De la RASSM la RSSM: interese şi

consecinţe ale politicilor sovietice de

anexare a Basarabiei în anul 1940
15 Septembrie 2010 09:08:00 Admin RoPress
Marime font:

Octavian Ţîcu

Prezentul articol îşi propune să ofere o perspectivă istorică asupra felului cum s-a
statuat teritoriul actual al Republicii Moldova şi care au fost interesele şi consecinţele
politicii sovietice în dezmembrarea teritorială a Basarabiei în anul 1940.

Teritoriul actual al Republicii Moldova a cunoscut efectele regimului totalitar comunist

de tip sovietic în două dimensiuni diferite, dar în acelaşi timp conexe. Acest fapt a determinat
şi determină o atitudine neomogenă faţă de percepţia istoriei sovietice în republica noastră.
Regiunea din stânga râului Nistru, cunoscută ca Transnistria[i] (varianta rusă
“Pridnestrovie”), a fost terenul experienţelor comunismului sovietic încă din anul 1917.
Haosul revoluţiei ruse şi a războiului civil care a urmat, a făcut ca populaţia acestui teritoriu
să fie expuse la mai multe invazii succesive ale bolşevicilor, albgardiştilor, cazacilor sau
diferitelor bande, generând aici numearoase atrocităţi, cu impact de lungă durată asupra
mentalităţii populaţiei locale. Până la momentul când regimul sovietic a intrat într-o fază de
stabilizare (1922-1924), acest teritoriul a fost folosit de multe ori de statul sovietic pentru
organizarea unor incursiuni şi intervenţii în vederea destabilizării administraţiei româneşti în
Basarabia,aşa cum a fost cazul de la Hotin (1919), Tighina (1919) sau Tatarbunar (1924). La
12 octombrie 1924, statul sovietic a dispus crearea pe teritoriul Ucrainei Sovietice a unei
Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM), care şi-a continuat
existenţa până la 2 august 1940.

Formarea RASSM, într-o zonă care nu întrunea condiţiile necesare delimitării unei
entităţi „moldoveneşti”, a fost o acţiune exclusiv bazată pe raţionamente politice şi
expansioniste. Unul din aceste raţionamente era cel a unei perspective globaliste a
Cominternului, care urma să contribuie la extinderea spaţiului pretinsei revoluţii mondiale[ii].
Or, chiar dacă cercetările asupra naţionalităţilor sovietice susţin că în general principiul
piedmontist nu a fost o motivaţie majoră în politicile sovietice de construcţie a naţiunilor, unii
cercetători acceptă ideea că într-un caz excepţional – cel al RASS Moldoveneşti – acest
principiu a fost principalul raţionament în construirea unei republici sovietice[iii].
 Deoarece Uniunea Sovietică n-a acceptat niciodată alipirea Basarabiei la România,
Moscova a creat o presiune enormă asupra României prin organizarea şi finanţarea acţiunii
subversive în această provincie românească, cât şi prin internaţionalizarea problemei
basarabene. Aseastă presiune a implicat şi crearea în 1924 a RASS Moldoveneşti în cadrul
RSS Ucrainene, în intenţia de a crea „...propriul nostru Piedmont”, conform declaraţiei lui V.
Zatonsky, membru al Comitetului Central al PC (b) din Ucraina[iv].

În ciuda dimensiunilor reduse şi a caracterului etnic moldovenesc dubios[v], nou creata

republică a primit statutul unei republici sovietice autonome din cauza că reprezenta un
instrument politic şi propagandistic multifuncţional în mâinile autorităţilor sovietice: 1.
pentru a accentua diferenţele la soluţionarea problemei naţionale de pe cele două maluri ale
Nistrului şi între cele două sisteme politice – capitalist şi comunist, evident în favoarea celui
sovietic; 2. pentru a păstra deschisă problema Basarabiei până la anexarea ei, idee fixă a
Moscovei de-a lungul perioadei interbelice, iar prin asta de a crea presiuni constante a supra
statului român; 3. în eventualitatea unor schimbări internaţionale majore, de a folosi RASSM
ca un cap de pod spre Balcani[vi].

Cea de-a doua dimensiune a regimului totalitar sovietic a fost determinată de politica
imperială a URSS în contextul anilor 1939-1941 şi ulterior 1944-1991. În rezultatul pactului
Molotov-Ribbentrop, semnat de Germania şi URSS la 23 august 1939, trupele sovietice au
anexat la 26-28 iunie 1940 Basarabia şi Bucovina de Nord de la România, iar la 2 august
1940, la pretinsa „iniţiativă” a majorităţii clasei muncitoare a regiunii a fost creată Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească[vii]. Propriu zis RSS Moldovenească a fost rezultatul
unei cuplări dintre teritoriile Basarbiei istorice şi cele ale RASS Moldoveneşti, dar care au
fost sensibil reduse în integritate.

Sovieticii nu au urmat o logică etnică, istorică sau culturală în crearea noii republici, ci
doar considerente strategice, imperiale. Drept rezultat, trei judeţe ale Basarabiei istorice
(Cetatea-Albă, Ismail şi Hotin) au fost anexate Ucrainei Sovietice în schimbul a câtorva
raione ale RASS Moldoveneşti[viii]. În afară de ideea de a distruge integritatea istorică a
Basarabiei, strategiile oficialilor sovietici au urmărit securizarea accesului statului sovietic la
Dunăre (prin intermediul unei republici slave de încredere) şi a transformat RSS
Moldovenească într-o entitate geografică fără acces la oceanul planetar.

În cadrul noilor frontiere fixate teritoriul diputat dintre Nistru şi Prut, Basarabia, a
încetat să mai fi o entitate compactă unică, iar acest fapt s-a realizat, pe langă cele
menţionate, şi din raţionamentul de a complica ulterior o eventuală întoarcere a acestui
teritoriu la România.

Din acest punct de vedere putem conchide că atunci când judecăm istoria recentă a
Republicii Moldova, trebuie să avem în vedere că percepţia Moldovei ca „identitate
imaginată”, natura şi forma construcţiei sale identitare în perioda post-sovietică, reiese din
locul său, real sau imaginar, pe care l-a avut în cadrul Uniunii Sovietice. De fapt, Republica
Moldova este o societate creată de Uniunea Sovietică, iar formele erei sovietice constituie
principalul fundament pe care statul moldovenesc actual îşi construeşte identitate politică şi
etnică.

[i] Începând cu anul 1990 aici a fost creată “Republica Moldovenescă Nistreană”, care în
urma războiului din 1992, cu ajutorul Fedraţiei Ruse, s-a autoproclamat independentă de
Republica Moldova, deşi din punct de vedere internaţional este o entitate statală
nerecunoscută.
[ii] Gh.E. Cojocaru, Cominternul şi originile “moldovenismului”, Chişinău, Civitas, 2009, p.
27.
[iii] Terry Martin, The Affirmative Action Empire, New York, Cornell University Press,
2001, p. 9, 274.
[iv] Martin, The Affirmative Action Empire, p. 274.
[v] Moldovenii (românii) reprezentau 31,6 procente din populaţia RASS Moldovenească, în
timp ce ucrainenii - 49,6 procente, Всесоюзная перепись населения (1926), Том 4 ,
Москва, Госстатиздат, 1928, p. 24.
[vi] Cojocaru, Cominternul şi originile “moldovenismului”, p. 28.
[vii] A.V. Repida, Formarea RSS Moldoveneşti, Chişinău, Cartea Moldovenească, 1977, pp
246-247. Delegaţia moldoveneacă la Sesiunea a şapte a Sovietului Suprem a URSS era
compusă din şase moldoveni, şapte ruşi şi un evreu, L. Bulat (ed.), Basarabia 1940, Chişinău,
Cartea Moldovenească, 1991, p. 174.
[viii] Doar şase din cele treisprezece raione ale RASS Moldoveneşti au fost anexate la RSS
Moldovenească, Седьмая сессии Верховного Совета СССР. 1-7 августа 1940 года.
Стенографический отчет, Москва, Госстатиздат 1940), p. 183.
Conf. univ., dr. Octavian Ţîcu
Universitatea Libera Internaţională din Moldova
Membru al Comisiei Prezidențiale pentru Studiere şi Aprecierea Regimului Totalitar
Comunist în Republica Moldova