PROVERBE SI ZICĂTORI

Se pare ca proverbele si zicatorile (zicale, vorbe de duh sau cuvinte

din batrani) sunt unul si acelasi lucru, fiind de altfel, considerate
sinonime. Dar putem considera zicatorile ca fiind niste expresii
populare mai mult, pline de talc.

Proverbele sunt invataturi morale nascute din experienta. Iar

proverbele la romani sunt adesea rimate, ceea ce le face mult mai
interesante pentru copii, mai usor de retinut, reprodus si transmis.

Proverbe românești

Bine faci, bine găsești.

Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.

Apa trece, pietrele rămân.

Buturuga mică răstoarnă carul mare.

Cine se aseamănă, se adună.

După război, mulți viteji se arată.

Haina nu îl face pe om.

Paza bună trece primejdia rea.

Minciuna are picioare scurte.

Așchia nu sare departe de trunchi.

Peștele de la cap se împute.

Prostia și domnia se plătesc.

Meseria e brățară de aur.

Ziua bună se cunoaște de dimineață.

Vorba duce mult aduce.

A fi prins cu mâța-n sac.

Vorbești de lup și lupul la ușă.

Vorba lungă, sărăcia omului.

Sângele apă nu se face.

Pofta vine mâncând.

Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!

Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe u șă.

Urma scapă turma.

Toamna se numără bobocii.

Ai carte, ai parte.

Prost sa fii, noroc sa ai.

Ochii care nu se văd, se uită.

Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.

La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.

Omul sfințește locul.

Nu tot ce zboară se mănâncă.

A face umbră pământului degeaba.

Cine se frige cu ciorbă, suflă și-n iaurt.

A fi cu ochii-n patru.

A-i fi frică și de umbra lui.

Hoțul neprins e negustor cinstit.

A împăca și capra și varza.

Frate, frate, dar brânza e pe bani.

Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă.

Prietenul la nevoie se cunoaște.

Ferește-mă Doamne de prietei, că de du șmani mă feresc singur.

Cine caută un prieten fărăr defecte va rămâne singur.

Cel ce începe multe nu isprăvește nimic.

Nu e bun ce e bun, ci e bun ce-mi place mie.

Ulciorul găurit nu merge de multe ori la apă.

Ușor de zis, gru de făcut.

Bine faci, bine găsești.

Cu răbdarea, treci marea.

Cine se aseamănă se adună.

Cine seamănă vânt, culege furtună.

Ce-i în mână, nu-i minciună.

Ce-i în gușă, și-n căpușă.

Calul de dar nu se caută la dinți.

Cînd picica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă.

Cine sapă groapa altuia cade el singur în ea.

Cu o floare nu se face primăvară.

Cine fură azi un ou, mîine va fura un bou.

Cine fuge după doi iepuri nu prinde niciunul.

Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

Cine-mparte, parte-și face

Cine se scuză, se acuză.

Capul plecat sabia nu-l taie.

După faptă și răsplată.

Doi se bat și al treilea câștigă.

Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci.

Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă.

Dacă tăceai, folozof rămâneai.dacă nu se duce Mahomed la munte,

vine muntele la Mahomed.

De ce îți e frică, de aia nu scapi.

Fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă.

Graba strică treaba.

Găina bătrână face ciorba bună.

Învățătura e mama înțelepciunii.

La omul sărac, nici boii nu trag.

Lenea e cucoană mare.

Lupul își schimbă părul, dar năravul ba.

Fiecare trandafir are ghimpele său.

La plăcinte înainte, la război înapoi.

Limba dulce mult aduce.

Munca e brățară de aur.

Nu-i ajungi nici cu prăjina la nas.

Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard.

Nu te băga unde nu-ți fierbe oala.

Norocul e după cum și-l face omul.

Nu judeca o carte după copertă.

Lauda de sine nu miroase-a bine.

Nu e trandafir fără spini.

Omul gospodar își cumpără vara sanie și iarna car.

Ochii sunt poarta către suflet.

Omul muncitor e ca pomul roditor.

Omul cinstește haina, nu haina pe om.

O mână pe alta spală.

Omul din greșeli învață.

Pomul după roade se cunoaște, iar omul după fapte.

Paza bună trece primejdia rea.

Repetiția e mama învățării.

Răzbunarea e arma prostului.

Râde ciob de oală spartă.

Ră faci, rău găsești.

Spune-mi cu cine te insoțești ca să îți spun cine e ști.

țara arde si baba se piaptănă.

Sare din lac în puț.

Speranța moare ultima.

Te-ai înecat ca țiganul la mal

Unde-i lege nu-i tocmeala

Unde-s doi puterea crește

Unde nu e cap, vai de picioare

Unde dai si unde crapă.

Cînd pisica nu-i acasa, șoarecii joacă pe masă.

Vorbă multă, sărăcia omului.

Vulpea când nu ajunge la struguri spune că sunt acri.

Vrabia mălai visează

Tonu face muzica

Pisica blanda zgarie rau.

Vai de copilul care n-asculta de parinti

C-o falcă in cer și una în pământ.

Când muncești nu te plictisești

Cine are carte, are parte!

Lenea e cucoană mare, care n-are de mâncare.

Fiecare pasăre pe limba ei piere.

Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.

A ajuns de râsul curcilor.

Când doi se bat, al treilea câștigă.

Cine se scoală de dimineață departe ajunge.

Curățenia este mama sănatății.

EXPRESII

 A freca menta – a irosi timpul;

 A spăla putina – a pleca în grabă, a fugi;
 A-și lua nasul la purtare – a se obrăznici;
 A face felul (cuiva) – a ucide pe cineva, a păcăli;
 A da apă la moară (cuiva) – a încuraja pe cineva într-o acțiune;
 A călca pe bec – a încălca o regulă;
 A lua de-a gata – a eșua în a aprecia o persoană sau lucru,
deseori din cauza familiarității; a presupune că un lucru e
adevărat, fără a pune la îndoială adevărul;
 A o face de oaie – a greși;
 A vinde castraveți grădinarului – a încerca să păcălești pe unul
care știe adevărul;
 A vinde pielea ursului din pădure – a conta pe un lucru înainte de
a fi sigur că-l poți obține;
 A umbla teleleu (Tănase) – a umbla de colo până colo, fără rost;
 A fi teleleu Tănase – a fi zăpăcit, aiurit, năuc;
 A da la rațe – a vomita;
 A se uita ca vițelul la poarta nouă – a fi nedumerit, a nu ști;
 A bate șaua ca să priceapă iapa – a face o aluzie;
 A umbla cu cioara vopsită – a minți, a înșela;
 A fi prins cu mâța-n sac – a fi prins cu minciuna (înșelând);
 A face din rahat bici – a încerca să faci ceva imposibil;
 A bate apa-n piuă – a vorbi fără rost;
 A da cu oiștea-n gard – a gafa;
 A avea ac de cojocul cuiva – a se putea răzbuna pe / a plăti o
poliță cuiva;
 A pune cu botul pe labe – a pune pe cineva la respect;
 A face cu ou și cu oțet – a certa, a dojeni, a critica;
 A se aduna ca la mort – a veni multă lume, a se înghesui;
 A se aduna ca la urs – a se aduna în număr foarte mare;
 A se uita ca la mașini străine [4]- a fi uimit!;
 A trage nădejde ca ursul de coadă – a nădăjdui lucruri imposibil
de realizat;
 A se trage pe fund – a se eschiva;
 A ajunge cuțitul la os – a ajunge într-o situație limită;
 A se termina în coadă de pește – a avea un sfârșit
neconvingător/neclar; a se termina sub așteptările pe care le
justifică începutul;
 A avea o piatră pe inimă – a avea un mare necaz sau frământare;
 A-l scoate din pepeni – a enerva pe cineva; I-a sărit muștarul – s-a
enervat;
 A împroșca cu noroi – a aduce acuzații fără bază cu scopul de a
compromite reputația cuiva;
 A ieși basma curată – a scăpa de învinuiri;
 A se duce pe Apa Sâmbetei – a dispărea, a se pierde;
 A-și pune cenușă pe cap – în sensul de pocăință.
 A da cu mucii în fasole – a face o gafă;
 A o întoarce ca la Ploiești;
 A-i face (cuiva) capul calendar – a zăpăci pe cineva; A șters-o
englezește;
 A veni pe nepusă masă – a veni neinvitat;
 A face haz de necaz – în general despre firea românului;
 A se sparge în figuri – a se da mare;
 A sta de șase – a sta de pază; S-a dus pe copcă – a pierdut totul,
a murit;
 A da ortul popii – a muri;
 A da colțul – a muri;
 A avea caș la gură – este încă un copil;
 A ajuns / dat în mintea copiilor – se spune despre bătrânii care
devin senili;
 A ajuns la sapă de lemn – a ajuns sărac;
 A dat apa în casa – a da de necaz
 A scăpat de dracu’ și a dat de tată-su – a da peste un rău și mai
mare;
 A dat de dracul;
 L-a prins cu mâța în sac:
 A-i lipsi o doagă:
 A râde pe sub mustață – a se amuza foarte tare dar fără a lăsa să
se vadă acest lucru;
  A se ascunde după deget;
 A duce cu preșul – a păcăli, a înșela; A băga mâna în foc (pentru
cineva) – a garanta;
 A nimerit orbul Brăila – a nu fi imposibil de realizat;
 A se lupta cu morile de vânt – a încerca ceva fără rost;
 A lua boii de la bicicletă – a nu-i fi frică de pedeapsă;
 A mâna porcii la jir – a sforăi;
 A trece ca gâsca prin apă – a face ceva fără a trage concluzii,
fără a învăța;
 A pune batista pe țambal – a ascunde ceva, a tăinui, a o lăsa mai
moale;
 A-i pica fisa – a-și da seama;

A ajuns de râsul curcilor.

A căuta acul în carul cu fân.

A bate apa-n piuă.

Are o gură cât o șură.

A pune picioru-n prag.

Proverbele românești
dăinuie de secole
 Lupul îşi schimbă părul,
dar….ba! (năravul)
 Gura… adevăr
grăieşte! (păcătosului)
 …se numără bobocii. (toamna)
 Câte … atâtea obiceiuri. (bordie)
 Fiecare sac îşi are…(petecul)
 Vorba-i de …, tăcerea e de
aur. (argint)
 O mâna spală pe altă şi amândouă
… (obrazul)
 …nu merge de multe ori la
apă! (ulciorul)
 Capul plecat, …nu-l taie. (sabia)
 Noaptea e un …bun. (sfetnic)
 Aduce … după ce s-a stins focul.
(apă)
 A ajunge… la os. (cuțitul)
 A auzit clopotul, dar nu știe de la
ce… (bisericǎ)
 A avea ac de…. cuiva. (cojocul)
 A avea mai mult… decât
minte. (noroc)
 Bate …-n piuă. (apa)
 Bate… care trage. (calul)
 … fierul cât e cald. (bate)
 A bate la …(ochi)
 A bate … în tot satul.(toba)
 A călca pe …(bec)
 A cânta cuiva în …(strună)
 Cară … cu ciurul.(apa)
 Aceași Mărie cu … pălărie. (altă)
 Acela care Îl iubește pe…, îi iubește
și pe oameni. (Dumnezeu)
 Dă … cu fugiții. (bir)

Proverbele românești era

u transmise prin viu grai
 …n-aude, dar le potrivește. (surdul)
 Banu-i ochiul ….(diavolului)
 Bate… cât e cald. (fierul)
 Bătrânețe – …grele. (haine)
 Bine…, bine găsești. (faci)
 Boii bătrâni fac brazda… (dreaptă)
 Gospodarul își face vara… și iarna
car. (sanie)
 Buturuga mică… carul
mare. (răstoarnă)
 A … peste noroc. (da)
 A da … la porci. (perle)
 Despică firul în….(patru)
 A cu preșul. (duce)
 ….este întotdeauna la
mijloc. (adevărul)
Adevărul …. la despărțire. (se spune)
 Adevărul…. printre rânduri. (stă
scris)
 A dispărut de parcă l-a înghițit…
(pământul).
 A face cum îl taie…. (capul)
 Faci din cal… și din țânțar
armăsar. (măgar)
 Îi face … dulci cuiva. (ochi)
 A face pe cineva… și cu oțet. (cu
ou)
 A face pe cineva de parale. (două)
 …. treaba în doi peri. (face)
 Face… pământului
degeaba. (umbră)
 A face un bine înseamnă a-și bate…
în talpă. (cuie)
 A fi cu ochii în…. (patru).
 A fi pe drojdie (cu banii).
 A fi prins cu… vopsită. (cioara)
 Ai … pân-ai cules. (ales)
 Ai carte, ai… (parte).
 A-i fi frică și de…. sa. (umbra)
 A împăca … cu varza. (capra)
 Împușcă doi … dintr-un foc.(iepuri)
 Pune… înaintea boilor. (carul)
 A turna …pe foc. (gaz)
Copilul tău poate
înțelege principii de viață
din proverbe românești
 Ajută-te singur și…te va
ajuta. (Domnul)
 … trece, pietrele rămân. (apa)
 Are un car… și o sută de nevoi. (cu
boi)
 Ascultă tot, dar nu… tot. (crede)
 … nu sare departe de
trunchi. (așchia)
 Avocatul… este bun de
pălmuit. (nepoftit)
 Ca…. la arat. (musca)
 Calul de … nu se caută la dinți. (dar)
 Capra sare masa,… sare
casa. (iada)
 Cască ochii la….. , iar nu după ce
te-nșeală.(tocmeală)
 ….îi șade bine cu
drumul. (călătorului)
 Câinele care… nu mușcă. (latră)
 … moare de drum lung și prostul de
grija altora. (câinele)
 Când de multe te apuci mai pe toate
le…. (încurci).
 Când doi se…al treilea
câștigă. (ceartă)
 Când pisica nu-i acasă,… joacă pe
masă. (șoarecii)
 Când omul cade, îi piere
și…. (umbra).
 Când râde prostul, …
suspină. (înțeleptul)
 ….. și ce-am pierdut! (Ce-am avut)
 Ce mi-e….. , ce mi-e Rada
baba! (baba Rada)
 Ce naște din pisică, …
mănâncă. (șoareci)
 Ce ție nu-ți place, …nu-i
face. (altuia)
 Ce-i în gușă și-n ….(căpușă).
 Ce-i în…. nu-i minciună. (mână)
 Ce-și face…. singur nici dracul nu
poate desface. (omul)
 Cel flămând se
visează….. (mâncând).
 Cele rele …. , cele bune să se-
adune. (să se spele).

 Cine adună la ….. are la

bătrânețe. (tinerețe)
 Cine are carte, are…. (parte).
 … are carte are patru ochi. (Cine)
 Cine are… nărod ajunge din pod în
glod. (prieten)
 Cine dă nu uită, uită cel care… (ia).
 Cine fură azi …. , mâine va fura un
bou. (un ou)
 Cine împarte,…. își face. (parte)
 Cine…. nu dă bucuros. (întreabă)
 Cine poate …. roade, cine nu, nici
carne moale. (oase)
 Cine râde la urmă râde….. (mai
bine).
 Cine nu are un….. să își cumpere.
(bătrân)
 Cine nu-ncearcă, nici…. (nu
câștigă).
 Cine sapă….. altuia, cade singur în
ea. (groapa)
 Cine se frige cu ciorba, suflă și….(în
iaurt).
 Cine seamănă… , culege furtună.
(vânt)
 Cine se aseamănă, ….(se adună).
 Cine se scoală …., departe ajunge.
(de dimineață)
 ….., se acuză. (cine se scuză)