Importanta Unirii Din 1918

Anul 1918 reprezintă în istoria poporului român anul triumfului idealului naţional, anul
încununării victorioase a lungului şir de lupte şi sacrificii umane şi materiale pentru
făurirea statului naţional unitar.

Datorită unui context intern și extern favorabil, la 9 aprilie 1918, Basarabia se declară
unită cu România. Iar la 28 noiembrie 1918, are loc unirea Bucovinei cu Regatul
României. Unirea provinciilor românește cu Regatului României nu rămâne fără ecou
nici în Transilvania. Tratatele de pace din anii 1919-1920. S-a creat astfel un cadru
favorabil dezvoltării societătii româneşti, intrată într-o nouă etapă a evoluţiei sale. Ea a
fost rodul luptei tuturor forţelor şi categoriilor sociale interne. De asemenea, au
contribuit la edificarea ei o generaţie importantă de oameni politici precum: regele
Ferdinand, lonel Brătianu, luliu Maniu, lon Nistor, Take lonescu, lon Inculeţ, Nicolae
lorga şi mulţi alţii. În noul cadru istoric de după anul 1918 s-a accelerat ritmul de
dezvoltare şi modernizare al societăţii româneşti, ceea ce a conferit trăinicie statului
naţional.

Suprafaţa ţării a sporit de la 137 000 km2 la 295 049 km2, populaţia de la 7 250 000
locuitori, înainte de 1918, la 18 052 896 locuitori, la recensământul din 1930. Au marcat
creşteri importante, între altele, suprafaţa arabilă de la 6,6 milioane ha la 14,6 milioane
ha, suprafaţa acoperită cu păduri - de la 2,5 milioane ha la 7,3 milioane ha, reţeaua
căilor ferate de la 4300 km la 11 000 km. A avut loc integrarea deplină, social-
economică şi politică, a noilor teritorii unite cu patria-mamă, un progres economic real
şi eficient, aplicarea unui program democratic de propăşire a ţării. Pe plan
internaţional, România s-a afirmat ca un factor cu iniţiativă diplomatică, cu o conduită
exemplară, în sensul menţinerii păcii şi securităţii europene, contra politicii de revizuire
a tratatelor de pace

In concluzie putem denota faptul ca evenimentul Unirii din anul 1918 a avut o
importanta majora pentru popoarele romane,relevand adunarea acestor provincii intr-
un tot intreg puternic. Nu o victorie militară a stat la temelia statului naţional român, ci
actul de voinţă al naţiunii române. Sacrificiile ei în campania anilor 1916 şi 1917 au fost
răsplătite de izbânda idealului naţional, în condiţiile prăbuşirii autocraţiei ţariste,
urmată de instaurarea regimului comunist şi a destrămării monarhiei austro-ungare,
precum şi al afirmării dreptului popoarelor la autodeterminare pe baza principiului
naţionalităţilor.