Marinescu Ana Maria

1940-un an tragic in istoria romanilor

Anul 1940 poate fi denumit ca fiind anul cel mai tragic din istoria
românilor. De la sfârşitul lunii iunie şi până la începutul lunii septembrie,
România a suferit rapturi teritoriale care au însumat circa 33,8% din suprafaţa
ţării (100.913 km2) şi o pierdere de 6.777.000 de locuitori (adică 33,3% din
populaţia ţării)[1]. Practic, România Mare devenise amintire.
Cea de-a doua ocupare a Basarabiei de către Rusia, la 28 iunie
1940, a reprezentat momentul declanşării procesului de destrămare
teritorială a României Mari. Acesta a fost rezultatul unei înţelegeri politice
secrete convenite între două regimuri totalitare criminale, respectiv cel
naţional-socialist hitlerist şi cel comunist sovietic, concretizată în Dictatul de
la Moscova, încheiat la 23 august 1939, cunoscut şi sub numele de pactul de
neagresiune Ribbentrop-Molotov.
După reocuparea Basarabiei, România a trebuit să suporte şi
poftele revizioniste ale regimurilor totalitare din Ungaria şi Bulgaria, sprijinite
de Berlin şi Roma, fiind constrânsă să accepte, în următoarele două luni,
condiţiile umilitoare ale Dictatului de la Viena şi Tratatului de la Craiova,
pierzând astfel cea mai mare parte a Transilvaniei, precum şi Cadrilaterul.
Trebuie remarcat însă faptul că, la 28 iunie 1940, Rusia sovietică nu a ocupat
numai Basarabia, ci şi alte teritorii româneşti, care nu făceau obiectul art.3 al
Protocolului adiţional secret al Dictatului de la Moscova, cum ar fi Nordul
Bucovinei, ţinutul Herţa, precum şi unele insule din Delta Dunării. Acestea nu
au mai revenit României nici până astăzi.
Iniţial, Rusia a intenţionat să ocupe întreaga Bucovină, lucru despre care
Molotov l-a informat, la 23 iunie 1940, pe contele Von der Schulenburg,
ambasadorul Germaniei la Moscova. Hitler, însă, nu a fost de acord cu
revendicarea sovieticilor, considerând-o „un semn al puterii sovietice spre
Vest”2 şi o încălcare a Protocolului adiţional secret. În acest context, dorind
să nu deterioreze încă relaţiile cu Germania, dar nici să nu dea dovadă de
slăbiciune, Stalin şi-a restrâns cererea doar la partea de Nord a Bucovinei.