Cultura în

Grecia
Antică
Gramă Denisa
Pentru mulți, Grecia antică este
considerată a fi leagănul
civilizației occidentale. Aruncând
o privire asupra modului lor de
viață, este posibil să vedem unele
asemănări cu lumea de astăzi,
precum și unele dintre tradițiile
ce s-au păstrat. Faptul că oamenii
trăiesc în democrație, și faptul ca
votează, citesc folosind un alfabet
și se bucură de olimpiade la
fiecare doi ani, este datorat
vechilor greci.
Printre locuitorii Atenei antice existau
patru clase sociale principale.

Cea mai înaltă clasă a fost formată din

oameni născuți în Atena. Ceilalți, nascuti
în alte zone ale Greciei, nu puteau nici cu
gândul să aspire la această clasă socială.
Această clasă superioară era responsabilă
de orice, de la guvern la educație și
filosofie. Dacă era vreun tip de muncă
care trebuia făcut, se apela la sclavi.
Majoritatea caselor din Grecia antică
aveau sclavi care să-și asume aceasta
sarcină nefastă.
 lasa de mijloc era formată din
oameni care nu s-au născut în
Atena, dar lucrau din greu prin
meseria pe care o practicau.
Erau considerați liberi, dar nu
li s-au acordat aceleași drepturi
permise clasei superioare.
Și, în cele din urmă,
sclavii se aflau în partea
de jos a ierarhiei sociale.
Nu aveau nicio autoritate
și absolut niciun drept.
Mulți dintre sclavi au fost
aduși din alte țări. În
unele cazuri, munca
prestată putea în cele din
urmă sa le plătească
libertatea. Sparta avea
un aranjament social
ușor diferit, cu doar trei
clase: cetățeni, sclavi și
meșteri sau comercianți.
Arta în Grecia Antică
Arta greacă a avut o influență extraordinară asupra lumii din jurul nostru. Gândiți-vă în câte
locuri pot fi văzuți stâlpi în arhitectură: aceasta este o contribuție a grecilor. Partenonul este
un exemplu excelent al acestui stil de arhitectură și, atunci când comparăm această structură
cu ceva de genul Casei Albe să zicem, asemănările sunt izbitoare.

În afara arhitecturii, teatrul grecesc este altceva care continuă să influențeze lumea
modernă, deoarece cele două genuri majore de teatru, comedia și tragedia, au fost create
de greci, formând baza pieselor moderne de teatru, a filmelor și a emisiunilor TV.

Astăzi, unele tipuri de artă din Grecia antică încă se practică, inclusiv olăritul, care oferă
unele indicații despre cum ar fi putut fi viața grecilor antici și oferă informații despre
credințele lor religioase, inclusiv mitologia acestora. Printre cele mai faimoase sculpturi
grecești încă existente există Venus de Milo.
Partenonul
 Religia grecilor antici
• Religia grecilor antici era o religie fara dogme, fara un
credo rigid si fara texte sacre. Acest fapt facea ca preotilor
sa nu li se ceara o pregatire teologica speciala, asa cum
se intampla in alte zone ale lumii antice. Practic, orice
cetatean care se dovedea loial statului putea deveni preot,
fie intamplator, prin tragere la sorti, fie prin alegere.
• Preotii greci nu reprezentau o patura sociala
privilegiata ca in Egipt, India sau Babilon, iar durata
functiei de preot era de obicei de un an. Insa existau si
cazuri in care preotul era numit pentru mai multi ani sau
chiar pe viata.
• Zeii Greciei antice, la inceputurile istoriei, erau
atotputernici. Deasupra lor era doar Destinul – legea
suprema a Universului, care ii asigura stabilitatea si
ordinea. Cu timpul insa, zeii au fost antropomorfizati, fiind
inzestrati cu calitati si defecte, cu virtuti si vicii umane.
Astfel, zeii greci au fost umanizati , fapt care a fost criticat
de unii poeti si filozofi. Xenofon, de exemplu, a criticat
conceptia potrivit careia zeii ar avea aspect uman,
atribuindu-li-se aceleasi greseli, patimi si pacate ca cele
ale oamenilor.
• Aceasta atitudine critica s-a accentuat in veacurile
urmatoare, intre critici numarandu-se Pericle,
Fidias, Platon, Anaxagora si Protagoras. Ultimilor
doi amintiti, filozofi atenieni, li s-au intentat chiar
procese de impietate, iar Socrate a fost silit sa se
sinucida, fiind acuzat ca nu crede in zeii
recunoscuti de stat.
Teatrul a fost creat de greci în
secolul V î. Hr. S-a născut din
serbările organizate în cinstea
zeului Dionis, zeul viței-de-vie, al
vinului și al veseliei. Un grup de
bărbați îl reprezentau pe zeu și pe
însoțitorii săi, satirii, costumați
cu blănuri și coarne de țap
(„tragos”), cântând și dansând în
jurul unui altar.
 Pictura în Grecia
Antică
• Cu picturi se decorau interioarele. Se făceau şi
tablouri portabile, care se expuneau într-o sală cu
şiruri lungi de coloane, numită „Pynacles”. De
aici vine denumirea de pinacoteca, folosită în
toată lumea (o clădire cu săli mari unde se expun
tablouri spre a fi văzute de public).
• Studiul picturii greceşti din această perioadă este
realizat în baza vestigiilor picturale de pe
ceramică. O primă clasificare a ceramicii greceşti
este realizată de Eduard Gerhard (1831) în
lucrarea Raporto volcente. În baza studiilor sale
şi a altora de la sfârşitul sec. XIX şi până la
jumătatea sec. XX, în privinţa cronologiei
ceramicii greceşti, datorate picturii, s-a ajuns la
următoarea clasificare generală a stilurilor:
• 1. Stilul geometric (sfârşitul sec. XI – mijlocul sec.
VIII î. Chr.);
• 2. Stilul orientalizant (mijlocul sec. VIII – sfârşitul
sec. VII î. Chr.);
• 3. Stilul figurilor negre şi stilul figurilor roşii, care
au evoluat în paralel în arhaicul târziu.
 Bibliografie:
enigmatica.ro
loribalogh.ro
wikipedia
proiectemaas.blogspot.com