...

Și forma noastră de guvernare, dedicată

nu slujirii celor puțini , ci întregului popor ,
este numită democrație . Pericle

ELENII
Forme de guvernare în Grecia antică
 Grecii au fost inventatorii politicii, ca artă a gestionării afacerilor
cetății.
 Monarhia (monos – unul, arkhia – autoritate) a caracterizat epocile preclasice (dinaintea
secolului V î.Hr.), regalitatea întrunind atributele puterii religioase, militare și politice.
Descendența de sânge, obligatoriu mitică, și prestigiul personal contribuiau la menținerea
autorității monarhului.
 Aristocrația (aristos – cel mai bun) a urmat, îndeobște, monarhiei și a reprezentat guvernarea
unei categorii sociale privilegiate (mari posesori de pământuri).
 Oligarhia (oligoi – număr restrâns de oameni). Puterea aparținea unui grup sau unei familii -
în general, aristocratice -, agricole sau agrar-comerciale.
 Democrația (demos – popor). Este specifică multor orașe-stat în Epoca Clasică a secolului V.
Aristocrația de avere împarte puterea cu poporul.
 Tirania (putere cucerită prin forță de un uzurpator). Instituția provenea din Asia Mică și
desemna o dictatură detestată, în ciuda unor reforme remarcabile, și de popor și de aristocrați,
cum a fost cea a atenianului Pisistrate în secolul VI î.Hr. „Pentru o cetate, nu este nimic mai
rău decât un tiran. Sub acest regim legile nu sunt aceleași pentru toți. Un singur om
guvernează: proprietarul legii”. (Euripide)
 Monarhia elenistică. Regele era asimilat, în tradiția orientală, cu un zeu. Formula va fi
preluată de Imperiul Roman, încă din secolele I î.Hr.–I d.Hr..
 Forme de organizare politică în lumea
greacă
În Grecia Antică se afirmă două modele de
organizare politică: Modelul Spartan şi Modelul
Atenian.
Modelul Spartan. Sparta.
Fondată de dorieni în Laconia. Organizarea
cetăţii îi aparţine lui Lycurg.
Sparta era un stat militar aristrocratic.
Structura socială: Cetăţenii formau demosul,
Străinii (perieci – lipsiţi de cetăţenie, fără
drepturi), Hiloţii (proveniţi din populaţiile
cucerite, fără drepturi) şi Sclavii (fără drepturi).
Organizarea instituţională în Sparta
Instituţii:
Puterea aparţinea celor 2 regi (conduceau
armata, preoţi şi judecători).
Adunarea Poporului (Apella). Discuta şi vota
legile,
declara război şi încheia pace.
Sfatul Bătrânilor (Gerusia).
Colegiul celor 5 efori (efor – supraveghetor).
Aleşi de Apella pentru a supraveghea activitatea
regilor.
 Modelul Spartan
Stat aristocratic
Armata
Control
Decizia
Gerusia
28 de persoane care au Colegiul celor 5 efori
împlinit 60 de ani și cei doi aleși pe un an
regi
Aleși prin aclamații
Apella
toți bărbații care au împlinit 30 de
ani

Cetățenii spartani, egalii: 9 000 doar ei beneficiau de drepturi politice

Periecii: oameni liberi dar fără drepturi politice - 30 000

Hiloții: aveau o situație intermediară între oameni liberi și sclavi:
150000
Constituția lui Licurg
 Mă gândeam o dată că Sparta, în ciuda faptului că-i una dintre cetăţile cele
      

mai puţin populate, s-a dovedit a fi totuşi foarte puternică şi foarte vestită în
Elada, ceea ce m-a făcut să mă mir şi să caut pricina pentru care lucrurile stau
astfel. Când a fost să cumpănesc, însă, felul de viaţă al spartanilor, mirarea mea
a dispărut. Licurg nu numai că-mi trezeşte uimirea prin legile pe care le-a
statornicit – (ascultând de acestea, spartanii au dus-o atât de bine !) – dar văd în
el un înţelept ajuns pe treapta desăvârşirii...
      În loc să moleşească picioarele copiilor prin folosirea încălţămintei, Licurg a
poruncit ca toţi copiii să meargă desculţi, pentru a li se întări picioarele. El
socotea că, dacă ei vor face lucrul acesta, vor fi în stare să urce mult mai uşor
înălţimile şi vor coborî povârnişurile cu mai multă siguranţă, că-şi vor lua avânt,
vor sări şi vor alerga mai repede desculţi decât încălţaţi, dacă îşi vor fi deprins
astfel picioarele. În loc de a-i lăsa să ajungă nişte oameni molatici din pricina
veşmintelor, el a hotărât să-i obişnuiască a folosi o singură haină în tot cursul
anului, fiind încredinţat că, în felul acesta, spartanii se pregătesc mai bine să
înfrunte atât frigul, cât şi căldura ...
      
 Iată acum o altă măsură a lui Licurg, prin care acesta se împotriveşte majorităţii
oamenilor, într-adevăr, în celelalte cetăţi, fiecare este stăpân pe copiii, pe sclavii şi pe
avuţiile sale. Licurg, însă, fiindcă dorea să orânduiască lucrurile astfel încât cetăţenii să
nu-şi aducă unii altora nici o vătămare, ci să aibă parte numai de foloase unii de la alţii,
a hotărât ca fiecare să aibă putere, deopotrivă, nu numai asupra propriilor săi
copii…      Când vreun copil, lovit de un alt tată, se plânge tatălui său, este ruşinos lucru
să nu-i mai dea şi el câteva lovituri. Atât de convinşi sunt spartanii că nici unul dintre ei
nu-i poate obliga pe copii a săvârşi vreo faptă ne la locul ei. A mai hotărât Licurg ca
spartanii să se poată folosi – dacă au trebuinţă – de sclavi străini...
      ... La Sparta, Licurg a interzis oamenilor liberi de a avea îndeletniciri aducătoare de
cîştiguri şi a orânduit să fie socotite îndeletniciri ale lor numai acelea prin care se
făureşte libertatea cetăţii ... A făurit o astfel de monedă, încât nici măcar zece mine n-ar
putea să intre într-o casă – fără ca stăpânii sau sclavii s-o ştie. Banii despre care vorbesc
ar avea nevoie de un loc mare şi ar trebui căraţi într-un car. Se fac percheziţii la cei
unde s-ar bănui că se află aur sau argint. Iar dacă s-a găsit, posesorul suferă o
condamnare. şi atunci cine să se mai străduie a câştiga bani într-o cetate în care
posedarea lor atrage necazuri mai mari decât bucuria folosirii lor...
Constituția lui Licurg
  Pentru război, Licurg s-a gândit să facă următoarele
lucruri; lacedemonienii trebuie să îmbrace o haină
de culoarea purpurii şi să poarte un scut de aramă,
socotind că astfel îmbrăcămintea bărbaţilor se va
deosebi cu totul de aceea a femeilor, iar scutul de
aramă se potriveşte cel mai bine pentru război:
foarte uşor poate fi făcut să strălucească şi rugineşte
foarte greu. El i-a pus pe spartanii care au depăşit
vârsta efebiei să-şi lase plete, crezând că prin aceasta
ei vor arăta ca având o statură mai înaltă şi că pletele
îi fac să pară mai liberi şi mai înfricoşători. ... Este
bine să cunoaştem şi faptul că spartanii poartă cu ei
totdeauna o suliţă, pentru acelaşi motiv care face ca
sclavii să fie ţinuţi departe de arme. şi nu e de mirare
că, pentru nevoile lor fireşti, spartanii nu se
îndepărtează de ceilalţi ostaşi sau de arme mai mult
decât atât cât trebuie ca să nu stânjenească pe cei de
faţă. Ei fac acestea spre a fi mereu în siguranţă!
 (Xenofon, Statul lacedemonienilor, I, II, V VI, VII,
XI şi XII)
Sparta avea o organizare socială ierarhizată:
Modelul spartan - Instituții
Modelul spartan - Instituții
Modelul spartan - Instituții
Modelul spartan - Instituții
Forme de organizare politică în
lumea greacă
Modelul Atenian. Atena.
Întemeiată de ionienii din Attica.

Structura socială: Eupatrizii (nobilii), Demosul

(oamenii liberi), Metecii (străinii, lipsiţi de
drepturi), Sclavii.
Organizarea instituţională în Atena
Instituţii:
Guvernată de regi (monarhie).
Apoi puterea este preluată de aristrocraţie
(eupatrizi) regim politic – Oligarhie.
Atena evoluează spre un regim democratic.
Aeropagul (organul și consiliul suprem de judecată)
Adunarea Poporului (Ecclesia). Vota legile, alegea
magistraţii, declara război şi încheia pace.
Reformele lui Dracon, Solon, Clistene şi Pericle au
dus la apariţia democraţiei.
Armata Cei 10 strategi control
aleși pe un 1 an
COMANDĂ ARMATA

Heliaia Bule
500 DE CETĂȚENI
Tribunal popular PREGĂTEȘTE LEGILE

Tragere la sorți Aleși Tragere la sorți

Ecclesia
ansamblul tuturor cetățenilor:
-decide pacea și războiul;
-votează legile;
-votează ostracismul;

Cetățeni :40 000

Femei și copii:110 000
Meteci:40 000
Sclavi:110 000
       Democraţia este un regim politic care se bazează pe voinţa
poporului ce s-a dezvoltat în unele oraşe-stat grecşti, în special la Atena.
       Bazele democraţiei erau:
         ●  isonomia, egalitate în faţa legii;
         ●  isotimia, egalitate în ce priveşte opinia şi dreptul la aceleaşi onoruri
conferite prin naştere;
         ●  isogoria, dreptul egal la cuvânt în faţa tribunalelor şi în faţa adunării
poporului.
       Democraţia s-a consolidat pe măsură ce straturi sociale tot mai largi au
primit drepturi de cetăţenie în schimbul asumării unor obligaţii. Introducerea
sclaviei a făcut posibilă dezvoltarea democraţiei prin timpul necesar oferit
cetăţenilor pentru a desfăşura activităţi politice.
       În Atena, cetăţenii practicau democraţia directă (în care populaţia
exercită puterea în mod direct) în cadrul Adunării poporului (Ecclesia).
Puterea legislativă era exercitată de către toţi cetăţenii, în timp ce
puterea executivă era deţinută de un Consiliu (Bule) format din 500 de
cetăţeni, numiţi pe o perioadă de doi ani, proveniţi din toate clasele societăţii.
Orice cetăţean avea dreptul de vot în adunări, şi era pentru el o datorie să
participe în mod activ la guvernare, având acces la magistraturi.
Modelul atenian
      Mai întâi, Agamemnon chemă adunarea bătrânilor celor mărinimoşi, aşezându-i
alături de corabia lui Nestor cel născut în Pilos. şi, după ce-i adună, ticlui un plan
meşteşugit:
      „Ascultaţi-mă prieteni ! Zeescul Vis a coborât la mine pe când dormeam – în toiul
nopţii fără de moarte; semăna nespus cu viteazul Nestor la chip, la înălţime şi la
purtări; s-a oprit deasupra capului meu, spunânându-mi  aşa: 
      „Dormi, fiu al lui Atreus cel viteaz, domolitor al cailor ?... Sunt un sol venit de la
Zeus, care, peste măsură de mult – cu toate că e departe – îţi poartă de grijă şi are
milă de tine. ţi-a poruncit să-i îmbraci în platoşe pe aheii cei pletoşi, cât s-ar putea
mai grabnic. Căci acum ai să cucereşti Troia cea cu drumuri largi...”
      „Haideţi să-i înarmăm pe fiii aheilor ! Dar, înainte de orice vreau să-i ispitesc
printr-o cuvântare, căci sunt îndreptăţit s-o fac. Am să-i îndemn să fugă pe corăbiile
lor, bine înzestrate cu vâsle. Iar voi – fiecare de la locul lui – opriţi-i prin vorbele
voastre...”
      ... Grăind Agamemnon astfel, inimile tresăltară în piepturile oamenilor din
mulţime, care nu auziseră cele ce chibzuise el. Adunarea se pune în mişcare, asemenea
uriaşelor valuri ale mării ... Strigătul oamenilor ajunge până la cer, căci ei doreau din
tot sufletul să se întoarcă la vetrele lor.
      
      ... Alţii ... sunt opriţi şi rămân la locurile lor. Dar Tersit, el singurul, vorbitor
fără seamăn, nu conteneşte să strige. Cugetul lui ştia să ticluiască numeroase
vorbe răzvrătitoare – aţâţătoare şi necuviincioase –, pornind sfadă cu regii ...
      (Tersit) duşmănea peste măsură pe Ahile şi pe Odiseu, ocărându-i necontenit.
Atunci, însă, îl copleşi cu batjocurile sale pe zeescul Agamemnon, răcnind cât îl
ţinea gura ...
      „Atridule, ce lucruri te nemulţumesc şi ce doreşti ? Corturile tale sunt pline
de aramă. Acolo ai femei multe şi alese, pe care ţi le-am dăruit ţie înaintea
oricui, de câte ori ne-a fost dat să cucerim vreo cetate...
      Molatecilor, ruşine să vă fie. Sunteţi nişte muieri şi nu ostaşi ahei ! Haide s-o
pornim, urcându-ne în corăbii, spre casele noastre. şi pe acesta să-1 lăsăm aici
la Troia – unde se va desfăta cu lucrurile primite în dar. Are să-şi dea el seama
dacă i-am fost de vreun ajutor, ori ba...”
(Homer, Iliada, II, 53-75 ; 142-154 ; 211-238)
    Apoi s-a întâmplat că aristocraţii şi mulţimea s-au învrăjbit o bună bucată de vreme.
Într-adevăr, Constituţia atenienilor era oligarhică întrutotul. Iar săracii erau robi la cei
bogaţi, împreună cu nevestele şi copiii lor. Ei se numeau „pelatai” şi „hectemori” :
lucrau pe ogoarele celor bogaţi, păstrându-şi ca plată a şasea parte (din recoltă).
      Pământul era în întregime în mâinile câtorva oameni, puţini la număr. Cei care nu-şi
plăteau arenda erau duşi în robie – ei şi copiii lor. Căci, până la Solon, datornicii
chezăşuiau plata datoriilor cu însăşi persoana lor. Solon a fost cel dintâi ocrotitor al
poporului. Ei bine, dintre toate necazurile prilejuite de Constituţie, această sclavie apăsa
mai greu decât orice pe umerii oamenilor, care mai aveau şi multe alte  pricini de
nemulţumire. Întrucât – ca să le spunem lucrurilor pe nume – mulţimea nu avea nici un
drept...
      Statul fiind orânduit în felul acesta, iar poporul fiind sclav al celor puţini, el s-a
răzvrătit împotriva aristocraţilor. S-a dus o luptă înverşunată. Cele două partide, care se
împotriveau unul altuia de multă vreme, căzură la înţelegere, să-l aleagă pe Solon
împăciuitor şi arhonte, încredinţându-i grija de a întocmi o Constituţie.
Ajuns în fruntea statului, Solon a eliberat poporul, – atât pentru acea vreme, cât şi
pentru viitor, – oprind să se mai facă împrumuturi chezăşuite cu persoana debitorului.
întocmi legi şi desfiinţa datoriile între particulari sau faţă de stat, realizare căreia i-a
spus „descărcarea (sarcinilor)” – întrucât datornicii îşi aruncau poverile.
(Aristotel, Statul atenienilor, 2, 5 şi 6)  
 Reformele lui Solon (594 i.Hr.)
Interzis sclavia.
Reformă a censului. Împărţit cetăţenii după
avere.
Redus puterea Aeropagului în favoarea
Ecclesiei.
Sfatul celor 400 de Bule.
Tribunalul Poporului (Heliaia). Judeca
procesele.
      Mai întâi, Clistene a împărţit pe toţi atenienii în zece triburi, în loc de
patru, amestecând categoriile sociale de mai înainte, deoarece voia să fie
părtaşi cât mai mulţi oameni la drepturile cetăţeneşti. Apoi, el a rânduit ca
sfatul să fie alcătuit din cinci sute de membri – în loc de patru sute, – câte
cincizeci de fiecare trib...  Clistene a mai împărţit ţara în treizeci de
districte, numite „demuri”, zece în oraş şi în împrejurimile lui, zece pe malul
mării şi zece în interiorul Greciei... I-a făcut „demoţi” pe toţi cei care locuiau
în acelaşi dem, pentru ca (în împrejurări oficiale) atenienii să nu mai fie
numiţi numai după numele tatălui, ci şi după al demului respectiv, şi astfel
noii cetăţeni să poată fi identificaţi mai uşor.
      Triburilor le-a dat câte un nume, alegând zece dintre cei o sută de eroi
fundatori, pe care-i aflase el în urma răspunsului primit de la oracolul Pitiei.
      În felul acesta, Constituţia ateniană ajunse mai prielnică poporului
decât pe vremea lui Solon ... Clistene a statornicit noi legi, ca să atragă
mulţimea, şi, printre ele, legea cu privire la ostracism.
 (Aristotel, Constituţia atenienilor, 21-22
 Reformele lui Clistene
Împărţit populaţia pe criterii teritoriale.
Sfatul celor 500 de Bule.
Colegiul celor 10 strategi (funcţii administrative
şi
juridice).
Introdus Ostracismul (exilarea cetăţenilor).
Adunarea Poporului instituţie de conducere în
stat.
    Cel care a desăvârşit democraţia ateniană a fost Pericle, numit
de Tucidide „primul dintre atenieni”. În 458 î.Hr., pentru a face Atena
mai democratică (numai pentru cetăţeni) el a lărgit aria de recrutare a
magistraturilor, limitată la primele două clase mai înstărite, prin
acordarea dreptului de a accede la funcţia de arhonte clasei a treia
(zeugiţii) dar lăsând în afară clasa a patra şi ultima a lucrătorilor şi
hamalilor (teţii). Clasa aristocraţilor pierde puterea, răspunderea politică
trece în mâinile poporului, cu condiţia de cetăţenie.
       Pericle introduce plăţile (per diem) pentru membrii Consiliului celor
500, pentru arhonţi şi judecătorii tribunalelor (din taxele plătite de Ligă),
pentru soldaţi şi, de asemenea, pentru participarea cetăţenilor la
serbările foarte numeroase (theoricon) ale Republicii. Adunarea poporului
nu beneficiază de nici un ajutor financiar pentru că participarea era o
datorie a cetăţenilor.
       La iniţiativa lui Pericle şi Efialte, toate deciziile şi drepturile politice
sunt lăsate în seama Consiliului (Bule), a Curţilor cu juri (Heliaea) şi a
Adunării poporului (Ecclesia), limitând, astfel, puterile Areopagului la
hotărâri ale tribunalului criminal.
 Toate hotărârile importante sunt luate de Adunarea poporului compusă din
toţi cetăţenii şi unde absenţi sunt de obicei ţăranii, care nu se deplasează cu
plăcere să asiste la ea. Adunarea exercită un control direct şi permanent
asupra funcţionarilor şi arhonţilor. Pentru ca accesul la funcţii să fie tuturor egal
se asigură competenţele printr-o combinaţie de tragere la sorţi şi de alegere
sau, uneori, numai printr-unul dintre cele două. Cu excepţia strategilor nici o
funcţie nu putea fi păstrată mai mult de un an, iar la încheierea mandatului
funcţionarul dădea socoteală pentru activitatea sa.
       Prin legea din 451 î.Hr. Pericle propune că nimeni nu se poate bucura de
drepturi politice (dreptul la cetăţenie) dacă ambii părinţi nu s-au născut în
Atica. Aceasta înlocuieşte legiuirea lui Solon care acorda dreptul la cetăţenie şi
fiilor născuţi dintr-un tată ateniană şi o străină, cum a fost în cazul lui
Temistocle, Cimon, Tucidide şi chiar a lui Clistene.
       Îngrădirea democraţiei la Atena privind accesul la cetăţenie, a făcut ca în
cea mai democratică cetate din Grecia, numai 12.400 de cetăţeni să se
folosească de dreptul cetăţenesc, dintr-o populaţie de 400.000 de locuitori.
 EVALUARE FORME DE
ORGANIZARE POLITICĂ ÎN LUMEA
GREACĂ
 Încercuiți răspunsul corect :
 1.Sparta a avut un regim politic: a)aristocratic; b)democratic;
c)theocratic.
 2.Democrația a atins apogeul în Grecia antică în timpul lui: a)Solon
b)Clistene c)Pericle
 Ordonați cronologic următoarele evenimente:
 A)Constituția lui Licurg; B)reformele lui Clistene; C)reformele lui
Pericle.