Carte

a juca ultima carte (sau cartea cea mare)= a întreprinde ceva riscant, fiind singura posibilitate de a reuși. Ce
mai putea să facă în acel moment decât să joace carte cea mare. 556
a-și da cărțile pe față= a-și arăta gândurile, intențiile în mod deschis, a spune adevărul. A veni la mine cu
gândul să-și dea cărțile pe față. 557
a vorbi (sau a spune) ca la (ori ca din) carte= a vorbi ca un om învățat, înțelept. 558
cum scrie la carte= așa cum trebuie, cum se cere, corect. Totul era așezat cu migală, cum scrie la carte. 559
om de carte= persoană care citește, care studiază mult; cărturar. 560
Ochi
a arunca cuiva praf (sau nisip) în ochi = a-i da iluzia că lucrurile sunt altfel decât în realitate, a-l înşela.
2520
a avea ochi = a fi priceput în a aprecia ceva dintr-o privire. Ai luat un cal de o să mă pomeneşti cât îi trăi... Ți
l-am dat dumitale că am văzut că ai ochi la cai. (Camil Petrescu) 2521
a da ca din ochii lui = a fi zgârcit. 2522
a da cu ochii de ceva (sau de cineva) = a vedea ceva sau pe cineva care îți iese întâmplător în cale. Când a
dat cu ochii de mine, pe loc a încremenit. (Creangă) 2523
a da ochi cu cineva = a se întâlni cu cineva, a se vedea. Mi-e ruşine să dau ochii cu băieții. (Brăescu) 2524
a dormi numai cu un ochi = a dormi uşor. 2525
a face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu atenție, cu curiozitate, a se mira. 2526
a face cu ochiul = a face cuiva un semn (închizând şi deschizând un ochi) cu înțeles. S-auzi zornetul de
pinteni şi foşnirile de rochii, /Pe când ei sucesc musteața, iară ele fac cu ochii? (Eminescu) 2527
a face ochi = a) (despre puii unor animale) a deschide ochii după naştere. Când fată Griva opt-nouă căței, noi
îi lăsăm să sugă o săptămână până fac ochi. (Stancu); b) (despre oameni) a se trezi din somn. În vremea asta,
coloniştii făceau ochi şi se grăbeau să se adune la sfatul de dimineață. (Sadoveanu) 2528
a face ochii mici = a fi gata să adoarmă, a i se închide ochii de somn. 2529
a fi cu ochi şi cu sprâncene = a fi prea evident, prea bătător la ochi. 2530
a fi rău de ochi sau a avea ochi răi = a deochea. 2531
a-i face cuiva ceva cu ochiul- a-l atrage, a-l îmbia. Plăcintele ii fac cu ochiul. 2532
a-i ieşi cuiva ochii din cap, se zice despre cineva care depune un efort extrem de mare. 2533
a-i plesni cuiva ochii (de ruşine, de foame etc.) = a nu mai putea (de ruşine, de foame etc.). 2534
a-i rămâne cuiva ochii la ... = a rămâne cu privirea la cineva sau ceva, a-i plăcea foarte mult. Era voinic şi
tinerel,/ Înalt şi tras ca prin inel-/De-atunci şi ochii i-au rămas/ Şi inima la el. (Coşbuc) 2535
a i se face cuiva verde (sau negru) înaintea ochilor = a-i veni ameţeală, a i se face rău. 2536
a-l lua pe cineva la ochi = a avea bănuieli asupra cuiva, a-l suspecta. Hai pe jos, că e aproape şi nu ne ia
lumea la ochi. (Camil Petrescu) 2537
(a măsura sau a judeca, a prețui etc.) din ochi (sau cu ochii) = (a măsura sau a judeca, a prețui etc.)
examinând cu privirea. 2538
 a mânca (sau a înghiți, a sorbi) pe cineva (sau ceva) din ochi (sau cu ochii) = a privi cu mult drag la
cineva, a iubi foarte mult pe cineva. El necontenit o sorbea din ochi şi se minuna cum îi şedea de bine. (Gane)
2539
a nu avea ochi decât pentru cineva = a se uita numai la persoana iubită. De aici încolo Răducanu al ei nu
mai avu ochi decât pentru fetişcana aia. (Camil Petrescu) 2540
a nu avea ochi să vadă pe cineva = a fi mânios pe cineva, a nu-l Soacra nu avea ochi să-şi vadă nora. 2541
a (nu) le fi dat ochilor să vadă ceva = a (nu) avea ocazia să vadă ceva. 2542
a păzi pe cineva ca ochii din cap = a-l păzi cu cea mai mare grijă. Avea vodă Calimah o iapă arăbească şi o
păzeau slujitorii ca ochii din cap. (Sadoveanu) 2543
a pierde pe cineva (sau ceva) din ochi= a nu mai vedea pe cineva sau ceva care se depărtează sau de care te
depărtezi. El trist privind în urma lor... /Rămase gânditor... /Când i-a pierdut din ochi, voi /Să se ridice.
(Coşbuc) 2544
a pune ochii pe cineva (sau pe ceva) = a-i plăcea cineva sau ceva foarte mult, căutând să-l atragă (sau să-l
aibă). Puse ochii pe o locuință în palat. (Călinescu) 2545
a ridica pe cineva în ochii cuiva = a face ca cineva să obțină mai mult prestigiu în fața cuiva. Se sili să
găsească un sfat bun, care să-l ridice în ochii flăcăului. (Rebreanu) 2546
a se uita (sau a privi) pe sub ochi = a se uita urât. 2547
a sta cu ochii pe cineva = a-l supraveghea. 2548
a-şi da (sau a-şi răsturna) ochii peste cap = a fi gata să moară, a muri. Dând ochii peste cap, cască gura şi
fălcile îi trosniră. (Delavrancea) 2549
a-şi da ochii peste cap = a cocheta, a se fandosi. Zenovia ofta des şi-şi dădea ochii peste cap, vrând astfel să
arate tuturor că e pătrunsă de seriozitatea clipei. (Rebreanu) 2550
a ține la cineva ca la ochii din cap sau a-i fi drag cineva ca ochii din cap = a iubi pe cineva foarte mult.
2551
a tine pe cineva sub ochi = a-l supraveghea îndeaproape. 2552
(a vinde sau a da, a cumpăra etc.) pe ochi = (a vinde sau a cumpăra) apreciind cu privirea. 2553
cât te-ai şterge (sau te-ai freca) la ochi = foarte repede; cât ai clipi din ochi. Cât te-ai şterge la ochi şi ceata...
sosi în fața mulțimei. (Delavrancea) 2554
cu un ochi la răsărit şi cu altul la apus, se spune despre cineva care se uită cruciş. 2555
cu un ochi la slănină şi cu altul la făină = a) se spune despre o persoană care se uită cruciş. Nu-mi place fata,
că e cu un ochi la slănină şi cu altul la făină; b) se spune despre o persoană care râvneşte la două lucruri
deodată. Era cu un ochi la slănină şi cu altul la făină, neştiind ce să aleagă: pantofii sau poşeta. 2556
de (sau pentru) ochii lumii= de formă, pentru aparență. Purta doliu după soacră-sa numai de ochii lumii.
2557
nu-i stau bine ochii în cap, se spune despre o persoană cu privirea vioaie, jucăuşă. 2558
numai ochi şi urechi = foarte atent. 2559
ochi în ochi = privind unul în ochii celuilalt. Se gândea mereu să-şi croiască drum până în grădină, s-o vadă
cum şade ochi în ochi cu Ion. (Rebreanu) 2560
văzând cu ochii = foarte repede. Purcelul începe a se înfiripa şi a creşte văzând cu ochii. (Creangă) 2561
verde în ochi= în față, cu îndrăzneală; fără cruţare. Spune-mi verde în ochi, ca să ştiu ce leac trebuie să-ți fac.
(Creangă) 2562

Şti
 a-i fi (sau a-i veni) cuiva nu ştiu cum să... = a-i fi greu sau penibil să... Sufletele aceste ce sunt drepte ale
Iadului mi-e nu ştiu cum să le priimesc. (Negruzzi) 4133
a lua pe nu ştiu în brațe = a şovăi în recunoaşterea unui fapt. Deşi văzuse accidentul, l-a luat pe nu ştiu în
braţe şi n-a dat nici o lămurire. 4134
a nu vrea să ştie (nimic) de ... = a nu-l interesa, a nu ține seama de ..., a nu-i păsa de.... Nu vrea să ştie de
carte și învăţătură. (Sadoveanu) 4135
a şti ceva pe de rost (sau ca pe apă, ca pe Tatăl nostru) = a putea reproduce ceva întocmai, din memorie.
Când propria ta viață singur n-o ştii pe de rost, /O să-şi bată alții capul s-o pătrunză cum a fost? (Eminescu)
4136
a ști una și bună= a avea o părere hotărâtă, de nezdruncinat. Ştiu una şi bună: să-mi slujesc stăpânul cu
dreptate. (Creangă) 4137
după cât (sau câte) știu (sau știi, știe etc.) = având în vedere informațiile de care dispun (sau dispui, dispune
etc.). După cât ştiu eu, o femeie nu spune niciodată tot. (Sadoveanu) 4138
mai ştii? sau mai ştii minunea (ori păcatul) = e greu de precizat, se prea poate, nu e exclus. Ori mai ştii?
/Bătrânul Rumi /Face-o glumă, cum se vede. (Coşbuc) 4139
nu (prea) ştie multe, se spune despre cineva care trece repede la fapte, fără să aibă în vedere urmările lor. Ş-
apoi las' pe popa Niculai Oşlobanu, căci el nu prea ştie multe. (Creangă) 4140
ştii (sau ştiţi) ce (sau ceva, una)?, se spune pentru a atrage atenția interlocutorului asupra celor ce urmează să
fie comunicate. Stăpâne, ştii ce? Culcă-te şi te odihneşte. (Creangă) 4141
ştiu eu ce ştiu (sau ştii tu ce ştii etc.), se spune pentru a arăta că cineva cunoaşte bine situația. Toți dădură din
cap, râzând, că ştiau şi ei ce ştiau. (Camil Petrescu) 4142

Om
a face pe cineva om = a) a-l educa, a-l instrui. Şcoala, pe om, om il face. (Pann), b) a-i crea o situație
avantajoasă din punct de vedere material şi social. Nenorocitule! ți-ai aruncat norocul în gârlă: te făceam om!
(Caragiale) 2571
a fi din oameni= a descinde din părinți cu stare sau de neam. Eu îs de peste deal, de la Mănăstireni; şi noi
suntem din oameni. (Sadoveanu) 2572
a fi un om şi jumătate = a fi persoană cu însușiri deosebite. 2573
a se face om = a ajunge în rândul oamenilor înstăriți, a se îmbogăți. 2574
a-şi găsi (sau a-și afla) omul = a da peste cineva care nu se lasă înfrânt, învins, înşelat. 2575
ca de la om la om = în mod sincer, prieteneşte. Am vorbit cu el ca de la om la om şi m-a înțeles. 2576
ca oamenii = cu manifestări omeneşti; cum trebuie, cum se cuvine. Dă şi o farfurie de acolo, şi nişte furculițe,
să mâncăm ca oamenii. (Vlahuță) 2577
ca omul = cum se întâmplă în mod obişnuit oricui. Moş Nichifor, ca omul cu grijă, s-a suit în căruță.
(Creangă) 2578
om bun, răspuns dat de către cel care bate la poartă sau la uşă, pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu
intenţii bune. Bătu la poartă. - Cine e acolo? îi zise dinăuntru.... Om bun, răspunse fata. (Ispirescu) 2579