, unde lucrau sclavii. Existau adevărate centre
specializate în variate domenii meşteşugăreşti: Samos, Corint,
Calcis, Egina, Lesbos, Lacoma erau vestite în prelucrarea
metalelor
Fenicia, Egipt, Milet,Creta, Cipru, Chios, Samos, Atica etc.),
în tors, ţesut şi vopsit: Atica. Corint, Arretium în ceramică
etc.
Comerţul şi navigaţia.
Exploatarea minereurilor, prelucrarea lor, ca şi transportul diferitelor produse agricole
şi meşteşugăreşti au determinat îmbunătăţirea transporturilor si apariţia marilor între
comerciale. Dacă la început schimbul a avut un caracter local şi mtem, apare treptat şi
schimbul între diferite state. Transportul pe uscat se făcea în Orient, la început, cu sania
trasă de boi.După descoperirea roţii, apar carele cu roţi, care accelerează viteza
transporturilor. Alături de boi sunt folosiţi măgarii şi, mai tirziu, caii.Primii constructori
de drumuri au fost asirienii, urmaţi de perşi. Căile terestre au avut o mare importanţă în
Imperiul Roman vestite erau drumurile care legau Roma de restul Italiei (Via Appia,
Via Aurelia, Via Slaminia etc.).Popoarele antice au folosit de timpuriu transporturile
fluviale, precum şicele maritime. Sumerienii au inventat navele cu velă, iar fenicienii,
grecii şi romanii au perfecţionat atit te"nica construcţiei corăbiilor, cât şi navigaţia. Se
amenajează porturi: Sidon, Pireu, Milet, Alexandria, Ostia etc.Se făcea comerț cu
cereale, vin, fructe, ulei, produse meşteşugăreşti,obiecte de lux, dar, în unele regiuni, un
important loc îl deţinea comerţul cusclavi. Cele mai vestite tirguri de sclavi erau în
Rhodos, Delos, Efes, Bezantion.
 În Orient, economia bazată pe schimb a avut un
rol secundar în Grecia şi,mai ales, în Imperiul
Roman creşterea producţiei de mărfuri a impus
extinderea comerţului.In întreaga lume antică au
apărut centre meşteşugăreşti si comerciale, legate
între ele prin drumuri care asigurau transportul
mărfurilor la distanţe mari: Theba, Memphis,
Babilon, Ninive, Sidon, Byblos, Tyr, Mahenjordaro,
Harappa, San, Cnossos, Milet, Megara, Atena,
Alexandria, Roma etc.
 Coloniile greceşti
Coloniile greceşti erau numeroase pe litoralul de sud şi de vest al
Italiei
împreună cu Sicilia (Syracusa),formau Grecia mare  pe coastele
de nord ale Africii
(Naukratis), în Bosfor (Bizantin),  pe litoralul Mării Negre
(Olbia, Istros, Histria, Callatis, Tomisetc.).Centre economice,
coloniile întreţineau relaţii cu oraşul mamă şi au ajuns la o
deosebită înflorire economică datorită legăturilor cu populaţia
autohtonă.Zonele dintre ele au jucat un important rol politic şi
cultural în lumea antică(Cartagina, Syracusa etc.).Apariţia
proprietăţii private ,norme de proprietate.Căile apariţiei şi
dezvoltării proprietăţii private sunt diferite în Orient şi în lumea
greco-romană.Se deosebesc două forme principale ale
proprietăţii: cea orientală şi cea  greco-romană.