Ion I.C.

Brătianua jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din
România modernă. A fost președinte al Consiliului de Miniștri în momentul intrării României în
Primul Război Mondial, conducând țara în momentele dificile ale retragerii în Moldova. În 1922,
după ce avuseseră loc realizarea și recunoașterea Marii Uniri, a preluat guvernarea, asumându-și
reforma agricolă și votarea noii constituții din 1923. 
Ferdinand I a fost al doilea rege al României de 10 octombrie 1914 până la moarte. Acesta a
devenit rege al Regatului României sub denumirea de Ferdinand I și a condus România în Primul
Război Mondial, alegând să lupte de partea Antantei împotriva Puterilor Centrale, a intrat în război
împotriva Germaniei. La sfârșitul războiului a încheiat procesul de realizare a statului national
unitary, prin Unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei cu Vechiul Regat. Este cunoascut ca regale
întregitor de țară. La 15 octombrie 1922 Ferdinand s-a încoronat drept rege al României Mari.
Iancu Flondor sa născut pe 3 august 1865 și a decedat pe data de 19 octombrie,era membru al
familiei nobiliare Flondor,acesta o fost un om politic român ce a avut o influență majoră în istoria
României.Iancu F. a militat și s-a implicat în viața politică a Bucovinei încă de la sfîrșitu anilor 80
secolul XIX-lea, făcîn parte ding gruparea politică a tinerilor români,alături de Constantin
Morariu,Constantin Isopescu-Grecut și așa mai departe.Deasemenea acest la inițiativa sa si a lui
Sextil Pușcariu la 14/27 octombrie 1918 a fost convocatămla Cernăuți o adunare a reprezentanților
populației care s-a declarat Constituantă a Bucovinei și a hotărît uirea Bucovinei cu celelate teritotrii
românești într-un stat național independent.Constituanta a format un Consiliu Național Român
alcătuit din 50 de membri,iar acesta a instituit un guvern în ce a fost condus de sine.
Constantin Stere a fost un om politic ,savant și scriitor român.Acesta s-a născut pe 1 noiembrie
1865 în comuna Chipcău din județul Soroca.În tinereșea sa acesta a fost aresta pentru participarea la
mișcarea revoluționară narodnicistă.După eliberare acesta pleacă în România.În 1906 revine pentru
un timp în Basarabia și organizează editarea ziarului,,Basarabia,, fiind prima publicație românească
din provincie.Tot atunci fondeză la Iași revsta Viața Româneacă în paginile căreia erau inserate și
corepondențe despre viața românilor basarabieni.Constantin Stere a demascat cu vehemență politica
colonială a țarismului în Basarabia.Acesta era considerat un luptător basarabean.
Ion Constantin Inculeț a fost un om politic, președintele Sfatului Țării al Republicii Democretice
Moldovenești, ministru și membru titular al Academiei Române. După Unire acesta a fost ministru
al Basarabiei, ministru al sănătîții publice, ministru de interne și vice-președinte al Consiliului de
Miniștri în Guvernul României.
Onisifor Ghibu a fost unul dintre participanții importanți la realizarea Marii Uniri de la 1918.
Onisifor Ghibiu a fost unul dintre personalitățile care au înfăptuit unirea Basarabiei cu România,
unire proclamată de Sfatul Țării de la Chișinău în ziua de 27 martie 1918. El a fost,și a riscat viața
pentru ca românii basarabeni să fie dezrobiți de împovărătoarea stăpânire rusească, iar Basarabia să
revină, așa cum era normal, la matca românească din care fusese smulsă brutal în 1812. La 27
martie 1918, Sfatul Țării de la Chișinău a votat unirea Basarabiei cu Patria-mamă.,iar în spatele
acestei decizii a stat și importanta contribuție a ardeleanului Onisifor Ghibu, cel care a reaprins
flacăra națională în sufletele oamenilor și i a determinat pe basarabeni sa ia această istorică decizie.
Numit la sfârșitul anului 1918 în funcția de secretar al Consiliului Dirigent, el părăsește Chișinăul.
Astfel, în 1919, el a condus acțiunea de preluare a universității din Cluj, unde a și devenit profesor
de pedagogie. În același an a fost ales și membru corespondent al Academiei Române, iar din anul
1922 este votat președinte al secției școlare a „Asociației Culturale Astra”. Întreaga perioadă
interbelică el și o dedică profesoratului la Cluj, dar și publicării unor lucrări de istorie
transilvăneană. In anul 1917 el se afla in Basarabia ,la Chisinau unde s a refugiat pentru a și pune
soția și cei trei copii la adăpost de epidemia de tifos exantematic care decima populația orașului Iași.
Activitatea lui Onisifor totusi continua organizand o redacție a unui ziar intitulat„România Nouă”
Ziarul lui Onisifor Ghibu este un adevărat îndrumar de educație românească și patriotică a românilor
din Basarabia.