A realizat Șerban Vadim grupa 202B Istorie și Geografie.

De ce a căzut Imperiul Roman de Apus?

Imperiul Roman de Apus se referă la jumătatea de vest a Imperiului Roman,

de la diviziunea lui Dioclețian din 285; cealaltă jumătate a Imperiului Roman a fost
Imperiul Roman de Răsărit, astăzi cunoscut ca Imperiul Bizantin. Imperiul Roman
de Apus se referă la jumătatea de vest a Imperiului Roman, de la diviziunea lui
Dioclețian din 285; cealaltă jumătate a Imperiului Roman a fost Imperiul Roman
de Răsărit, astăzi cunoscut ca Imperiul Bizantin.

Inevitabilitatea declinului lumii antice a fost determinată de o criză generală

a societății romane, criză care s-a manifestat în viața politică,economică și socială.
Catalizator al declinului și trecerii la o nouă formă desocietate au fost invaziile
populațiilor migratoare

Criza politică a sistemului roman(sec. III-V s-a manifestat prin decăderea

autorității imperiale, decăderea aparatului administrativ și a potențialului militar.În
această perioadă unii împărați au încercat să redreseze situația prin reforme
politice, economice sau militare. Printre aceștia au fost Dioclețian și Constantin cel
care pentru a consolida autoritatea centrală, Dioclețian introduce dominatul și
atributele ceremonialului despoților orientali, iar pentru a evita luptele interne
pentru putere, a creat tetrarhia(guvernare în patru-doi auguști și doi caesari).

Rolul politic al senatului scade, iar magistraturile rămîn doar titluri

onorifice.

Soarta Imperiului de Vest a fost parţial sigilată la sfârşitul secolului al III-

lea, când împăratul Diocleţian a împărţit Imperiul în două părţi – Imperiul de Vest,
situat în Milan, şi Imperiul de Est în Bizanţ, cunoscut mai târziu drept
Constantinopol. Diviziunea a făcut imperiul mult mai uşor de guvernat, dar cu
timpul cele două teritorii s-au distanţat considerabil. Imperiul de Est a crescut în
avere, în timp ce Imperiul de Vest a decăzut într-o criză economică. Cel mai
important este că puterea Imperiul de Est a servit la distragerea invaziei barbare
spre vest. Structura politică de vest s-a dezintegrat în secolul al V-lea, însă
Imperiul de Est a îndurat mai multe forme de organizare timp de sute de ani înainte
să fie copleşit de Imperiul Otoman, în 1400

Una din cauzele majore din ce cauză a cazut Imperiul ar fi extinderea şi

supracheltuielile militare. La înălţimea sa, Imperiul Roman s-a întins de la
Oceanul Atlantic până la râul Eufrat în Orientul Mijlociu. Cu un teritoriu atât
de vast de guvernat, imperiul a întâlnit un coşmar administrativ şi logistic.
Chiar cu cele mai bune sisteme ale lor, romanii erau incapabili să comunice
sau să controleze problemele. În timp ce din ce în ce mai multe fonduri erau
alocate întreţinerii armatei imperiului, avansarea tehnologică a încetinit, iar
infrastructura civilă a Romei a căzut într-o stare proastă.

O cauză a destrămării Imperiul Roman de Apus care posibil tebuie

menționată ar fi legalizarea creștinismului. Declinul Romei a venit împreună
cu apariţia Creştinismului, iar câţiva spun că creşterea noii credinţe a
contribuit la prăbuşirea imperiului. Edictul din Milan a legalizat Creştinismul
în 313 şi mai târziu a devenit religia de stat în 380. Noua credinţă a înlocuit
religia romană, care prevedea imperiul ca având un status divin şi, de
asemenea, a schimbat gloria statului cu o divinitate unică. În timp ce
creştinismul poate să fi jucat un rol mic în reducerea virtuţii civice a
romanilor, mulţi cercetători afirmă că această influenţă a pălit în comparaţie
cu factorii militari, economici şi administrativi.

Cauza esențială care ar reprezenta de ce anume a cazut Imperiul Roman

de Apus  invazia triburilor barbare.

Atacurile barbare asupra Romei au oprit o migraţie mare cauzată de

invazia hunilor din Europa la sfârşitul secolului al IV-lea. Când aceşti
războinici au trecut prin Europa de Nord, ei au condus multe triburi
germanice către graniţele Imperiului Roman. Romanii au permis membrilor
vizigoţi să traverseze la sud de Dunăre. Conform istoricului Ammianus
Marcellinus, oficialii romani au dat copiii lor pentru sclavie în schimbul cărnii
de câine. Cu Imperiul de Vest slăbit, triburile germane precum vandalii şi
saxonii erau capabili să ocupe Marea Britanie, Spania şi Africa de Nord.

Romanii au înfruntat o răscoală din partea Germaniei la sfârşitul

secolului al IV-lea, dar în 410, Alaric, regele vizigot, a devastat Roma. Imperiul
şi-a petrecut următorii ani sub ameninţări constante înainte ca „Oraşul Etern”
să se ridice din nou în 455, de data asta de către vandali. Într-un final, în 476,
liderul german Odoacru a pornit o revoltă şi l-a detronat pe împăratul
Romulus Augustulus. De atunci, niciun împărat roman nu a mai domnit pe un
loc al Italiei, fapt care i-a condus pe mulţi să menţioneze 476 ca fiind anul în
care Imperiul de Vest a primit lovitura mortală.