DECLINUL SI CADEREA IMPERIULUI ROMAN DE APUS - PROCES ISTORIC INEVITABIL

Motto: ,,Fiecare imperiu cunoaste o perioada de inceput, o perioada de dezvoltare si una de decadere si
dezmembrare’’
Osfold Spengler
In secolul III – V se remarca intr-o mare parte a lumii declinul societatii antice, trecerea la o noua forma de
proprietate. Aceasta trecere s-a facut in conditiile unei crize generale care se manifesta in viata politica,
economica si sociala la care s-au adaugat atacurile populatiilor migratoare. Edward Gibbon sustine teoria
declinului si caderii Imperiului Roman potrivit careia acesttea s-ar fi datorat : slabirii structurii imperiului, la
care ar fi contribuit si crestinismul, presiuunea din afara cauzata de poparele barbare, care erau dusmanii
imperiului. Montesquieu considera ca cauza caderii imperiului e decandenta societatii romane, ceea ce a
provocat coruptie si slabire pe plan economic.
In ceea ce priveste dezvoltarea economica, in perioada imperiului in Roma nu s-a produs o centralizare ci
slabirea unui echilibru relativ intre diverse ramuri si regiuni economice specializate. In agricultura cistiga tot
mai mult teren marile proprietati funciare in detrementul celor mici si mijlocii. Imparatii cedeaza o parte din
paminturile lor in favoarea veteranilor sau militarilor, contra unei rente.
In plan politic criza isi trage originea din faptul ca sistemul politic al principatului instituit de Augustus nu
reglementa succesiunea la tron ceea ce ducea la lupta pentru tron. Perioada ,,anarhiei militare,, 235-284 a
consfintit prabusirea sistemului politic al Principatului. De aceasta situatie au profitat triburile barbare:
sarmotii, germanii, hunii, avarii. Numerosi barbari au trecut in imperiu, multi din ei fiind recrutati in armata
romana care se va barbariza treptat.
Domniile lui Dioclitian si Constantin cel Mare au marcat depasirea gravei crize din secolul III, dar si
profunda transformare a statului roman, care a devenit o monarhie absoluta de drept divin – Dominat.
Dioclitian a instituit tetrarhia, puterea astfel fiind distribuita inte doi augusti si doi caisari, insa acest system n-
a fost viabil, dupa retragerea lui Dioclitian, luptele pentru putere au reinceput, astfel creindu-se premisele
destramarii Imperiului Roman.
Pe timpul domniei lui Constantin cel Mare ( 306-337) , statul roman cunoaste o ultima perioada de
inflorire. Fiind constient de rolul religiei crestine, spre deosebire de Dioclitian care persecute crestinii,
Constantin a emis Edictul din Milano (313) unde crestinismul a fost recunoscut, la fel a recunoscut Crezul
conform Conciliului Eucumenic de la Niceea (325). Constantin a construit o noua capitala – Constantinopolul.
Roma raminea cea de-a doua capitala. Sub raport social, Constantin i-a legat pe coloni de paminti, pe
mestesugari de meserie, iar pe oraseni de locul natal, masuri care au dus de fapt la intarirea procesului de
feudalizare.
In secolul IV au avut loc importante schimbari in structura sociala si economica a lumii romane, astfel
societatea se imparte in doua categorii sociale: honestiores ( aristocratia senatoriala, cavalerii, orasanimea
instarita) si humiliores ( oameni de rind), sclavii au primit statutul de coloni, ceea ce a determinat domeniile sa
fie independente, iar proprietarii sa-si intareasca puterea. Viata urbana aflata deja in declin va ceda intiietatea
celei rurale, iar economia naturala a capatat avans in dauna economiei monetare. Treptat Italia a decazut la
nivelul unei provincii obisnuite , iar Roma a fost abandonata de curte si imparat. Populatiile barbare s-au
stabilit tot mai durabil pe teritoriile imperiului. Transformarile economice, sociale , precum si invaziile barbare
au adincit criza statului roman. Cel care a incercat sa intareasca imperiul prin reforme in domeniul fiscal,
financiar si cel al dreptului a fost imparatul Teodosiu I . In 395 dupa moartea sa, Imperiul Roman a fost
impartin intre fii sai: Imperiul Roman de Apus cu capital la Rovenna si Imperiul Roman de Rasarit cu capitala la
Constantinopol.
Imperiul Roman de Apus a pierdut treptat toate provinciile: pe cele dunarene, pe cele de la Rin, Galia,
Hispania, Britannia. Africa si chiar Italia au fost cucerite de migratori care au infiintat aici ,,regate barbare ,, .
Roma insasi a fost pradata de barbari, in 410 – de vizigoti, in 455 – de vandali. In 476 ultimul imparat al
Imperiului Roman de Apus , Romulus Augustus a fost detronat ceea ce a si marcat sfirsitul Imperiului Roman
de Apus.
Nu in zadar se spune ca toate imperiile sint aidoma unor gigantic cu picioare de lut, care mai degraba sau
mai tirziu se surpa.