Formarea și evoluția RASS Moldovenești:

aspecte politico - administrative

 Cuprins
1.Introducere..................................................................................................................3
2.Înființarea RASSM......................................................................................................3
3. Apariția teoriei etnicității moldovenești.....................................................................4
4. Desființarea................................................................................................................6
5.Concluzii.....................................................................................................................6
6.Bibliografie.................................................................................................................7

2
 1.Introducere
Crearea RASSM în anul 1924 a reprezentat un jalon important nu doar în destinul românilor
transnistreni şi al celor basarabeni, dar şi în destinul românilor de pretutindeni. Acest eveniment are
o semnificaţie contradictorie în special din cauza consecinţelor sale imediate, precum şi a celor cu
efecte de lungă durată.
Formarea RASSM a însemnat crearea unei statalităţi româneşti (moldoveneşti) acolo unde
aceasta nu a existat niciodată – pe malul stîng al Nistrului. Contrar intenţiilor adevărate ale
Moscovei, formarea acestei autonomii a contribuit într-o oarecare măsură la conservarea şi
emanciparea elementului românesc (moldovenesc) într-o regiune unde acesta, deşi era autohton, se
afla în pragul dispariţiei. RASSM, indiferent de atitudinea pe care o manifestăm faţă de acest fapt
istoric, a servit drept bază pentru crearea statului moldovenesc contemporan.
Consecinţele pozitive ale evenimentului se sfîrşesc însă aici.

2.Înființarea RASSM
La 12 octombrie 1924, Comitetul Executiv Central Ucrainean a proclamat înființarea Republicii
Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești (RASSM) pe malul stâng al râului Nistru, în
componența RSS Ucrainene. Anunțul oficial a fost punctul culminant al unui proces ce a durat
jumătate de an, lansat printr-un document scurt trimis pe 4 februarie a aceluiași an. Documentul a
fost intitulat Memorandum cu privire la necesitatea creării Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești și a fost semnat de emigranții comuniști români, de unii dintre membrii de frunte ai
mișcării revoluționare ilegale basarabene și de astfel de personalități notabile precum cunoscutul și
influentul comandant al Armatei Roșii de origine basarabeană G.I. Kotovskii. Acest document
susținea ideea înființării Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM), care urma să devină
punctul de plecare pentru preluarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică și chiar poartă strategică
pentru extinderea revoluției socialiste în Balcani și în Europa Centrală. Uniunea Sovietică nu a
recunoscut pe deplin unirea Basarabiei cu România în 1918. Bolșevicii au susținut că Sfatul Țării nu
a fost un organ reprezentativ și nu putea lua astfel de decizii, cu atât mai mult că aceasta a fost luată
sub presiunea armatei române, care a încălcat acordul dintre Averescu și Racovsky (atunci unul
dintre cei mai importanți bolșevici din Ucraina), ce presupunea retragerea armatei române din
Basarabia.3 De fapt, de-a lungul perioadei interbelice, hărțile sovietice trasau frontiera de stat nu de-
3
a lungul Nistrului, așa cum era în realitate, ci de-a lungul râului Prut. Astfel, ele sugerau că
Basarabia era un teritoriu sovietic, „ocupat în mod ilegal” de România. Ca un obiectiv oarecum
secundar preconizat al RSSM, Memorandumul sublinia rolul său pentru dezvoltarea culturală și
națională a populației moldovenești, care trăia compact pe malul stâng al Nistrului de-a lungul
frontierei de sud-vest cu Republica Sovietică Socialistă Ucraineană. Un astfel de argument era
favorabil în contextul politicilor de susținere a naționalității sovietice, care erau în apogeul său în
anii 1920 și începutul anilor 1930.
În timp ce documentul, în linii generale, a primit primul feedback pozitiv, procesul de constituire
a Republicii a întâmpinat o serie de obstacole, parțial din cauza luptelor politice interne, dar și din
cauza lipsei datelor precise cu privire la componența națională a teritoriului discutat. În cele din
urmă, aproape toți semnatarii memorandumului au fost marginalizați de la guvernarea republicii. În
același timp, după ce toate granițele au fost stabilite, moldovenii nu constituiau o majoritate în noua
republică autonomă ce purta numele lor, ba nici chiar o pluralitate (30-33%), ucrainenii fiind cel mai
mare grup (~ 48%). Cu toate acestea, RASSM a existat aproape 16 ani, până când partea sa vestică
s-a unit cu Basarabia, cu scopul de a forma RSSM.
În perioada postbelică, istoriografia sovietică și discursul oficial sărbătorea înființarea
RASSM ca primul caz de statalitate moldovenească sovietică. Cele mai multe dintre laturile mai
puțin convenabile din istoria înființării republicii, precum și existenței sale ulterioară, au fost în
mare parte, în mod deliberat, omise sau reduse la tăcere. Povestea creării RASSM a reapărut și a
devenit actuală la sfârșitul anilor 1980, mai ales în contextul prăbușirii Uniunii Sovietice și apariției
Republicii separatiste nerecunoscute Moldovenești Nistrene (RMN), al cărui teritoriu parțial
corespundea RASSM. În acest scurt articol voi discuta cum evenimentele anului 1924, înființarea
RASSM și existența sa figurează în politicul istoriei al nerecunoscutei RMN, unde a devenit un
simbol politic important.

4
 3. Apariția teoriei etnicității moldovenești
Două tendințe au existat de la început printre conducătorii RASS Moldovenești: crearea unei
„limbi moldovenești” separate de limba română, pentru a feri truditorii moldoveni de influența
nefastă a culturii românești „burgheze”, sau recunoașterea unității de limbă și etnie dintre moldoveni
și români, cu nădejdea că astfel se va putea realiza comunizarea și sovietizarea întregii Românii.
Teoria „limbii moldovenești” își are locul de naștere aici. Această teorie pseudoștiințifică
pretinde că moldovenii sunt o națiune diferită de cea a „românilor imperialiști opresori”. După al
doilea război mondial, această teorie va deveni parte a ideologiei oficiale deznaționalizatoare a
Partidului Comunist din RSS Moldovenească.
Pentru început au avut câștig de cauză adepții curentului moldovenist, în școli și presă folosindu-
se alfabetul chirilic. Lingvistul Leonid Madan a alcătuit o nouă limbă literară, pe baza graiurilor
moldovenești din Transnistria și Basarabia, împrumuturilor din rusă și unor neologisme născocite de
el însuși.
La începutul anilor '30 în întreaga Uniune Sovietică a existat o tendință de trecere a scrisului
diferitelor popoare la alfabetul latin, se plănuia ca însăși limba rusă să fie trecută la alfabet latin. Cu
acest prilej, în 1932 a trecut la alfabetul latin și „limba moldovenească”, renunțîndu-se la gramatica
lui Leonid Madan (ale cărui cărți au fost scoase din biblioteci și distruse) și folosindu-se limba
română literară.
În 1937, intelectualii români și activiștii comuniști de etnie română din RASSM au fost acuzați
de către autoritățile sovietice că ar spiona și ar organiza sabotaje și aproape toți au fost îndepărtați
din funcțiile publice, deportați sau executați. Conform unei noi tendințe generale din Uniunea
Sovietică, „limba moldovenească” a trecut înapoi la alfabetul chirilic, revenindu-se la teoria unei
limbi și etnicități moldovenești diferite de cea română, fără însă să se revină în totalitate la limba
literară creată de Leonid Madan.
Pentru românii din RASS Moldovenească, efectul pozitiv al creării acesteia a fost posibilitatea de
a beneficia de învățământ în limba maternă. S-a dezvoltat și o literatură sovietică moldovenească,
care, datorită cenzurii ideologice, schimbărilor frecvente în ceea ce se considera limbă literară și
exterminării unora dintre creatori, nu a putut dezvolta opere de valoare.
Constituția RASS Moldovenești din 1925 prevedea ca limbi oficiale moldoveneasca, ucraineana
și rusa. Deși autoritățile sovietice au efectuat periodic campanii de „moldovenizare”, propunînd (dar
nepunînd în practică) sancțiuni pentru activiștii de partid care nu vorbeau moldovenește sau

5
stimulente financiare pentru cei care cunoșteau limba, în întreaga perioadă de existență a RASS
Moldovenești adevărata limbă oficială a fost rusa, etnicii români fiind subreprezentați în conducerea
RASSM.
În zonă s-a produs industrializarea de tip stalinist și în regiunea preponderent agricolă au fost
aduși muncitori, cadre tehnice și profesori din toate republicile sovietice, în mod special ruși și
ucrainieni. În 1938, din 14.300 de muncitori industriali, numai aproximativ 600 erau moldoveni.
Colectivizarea agriculturii în RASS Moldovenească a fost un proces chiar mai rapid decât cel
desfășurat în Ucraina. S-a raportat colectivizarea completă a agriculturii republicii în vara anului
1931. Peste 2.000 de familii de culaci (chiaburi) au fost deportate în Kazahstan.
Foametea a lovit RASSM în 1925 și 1932–33, făcând zeci de mii de victime moarte de foame
printre români și ucrainieni. În timpul foametei, mii de locuitori au încercat să fugă peste Nistru, în
ciuda primejdiei de a fi împușcați de grăniceri. Pe 23 februarie 1932, numai din satul Olănești au
fost împușcați 40 de fugari. Această tragedie a fost povestită de supraviețuitori în mai multe ziare
europene. Partea sovietică a afirmat că cei care au murit au fost „elemente chiaburești cucerite de
propaganda românească”.

4. Desființarea
În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, în acel moment parte a României, iar pe 2
august a fost proclamată RSS Moldovenească, în componența căreia a intrat partea vestică a RASS
Moldovenești și cea mai mare parte a Moldovei dintre Prut și Nistru. Partea răsăriteană a RASSM,
inclusiv prima ei capitală, Balta, a devenit parte a RSS Ucraineană, în cadrul căreia minoritarii
români și-a pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice.

5.Concluzii
După refuzul României de a accepta desfăşurarea unui plebiscit în Basarabia, autonomia
moldovenească de pe malul stîng al Nistrului a servit drept pretext pentru raptul teritorial la care a
fost supusă România Mare în iunie 1940[Este vorba, în primul rînd, de răpirea de către URSS a
Basarabiei, Bucovinei de Nord şi a ţinutului Herţa.]. Lozinca „reunirii fraţilor de pe malul stîng şi
malul drept” şi a „reîntregirii RASSM” a fost laitmotivul propagandei sovietice în relaţiile dintre
România şi URSS în anii1924-1940.

6
 Delimitarea graniţelor dintre RASSM şi „republica-metropolă” RSS Ucraineană ce s-a făcut în
anii 1924-1929[În urma acestor rectificări teritoriale, RASSM s-a „căpătuit” cu cîteva raioane
aproape în exclusivitate ucrainene (Balta, Pesciansk şi Krasnookneansk). Din cauza acestei
„generozităţi” din partea Kievului, moldovenii – din grup etnic majoritar, au ajuns în minoritate în
autonomia unde ei, numai formal, erau naţiune titulară. În acelaşi timp, zeci de localităţi majoritar
moldoveneşti din regiune au fost lăsate în afara graniţelor RASSM] a contribuit la accelerarea
procesului de deznaţionalizare şi asimilare a românilor moldoveni din Bugo-Nistria.
Impunerea argoului „şantist”, rusificat pînă la grotesc, ca limbă oficială în RASSM a contribuit la
crearea unei pseudo-conştiinţe „naţionale” nu numai la românii din stînga Nistrului, dar şi la cei din
stînga Prutului. Înstrăinarea între români, care s-a produs în anul 1812, a prins rădăcini adînci după
anul 1924.
Crearea RASSM şi plăzmuirea „linghii şî nărodului maldavenesc” au fost nişte acţiuni criminale
ale Moscovei îndreptate cu bună ştiinţă împotriva poporului şi statului român. Aceste acţiuni nu au
nimic în comun cu „grija” declarată pentru binele „poporului-frate moldovenesc”.
Aşa zisele „eliberări” din anii 1812 („de sub jugul otoman”) şi 1940 („de sub jugul boierilor
români”) şi delimitările teritoriale cu „Ucraina-soră” din anii 1924-1929 şi 1940 au dus, în realitate,
la etnocidul românilor moldoveni de pe ambele maluri ale Nistrului. Dispariţia lor ar fi permis
unirea prin filiera dobrogeană a celor două masive slave (de miazăzi şi răsărit) în unul singur.
Scopul geostrategic al acestei acţiuni a fost dezenclavizarea Rusiei spre mările calde prin strîmtorile
Bosfor şi Dardanele.

6.Bibliografie
1. În https://vox.publika.md/politica/primul-conflict-hibrid-rus-agresiunea-sovietica-din-1924-
republica-autonoma-sovietica-socialista-moldoveneasca-rassm: LISTER M. Primul conflict hibrid
rus. Agresiunea sovietică din 1924 – Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească
(RASSM).
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/Republica_Autonoma Sovietica_Socialista Moldoveneasca
3. VORONOVICI Al. Anul 1924. Justificând separatismul: înființarea RASS Moldovenească și
istoria politică în Republica Moldovenească Nistreană.