CARACTERISTICILE VIETII

ECONOMICE IN LUMEA ANTICA.

 Activitatea economica din Orientul antic
avea multe elemente comune, dar si
particularitati locale. In
agricultura,mestesuguri,transport si
constructii s-au remarcat pogrese
deosebite.
In spatiul geografic greco-roman ,
economia se caracteriza prin mentinerea
elemntelor economice naturale.In urma
folosirii masive a muncii sclavilor ,
economia a capatat un caracter sclavagist.
Agricultura.
Baza economiei la majoritatea popoarelor antice, a fost agricultura.
Aceasta s-a practicat în Orient pe văile marilor fluvii Nil, Tigru, Eufrat,
Ind, Gange, Hauanghe. Datorită perfecţionării uneltelor, organizării
producţiei şi construcţiei irigaţiilor (diguri, canale, lacuri de acumulare,
puţuri au fost valorificate spaţii întinse, iar productivitatea muncii a
crescut.

Statele Orientului antic au devenit mari

producătoare de cereale (griu, orez, mei, susan), în
China, creşterea viermilor de mătase şi plantaţiile
de duzi formau o activitate economică
importantă.In Grecia antică, unde terenurile
agricole erau mai reduse, agricultura avea caracter
intensiv, pe cind în Italia, unde terenurile agricole
erau mai întinse,avea caracter extensiv.Alături de
agricultură se practicau grădinăritul, cultura
pomilor fructiferi şi a viţei de vie,  precum şi
creşterea vitelor
Meşteşugurile.
bogăţia de materii prime, ca şi confecţionarea şi perfecţionarea
uneltelor au favorizat dezvoltarea si răspindirea meşteşugurilor.
Izvoarele istorice atestă prezenţa mineritului, a metalurgiei şi a
construcţiilor latoate popoarele antice.
Producerea uneltelor din metal (săpăliga, secera, plugul,inventarea roţii
olarului şi răspindirea ei la toate popoarele, confecţionarea podoabelor
din aur şi argint, producerea sticlei, a vaselor din piatră sau metal,
aceramicii, prelucrarea pieilor, a linii şi a fibrelor textile, precum şi
diferitele procedee tehnice şi unele invenţii (cuptoare pentru arderea
ceramicii şi pentru topit minereul, sudura fierului şi prelucrarea
metalelor la cald, şurubul şi ghiventul în spirală, roata olarului, roata
pentru găleţile de scos apă, moara hidraulică, macaralele, maşinile de
război etc.) sunt dovada unei ample producţii meşteşugăreşti.
• Această dezvoltare era inegală. în statele orientale meşteşugurile se
practicau la curţile monarhilor şi în jurul templelor şi abia mai tirziu în
oraşe,unde meşteşugarii erau grupaţi în cartiere speciale.
• în Grecia (în special în Atica au apărut ateliere mici şi mijlocii, iar din
secolele V-IV î.Hr., ateliere mari (ergasterii), unde, alături de
proprietar, lucrau şi sclavii.In Imperiul Roman, pe lingă atelierele mici
şi mijlocii ale căror produse erau vindute direct, apar mari ateliere, fie
orăşeneşti sau ale împăratului, fie în anexe ale marilor latifundii, unde
lucrau sclavii. Existau adevărate centre specializate în variate domenii
meşteşugăreşti:
• Samos, Corint, Calcis, Egina, Lesbos, Lacoma erau vestite în
prelucrarea metalelor
•  Fenicia, Egipt, Milet,Creta, Cipru, Chios, Samos, Atica etc.), în tors,
ţesut şi vopsit: Atica. Corint, Arretium în ceramică etc.
 Comerţul şi navigaţia.
• Exploatarea minereurilor, prelucrarea lor, ca şi transportul diferitelor
produse agricole şi meşteşugăreşti au determinat îmbunătăţirea
transporturilor si apariţia marilor între comerciale.
• Dacă la început schimbul a avut un caracter local şi mtem, apare
treptat şi schimbul între diferitestate.
• In Orient, economia bazată pe schimb a avut un rol secundar în Grecia
şi,mai ales, în Imperiul Roman creşterea producţiei de mărfuri a
impus extinderea comerţului.In întreaga lume antică au apărut
centre meşteşugăreşti si comerciale, legate între ele prin drumuri care
asigurau transportul mărfurilor la distanţe mari: Theba, Memphis,
Babilon, Ninive, Sidon, Byblos, Tyr, Mahenjordaro, Harappa, San,
Cnossos, Milet, Megara, Atena, Alexandria, Roma etc.Transportul pe
uscat se făcea în Orient, la început, cu sania trasă de boi.
• După descoperirea roţii, apar carele cu roţi, care accelerează viteza
transporturilor. Alături de boi sunt folosiţi măgarii şi, mai tirziu, caii.
• Primii constructori de drumuri au fost asirienii, urmaţi de perşi. Căile
terestre au avut o mare importanţă în Imperiul Roman vestite erau
drumurile care legau Roma de restul Italiei (Via Appia, Via Aurelia,
Via Slaminia etc.).Popoarele antice au folosit de timpuriu
transporturile fluviale, precum şicele maritime. Sumerienii au
inventat navele cu velă, iar fenicienii, grecii şi romanii au
perfecţionat atit te"nica construcţiei corăbiilor, c0t şi navigaţia.
/eamena&ează porturi: Sidon, Pireu, Milet, Alexandria, Ostia etc.Se
făcea comerț cu cereale, vin, fructe, ulei, produse
meşteşugăreşti,obiecte de lux, dar, în unele regiuni, un important
loc îl deţinea comerţul cusclavi. Cele mai vestite tirguri de sclavi erau
în
•  Rhodos, Delos, Efes, Bezantion.
 Coloniile greceşti
Coloniile greceşti erau numeroase pe litoralul de sud şi de vest al
Italiei
împreună cu Sicilia (Syracusa),formau Grecia mare  pe coastele de
nord ale Africii
(Naukratis), în Bosfor (Bizantin),  pe litoralul Mării Negre
(Olbia, Istros, Histria, Callatis, Tomisetc.).Centre economice,
coloniile întreţineau relaţii cu oraşul mamă şi au ajuns la o
deosebită înflorire economică datorită legăturilor cu populaţia
autohtonă.Zonele dintre ele au jucat un important rol politic şi
cultural în lumea antică(Cartagina, Syracusa etc.).Apariţia
proprietăţii private ,norme de proprietate.Căile apariţiei şi
dezvoltării proprietăţii private sunt diferite în Orient şi în lumea
greco-romană.Se deosebesc două forme principale ale proprietăţii:
cea orientală şi cea  greco-romană.