Proverbe romanesti

A
A aduce (a ajunge, a rămânea) în sapă de lemn
A ajunge cuţitul la os
A ajunge (veni) la spartul târgului
A ajuns bărbatul sluga muierii
A ajuns la mucuri de ţigară
A ajuns lupul de jocul câinilor
A ajuns treaba (vremea) să nu se mai încreadă omul nici în camaşa lui.
A arde pe cineva.
A cânta cuiva în strună.
A face ochi dulci cuiva.
A face un bine înseamnă a-şi bate cuie în talpă.
A-şi bate singur cuie-n talpă.
A-şi băga minţile-n cap.
A-şi da în petic.
A-şi da arama pe faţă.
A-şi face singur bube-n cap.
A-şi ieşi din fire.
A băga mâna in foc pentru cineva.
A da ortul popii.
A da peste noroc.
A da portocale la porci.
A aduce apă după ce s-a stins focul.
A aduna nuiele pentru spinarea sa.
A ajunge cuţitul la os.
A auzit clopotul, dar nu ştie de la ce bisericǎ.
A avea mai mult noroc decât minte.
A avea buzele unse si slănina in pod.
A bate apa-n piuă/ A bate capul.
A bate calul care trage.
A bate fierul cât e cald.
A bate găina cu lanţul.
A bate toba în tot satul.
A cădea pe bec.
A căra apă cu ciurul.
A da una “În numele Tatălui”.
Adesea, una adastam/ Si alta intampinam.
Adevarul e proasta ma
Adeseori drumul pe care vrei sa-l scurtezi e cel mai lung
Adeseori in dosul unei guri dulci se ascunde o inima otravita
Adeseori te inseli daca te iei dupa coaja copacului.
A despica firul în patru.
A dispărut de parcă l-a-nghiţit pământul.
A face bortă în apă.
A face cinste.
A face umbră pământului degeaba
A face cum îl taie capul.
A face din cal măgar şi din ţânţar armăsar.
A fi prins cu cioara vopsită.
A împăca capra cu varza.
A lua partea leului.
A luat-o la măsea.
A lucra din plin.
A mânca coliva cuiva.
A nu vedea pădurea din cauza copacilor.
A-nţărcat bălaia.
A păli pe cineva.
A peria pe cineva.
A pica din senin.
A pierde vremea de pomană.
A pleca câine surd la vânătoare.
A pleca la vânătoare fără puşcă.
A plecat cu graba si s-a-ntâlnit cu zăbava.
A prinde cu mâţa-n sac.
A pune beţe-n roate.
A pune carul înaintea boilor.
A pune paie pe foc.
A pune ţara la cale.
A bate la ochi.
A face cuiva hatârul.
A nu face faţă.
A sări în ochi.
A scoate ceva din pământ, din piatră seacă.
A se da de ceasul morţii.
A se dezbrăca de caracter.
A se face că plouă.
A se juca cu focul.
A se uita ca curca-n crăci.
A se uita ca mâţa-n calendar.
A se uita ca curca în fântână.
A se umfla în pene.
A sta călare pe noroc.
A sta cu burta la soare.
A sta cu burta pe carte.
A trecut baba cu colacii.
A strica orzul pe gâşte.
A se da de ceasul morţii.
A se da de gol.
A trăncăni vrute şi nevrute.
A uita de la mână până la gură.
A umbla cu capul in nori.
A vedea roşu înaintea ochilor.
A vedea stele verzi.
A veni pe nepusă masă.
A vorbi cu tâlc.
A zburat puiu cu aţa.
Aceaşi Mărie cu altă pălărie.
Adevărul este întotdeauna la mijloc.
Adevărul stă scris printre rânduri.
Ai ales pân-ai cules.
Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai.
Ai carte ai parte.
Ai pus degetul unde mă doare.
Ai dat-o cotită.
A i se urâ cu binele.
A-şi da în petic.
A i se face urechile ca la măgar.
A-i fi frică şi de umbra sa.
A scoate-o din pământ, din iarbă verde.
A avea ac de cojocul cuiva.
A sta cu banii la saltea.
Apa trece, pietrele rămân.
Are balta peşte.
Are spor la treabă.
Arde casa şi el cu luleaua “Dă-mi un foc”.
Are limba înveninată.
Are limba despicată.
Are o potcoavă şi-i mai trebuie trei şi calul.
Are o zi lucrătoare şi una sărbătoare.
Are suflet de câine.
Ascultă şi nu te mânia, ca să te poţi îndrepta.
Aşa e când e să se ducă de râpă.
Aşchia nu sare departe de trunchi.

B
Baba bătrână nu se sperie de drugă groasă
Baba e calul dracului.
Baba e talpa iadului.
Ba că-i rasă, ba că-I tunsă.
Ba e albă, ba e neagră.
Barca cât este de veche tot mai trece-odată iazul/ Baba cât e de bătrână tot ar mai sări pârleazul
Bagi pe dracu’n casă cu dracu şi nu-l poţi scoate cu suta de arhierei.
Banul deschide uşile fără chei.
Banul e o mică roată ce-nvârteşte lumea toată
Banul este ochiul dracului.
Banul face bani şi păduchele păduchii
Banul îşi câştigă prieteni.
Banul îşi face vrăjmaşi
Banul la ban trage.
Banul muncit nu se prăpadeşte
Banul muncit pluteşte d-asupras apei
Banul nu are frate
Banul şi pe nerod îl face iubit
Banul te bagă afund, banul te scoate
Banul te bagă la rău, banul te scoate
Banul te chinuie (nelinişteşte, neodihneşte)
Bărbierul învaţă meseria pe capul proştilor.
Bătaia e ruptă din rai.
Bătaia la copii e ca buruiana de leac.
Bătrâneţile nu vin singure, ci cu multe nevoi.
Beleaua stă pe capul omului ca păduchii pe câine.
Bine faci, bine găseşti.
Binefacerile făcute altora nu trebuie reamintite.
Binele ce-l faci cuiva, ţi-l întoarce vremea care vine.
Boala intră cu carul şi iese pe urechea acului.
Boală lungă - moarte sigură!
Bogatul nu crede săracului şi sătulul nu crede flămândului.
Brânză bună în burduf de câine.
Buba cap nu face până nu se coace.
Bucuria trece repede, dar durerea nu se uită.
Burta plină nu învaţă bine.
Buturuga mică răstoarnă carul mare.

C
Calicia pierde omenia.
Calul de dar nu se caută la dinţi.
Capra e plină de râie dar umblă cu coada in sus.
Capra sare masa, iada sare casa.
Capul face, curul trage.
Capul tău a mai fost la un cur de babă.
Caută bătaia cu lumânarea.
Călătorului îi stă bine cu drumul.
Căpăţână cinci oca.
Câinele care latră nu muşcâ.
Câinii latră, caravana trece.
Când eşti sătul lasă câteva frimituri şi la vrăbii.
Când îi dai îi fată vaca, când îi ceri îi moare boul.
Capul plecat, sabia nu-l taie
Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.
Când mi-oi vedea ceafa.
Când mori nu iei nimic cu tine.
Când omul cade, îi piere şi umbra.
Când pisica nu-i acasă, joacă şoarecii pe masă.
Când se duce parcă vine şi când vine parcă stă
Cârnatul când se-ndeasă începe a crăpa.
Ce are-n guşă - şi-n căpuşă. Ce are sula cu prefectura?
Ce e scris e sfânt.
Ce e-n guşă, şi-n căpuşă.
Ce crezi tu că poţi face, alţii au făcut deja.
Ce faci cu mâna ta e bun făcut.
Ce dai, aia primeşti.
Ce înveţi la tinereţe, aia ştii la bătrâneţe.
Ce omul face, nici dracul nu desface.
Ce mai la deal-la vale.
Ce mai tura-vura.
Ce ştie tot satul, nu ştie bărbatul.
Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.
Ceapa are multe fuste dar tot degeră la frig.
Ce-ai luat pe mere ai dat pe pere.
Ce-am avut şi ce-am pierdut? Caprele tot şapte sunt.
Ce-i dat de la D-zeu e bun venit!
Ce-i mai bun la om e câinele.
Ce-i prea mult strică.
Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus.
Ce-ţi doreşti tu ţie să-mi dea Dumnezeu mie.
Ce ţie ţi se pare neînchipuit de greu, alţii deja au făcut.
Ce vine de la Domnul e bun venit.
Cei mai mulţi din neştiinţă greşesc la cele de cuviinţă.
Cel ce se teme să piardă nu poate să câştige.
Ceva care “vine peste mână”.
Cilivizaţia e diferenţa dintre ogor şi maidan.
Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul.
Cine are urechi de auzit, să audă!
Cine are nevastă bună ajunge fericit. Cine are nevastă rea ajunge filozof.
Cine cere, nu piere, dar nici nume bun nu are.
Cine face bine, bine găseşte; / Cine face rău, rău-l însoţeşte.
Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.
(Parodie)Cine fură azi un ou, mâine îl face omletă.
Cine munceşte n-are timp să facă bani.
Cine nu crede în el însuşi nu crede în nimic.
Cine nu munceste, nu mănâncă.
Cine nu voieşte când poate nu va mai putea când va voi.
Cine poate oase roade, cine nu - nici carne moale.
Cine râde la urmă râde mai bine.
Cine s-a fript cu ciorba, suflă şi-n iaurt.
Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.
Cine se aseamănă, se adună.
Cine se scoală de dimineaţă, departe ajunge.
Cine se scuză se acuză.
Cine seamănă vânt culege furtună.
Cine te vede intrând în cârciumă nu zice că ai intrat să te închini.
Cine-mparte, parte-şi face.
Cine umblă pe drum cu gândul acasă îşi pierde căciula în târg.
Cine umblă cu miere se mânjeşte şi pe buze.
Cineva care a dat în mintea copiilor.
Cineva care este “beat-curcă”.
Cineva care este “lasă-mă să te las”
Cineva care nu-şi vede lungul nasului.
Cineva care s-a ajuns.
Cineva care se mişcă “ca ochii mortului”.
Cineva care “şi-a băut minţile”.
Cioară mândră şi flămândă.
Colac peste pupăză.
Copilul cu douǎ moaşe rǎmâne cu buricul netǎiat.
Copacii mor în picioare.
Copacul cu rădăcini adânci nu se teme de furtună.
Corb la corb nu scoate ochii.
Cu capul în biserică şi cu gândul la dracu’.
Cu o floare nu se face primăvară.
Cu cât înveti mai mult, cu atât ştii mai puţin.
Cu cât ţipi mai tare cu atât te doare mai rău.
Cui pe cui se scoate.
Cu muncă şi cu răbdare, poţi face cât unul mare.
Cu mintea zurlie şi cu privirea şaşie.
Cultura e ceea ce rămâne când ai uitat tot ce ai învăţat.
Cum a venit, aşa s-a dus.
Cum e faţa liniştită a izvorului curat, aşa-i viaţa celui care e cu Cerul împăcat.
Cum îţi aşterni, aşa dormi.
Cum pui aşa aduni, şi cum semeni, aşa culegi.
Cum se duce parcă vine, şi când merge parcă stă.
Cum te scoli de dimineaţă, aşa îţi merge toată ziua.
Curaj găină că te tai.
Curăţenia este mama sănătăţii.
Curcă de beat.

D
Dacă alergi să câştigi bani îi dai înapoi la doctor.
Dacă dai, n-ai.
Dacă baba avea ventil, se chema automobil.
Dacă dai cu ciomagul, vezi că are două capete.
Dacă îţi dau una, zici că n-ai avut noroc.
Dacă mergem împreună vreau sâ-ţi simt cotul.
Dacă n-ai pâine, mănâncă cozonac!
Dacă nu se duce Mohamed la munte, vine muntele la Mahomed.
Dacǎ tǎceai, filozof rǎmâneai.
Dacă şi cu Parcă se plimbau în barcă. Şi dacă Dacă nu era, Parcă parcă se-neca.
Dacă te iei după capul altuia te duci de râpă.
Dacă te laşi în coadă la tors, Joimăriţa ţi-agaţă fuiorul în prăjină.
Dacă te bagi între lupi, urlă ca lupul.
Dacă vrea să-şi înece câinele, ţăranul spune că e turbat.
Dacă vrei să scapi de un prieten, imprumută-i bani.
Dacă vrei să te îneci, fă-o într-o apă adâncă.
Dacă umblă porcul cu paiu-n gură, se schimbă vremea.
Dar din dar se face rai.
Darul dat la vreme e dar îndoit.
Darul nu după mărime, ci după dragoste se preţuieşte.
Dă cuiva un deget şi-ţi ia toată mâna.
Dă Doamne sănătate, că belele curg.
Dă-i Doamne Românului mintea de pe urmă.
De bani se plâng toţi, dar de minte niciunul.
De când era lupul căţel / şi măgarul viţel.
De departe ochiu-ţi bate, de aproape ochiu-ţi scoate.
De ce îţi este frică, de aia nu scapi.
De ce nu-ţi pasă nu-i al tău.
De ce te îmbogăţeşti mai tare, d-aia te usuci mai mult.
De ce te-mbeţi dacă ştii că-ţi face rău?!
De treci Dunărea innot, te-mpiedici la mal de-un ciot.
De unde iei trebuie să şi pui.
De unde nu este nici Dumnezeu nu prea cere.
Decât multă minte stiu că e mai bine să ai totdeauna un dram de noroc.
Decât cu un prost la câştig, mai bine cu un deştept la pagubă.
Decât să mănânc pâine cu unt şi să mă uit în pământ, mai bine mănânc pâine cu sare şi mă uit la soare.
Decât un car de frumuseţe, mai bine un dram de minte.
Decât codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş.
Decât o sută de ani cioară, mai bine un an privighetoare.
Decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-sa.
Decât vin oţeţit / mai bine oţet cinstit.
Aşa deci şi prin urmare greci făceau comerţ pe mare. Prin urmare si-asa deci, ei făceau comerţ cu greci.
Degrabă să asculţi, târziu să grăieşti. Şi la mânie cu totul să zăboveşti.
Deştept de-i crapă capul.
Deşteptul învaţă din greşelile altora, dar prostul nici măcar din greşelile lui.
Deşteptul se loveşte cu capul de zidul proştilor.
Din vorbă se face fapta / şi din faptă vorba.
Din greşeli inveţi.
Dragoste cu pacoste.
Dragostea o ca o doctorie, dacă e pra multă te omoară.
Drumul cel mai scurt e cel pe care îl cunoşti.
Drumul spre iad e pavat cu intentii bune.
“Doamne fereşte!” pân’ te nimereşte.
Domnia şi prostia se plătesc.
Doi cu sapa, cinci cu mapa.
Doi încarcă, doi descarcă. Merge treaba? Merge!
Două, si cu a brânzii - nouă.
Două vorbe un ban nu fac.
Dum spiro spero!
Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi bagă.
Dumnezeu nu bate cu parul, bate cu palma.
D-zeu a făcut trandafirul şi dracu i-a pus ghimpii.
După faptă şi răsplată.
După petrecere vine “ziua regretelor”.
După război mulţi viteji se arată.
După furtună vine si vreme bună.
Du-te învârtindu-te.
D-zeu dă cu o mână şi ia cu amândouă.

· Ea îşi canta, ea îşi descant

· E anevoie să tai păom- Şi să ciopleşti om

· E bărbat la gură.

· E bun numai când doarme

· E bun să-l trimiţi după moarte.

· E ca cimbru în toate

· E ca măgarul imbrăcat în piele de leu

· E ca talgerul, cu doua feţe.

· E crescut în coada vacii.

· E croit rau si cusut bine.

· E cu un ochi la slănină, cu altul la făină.

· E de neam mare, dar crescut în sărăcie.

· E de neam mare şi are rude în piaţă: pe Stan lăutarul şi Dobre cimpoierul.

· E deştept ca oaia cu jug.

· E foarte cinstit când doarme.

· E “gură spartă”.

· E gură căscată / E zăpăuc / E cu capul în nori.

· E lesne a cârti, dar anevoie a îndrepta.

· E lesne a povăţui, şi anevoie a se povăţui.

· El judecă, el spânzură

· El mănâncă un purcel/ Ş-altuia dă un puricel.

· E loc la soare pentru toţi.

· E mai dificil sa corectezi o operă decît s-o scrii.

· E mai bine în coliba ta / decât în palatul altuia.

· E pe bune.

· E ruptă din stele.

· E rău cu rău, dar mai rău e fără rău.

· E scump la tărâţe şi ieftin la făină.

· E spurcat la gură.

· Este lesne a ierta, dar e greu a uita.

· Este tânăr între tineri bătrân între bătrâni.

· Eşti cam “Lasă-mă să te las”.

· Eşti cam intr-o ureche.

· Eşti nehotărâtă ca fata mare la măritat.

· Eşti stăpân pe capul tău / Ori la bine, ori la rău.

· Eşti o belea pe capul omului.

· Eşti un drac împieliţat.

· Eu domn, tu domn, cine să ducă sacul?

· E un om - să-l pui la rană/ E ca buruiana de leac.

· Eu nu-s coada lemnelor, că-s fruntea surcelelor.

· Eu sunt mic, nu ştiu nimic. Tata-n pod beleşte oaia.

· Exemplele rele strică moravurile bune.

· Exemplele sunt făcute pentru proşti.

F
Face din iarnă vară.
Face hatârul bogatului şi mănâncă pomana săracului.
Face haz/ De necaz.
Face voie/ De nevoie/ Şi haz/ De necaz
Face planul ca ţiganul.
Facerea de bine e futere de mamă.
Fala si beţia/ aduc sărăcia.
Fapta bună laudă pe om.
Fapta cea rea tot, cândva se pedepseşte.
Fă bine la altul, să vezi tu cum îţi auzi vorbe.
Fă-te frate cu dracul până treci lacul.
Fă-ti iarna car si vara sanie.
Femeia care zboră ca cioara din par în par.
Femeia care e rea de muscă.
Femeia care face pe mironosita.
Femeia este un rău necesar.
Femeia te ridică, femeia te coboară.
Femeia vede unde bărbatul abia zăreşte.
Femeia “usoară” a zis: “Iubitule, bine faci, dar rău plătesti…”
Femeia nebătută e ca moara neferecată.
Fereşte-te de câine mut / şi de om tăcut.
Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, că de duşmani pot singur să mă feresc.
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n ţara mea.
Fiecare cioară îşi laudă puiul.
Fiecare pasăre pe limba ei piere.
Foaie verde lobodă, gura lumii slobodă.
Foamea te scoate afară din casă.
Frate ca frate, da’ brânza-i pe bani bărbate.
Frica păzeste bostănăria.
Fricosul se sperie şi de umbra lui.
Fricosul roade osul.
Frumoasă parcă e ruptă din rai.
Fuga e ruşinoasă, dar e sănătoasă.
Fugi de cel ce pupă în bot, / că îţi ia din pungă tot.

G
Gânduri multe, fără treabă, / Dovedeşte minte slabă.
Găina vecinului face ouă mai mari.
Găina bătrână face zeama bună.
Geaba ai pantof maro, dacă n-ai bulan misto.
Ghinioanele se tin lanţ.
Ghinionul îl dai afară pe uşă şi el intră pe fereastră.
Ghinionul nu vine niciodată singur
Graba strică treaba.
Greşeala recunoscută este pe jumătate iertată.
Greu la deal cu boii mici.
Gura bate curul.
Gura lumii n-o astupă nici pământul.
Gura lumii-i slobodă.
Gura păcătosului adevăr grăieşte.

H
Hai, cu D-zeu înainte!
Hai găină la culcare că ţi-e guşa plină.
Hai noroc si la mai mare.
Haina face pe om.
Hopa Mitică - cade-n cap şi se ridică.
Hoţul de la hoţ învaţă.
Hoţul jură şi iar fură.
Hoţul neprins e negustor cinstit.
Hoţul zice c-a glumit / Când vede că l-ai zărit.
Hoţului de hoţ îi e frică.

I
Iarna n-au mâncat-o lupii.
Inima de vânzător e venin otrăvitor.
Intri bou (la şcoală) şi ieşi vacă.

Î
Îi dai cuiva “mură în gură”.
Îi sare ţandăra.
Îl ia gura pe dinainte.
Îi trăzneste prin cap ce nici cu gândul nu gândesti.
În ţara orbilor, chiorul este împărat.
În coadă la arat, în fată la adunat.
Încalecă - multe, descalecă - du-te!
Înainte de a porunci învaţă a te supune.
Întrebarea / Trece marea.
În viata e bine sa fii blând ca un miel, dar cand in jurul tau sunt lupi e bine sa fii leu.
În viata e bine să te fereşti chiar şi de greşelile altora.
Învaţă de la alţii, dar fă cum ştii tu.
Învaţă pe alţii, ca să fii învăţat şi tu.
Îţi faci singur palton de scânduri.
Îţi intră pe o ureche şi iţi iese pe amândouă.

J
Jocul greşeala aşteaptă.
Judecă întâi pe om şi apoi îl spânzură.
Judecătorul e ca osia de car; cum o ungi nu mai scârţîie.
Jupâneasa duce casa şi jupânul duce drumul.

L
La balega udă nu-i trebuie multă apă.
La disperare omul nu mai judecă.
La omul sǎrac nici boii nu trag.
La osul cu multă carne trag ciorile.
La plăcinte înainte, la război înapoi.
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
La barza chioară îi face Dumnezeu cuib.
La nevasta jucăuşă stă gunoiul după usă.
La unul mumă şi la altul ciumă.
La unii li s-a dat capul ca să nu le plouă-n gât.
Las-o baltă/moartă.
Lauda de sine nu miroase-a bine.
Laudă-mă gură că d-aia-ţi dau friptură.
Le muţi de la Ana la Caiafa.
Lenea-i cucoană mare, care n-are de mâncare.
Lenesul adoarme din picioare.
Leneşul la toate zice că nu poate.
Leneşul mai mult aleargă si scumpul mai mult păgubeste.
Leneşului îi pute pământul sub el.
Lucrezi de doi bani, dar vrei doi curcani.
Lucrul cel mai scump e cinstea, dar ce folos, unii o vând prea ieftin.
Lucrul amestecat, pute a căcat.
Lupu-şi schimbǎ pǎrul, dar nǎravul ba.

M
Mai bine sărac dar curat / Decât negustor încurcat.
Mânia nu este un sfetnic bun pentru om.
M-ai făcut să-mi inghit cuvintele.
Mama-npunge şi eu trag, ce mai cămăşuţă-mi fac!
Mă porţi de la Ana la Caiafa.
Mă duci cu preşul.
Mănânci un sac de sare cu un om şi tot nu-l cunoşti.
Mâncarea e fudulie, băutura e temelie.
Mânia cu nimic altceva se potoleşte, decât cu îndelunga răbdare.
Mânia de seară să o laşi pe dimineaţă.
Mâţa blândă zgârie rău.
Meseria este brǎţarǎ de aur.
Mielul blând suge la două oi.
Minciuna are picioare scurte.
Minciunile împăratului sunt adevărurile săracului.
Minte de îngheaţă apele.
Mintea ta a mai fost la un cur de babă.
Mort a fost şi-a-nviat.
Morţii cu morţii şi vii cu viile.
Multe-am tras şi nu m-am ras. Nici acuma nu m-oi tunde.
Mulţi văd puţini înţeleg.
Mulţi văd, puţini cunosc.
Munca înnobilează pe om.
Munceste ca câinele la umbră.
Munte cu munte se-ntâlneşte, d-apăi om cu om.
Mutul tace dar le face.

N
Na paraua, dă-mi sarmaua!
Na parale, dă-mi pastramă!
Nebunia e soră cu prostia.
Ne furăm căciula unul altuia.
N-am cuvinte să mă exprim.
Ne-avem bine ca căţelul cu purcelul.
Ne-avem ca câinele cu pisica.
Neamurile şi vecinii sunt daţi de Dumnezeu, prietenii ţi-i alegi singur.
Negustorul fricos nu face câştig.
Nevoia e mama născocirilor.
Nevasta bună e o comoară la casa omului.
Nevoia invată pe om.
Nici în căruţă, nici teleguţă.
Nici jăndarul nu-i de fer, să nu intre brişca-n el.
Nici laie, nici bălaie.
Nici oaie între lupi, nici lup între oi.
Nici toate ale doctorului şi nici toate ale popii.
Nici cal nici măgar.
Nimeni n-a moştenit pământul.
Nimeni nu face rău cuiva fără să creadă că e bine ceea ce face.
Nimeni nu-şi dă osteneala să convingă, atunci când poate să poruncească.
Nimeni nu s-a-mbogăţit pe muncă cinstită.
Nimeni nu s-a născut învătat.
Nimeni nu s-a născut înţelept, dar mulţi au murit proşti.
Nimeni nu-i profet in tara lui.
Noaptea e cel mai bun sfetnic.
Norocul e de partea celor curajoşi.
Noroc noroc şi cu nasu-n troc.
Norocu-i după cum şi-l face omul.
Norocul vine când nici cu gândul nu gândeşti.
N-aduce anul ce aduce ceasul.
Nu bea apă din pumnul altuia că niciodată nu vei fi sătul.
Nu cerceta aceste legi că eşti nebun de le-nţelegi.
Nu da sfaturi - Prostul nu le înţelege.
Nu căra apă la fântână.
Nu căra apă cu ciurul.
Nu cere ce nu ţi se poate da.
Nu da vrabia din mână pe cioara de pe gard.
Nu e locul ci e dobitocul.
Nu e nici cal, nici măgar.
Nu eşti în toate minţile.
Nu există pădure fără uscături.
Nu face pe prostul că aşa rămâi.
Nu face purici mulţi pe aici.
Nu îi da, Doamne, omului cât poate să ducă.
Nu învăţa găina să facă ouă.
Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi.
Nu-i ajungi cu prăjina la nas.
Nu-mi mai trebuie că m-am prăjit odată.
Nu persista in prostie.
Nu “pune mâna”, că “te frigi”.
Nu pune paie pe foc.
Nu mor caii când vor câinii.
Nu mai poate de bucurie.
Nu mai umbla de colo-colo cu traista-n protap.
Nu mai umbla brambura.
Nu numai să cunoşti ceea ce se cuvine, ci să şi urmezi după cum se cuvine.
Nu poţi să faci din rahat bici şi sǎ şi pocneascǎ.
Nu rupe floarea, dacă vrei să vezi rodul ei.
Nu râde de necazul altuia.
Nu te băga unde nu-ţi fierbe oala.
Nu te pune la mintea nebunului, că te duci de râpă.
Nu te râde că te-ajunge.
Nu se ştie ca pământul/ Din ce parte bate vântul.
Nu sta, că-ţi stă norocul.
Nu supăra mai mult pe cel în mânie căzut, că mai rău se înverşunează, ca focul când îl zgândări.
Nu ştii de unde sare iepurele.
Nu ştii pe ce lume trăieşti.
Nu ştie nimeni când îi bate ceasul.
Nu ştie stânga ce face dreapta.
Nu te întinde mai mult decât îţi este plapuma.
Nu te băga in tărâţe că te mănâncă porcii.
Nu te grăbi că n-au intrat zilele-n sac.
Nu te lua la înrecere cu alţii, ci cu tine însuţi.
Nu te pune la mintea nebunului.
Nu te râde că te-ajunge!
Nu toate ale doctorului si nici toate ale popii.
Nu tot ce luceste e diamant.
Nu tot ce zboară se mănâncă.
Nu toti ce te bagă in căcat iti vor răul, si nu toti ce te scot din căcat iti vor binele.
Nu umbla de colo-colo cu traista-n proţap.
Nu umbla brambura.
Nu vede pădurea de copaci.
Nu vinde castraveti la grădinar.
Nu-i chiar atât de negru dracul pe cât pare.
Nu-i da Doamne omului cât poa-să ducă.
Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie.
Nu-i dǎ nici mǎcar piatrǎ sǎ-ţi spargi capul.
Nu-i mai bagi mintea cu pâlnia.
Nu-i pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte.
Nu-mi mai trebuie că m-am prăjit odată.
Nu vezi pădurea de copaci.
Nu te pune la mintea nebunului.
Nu-ţi băga nasul unde nu-ti fierbe oala.
Nu-ţi băga nasul in ciorba altuia.
Nu-ţi da arama pe fată!
Nu-ţi bate singur cuie in talpă.
Nu-ţi bate joc de nenorocul altuia.
Nu-ţi da în petic/ Nu face gafe.
Nu-ţi lua apă peste cap.
Nu-ţi pune mintea la ce nu te pricepi.
Nu pune cal de curse să tragă la plug.
Numai c-o lovitură copacul nu cade.
Numai în pomul plin de roade aruncă oamenii cu piatra.

O
O mână spală pe alta şi amândouă obrazul.
O mie de vorbe doi bani nu fac.
O persoană care este “Uşă de biserică”.
O vorbă rea răneşte mai mult decât o sabie ascuţită.
Obiceiul uşurează povara.
Obraznicul mănâncă praznicul.
Obrazul subtire cu cheltuială se tine.
Ochii sunt oglinda sufletului.
Ochii văd, inima cere, / Dar e rău când n-ai putere.
Ochii care nu se văd, se uită.
Ochiul stăpânului ingrasă vaca.
Omul blând ca apa lină.
Omul fără patrie e ca puiul fără mamă.
Omul gospodar îşi face iarna car şi vara sanie.
Omul învaţă cât trăieşte şi când moare tot prost este.
Omul harnic, muncitor, de pâine nu duce dor.
Omul care-i prost / N-are nici un rost.
Omul caută leac unde simte că îl doare.
Omul când n-are ce face se scarpină-n cap.
Omul cât trăieşte învaţă.
Omul cât îl laşi atâta se întinde.
Omul cu rude nu piere.
Omul bogat e ca iepurele - sare unde vrea.
Omul la mânie, cade-n nebunie.
Omul nu e niciodată mulţumit - de ce are mai mult, de aia vrea mai mult.
Omul nu fuge de colac, / ci de ciomag.
Omul poate povăţui pe altul, dar pe sine niciodată.
Omul rău e ca cărbunele, dacă nu te arde, te înnegreşte.
Omul sfinteste locul.
Ori te poartă cum ţi-e vorba, ori vorbeşte cum ţi-e portul.
Orice cal ajunge gloabă.
Orice laudă ascunde o doză de minciună şi de invidie.
Orice lucru este bun la timpul său.
Orice învăţ işi are şi dezvăţ.
Orice naş îşi are naşul.

P
Pasărea se prinde cu grăunţe, omul cu vorbe frumoase.
Parcă ti-a iesit o vrabie din gură.
Parcă e picat din lună.
Patru ochi văd mai bine decât doi.
Paza bună trece primejdia rea.
Până copilul nu plânge, mama ţâţă nu-i dă.
Până la Dumnezeu te mănâncă sfinţii.
Până nu faci foc nu iese fum.
Păcala însurat şi femeia nebună.
Păcală s-a luat după vecinul şi a dat de bucluc.
Pădurea dă coadă securei.
Părinţii au mâncat aguridă, şi la copii li se strepezesc dinţii.
Până s-o dumiri Ion/ Ară plugul un pogon.
Pe cel furios în mânie, lesne îl supui, când dulce vei grăi lui, când vei tăcea de tot sau când vei fugi dinaintea lui.
Pe dinafară e frumos dar pe dinăuntru e găunos.
Pe toţi să-i asculţi, dar din mintea ta să nu ieşi.
Pentr-un boţ de mămăligă, / râde prostu de se strică.
Peştele de la cap se împute.
Pică pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă.
Pisica are nouă vieti.
Pisica cu clopoţei nu prinde şoricei.
Pisica cum o arunci tot în picioare cade.
Pisica râzgâiată nu prinde şoareci niciodată.
P…. bună - în bălării.
Plete lungi si minte scurta, judecata mai marunta.
Poale lungi şi minte scurtă. Geaba le scurtară-n poale că nu au mintea mai lungă.
Ploaia din mai face mălai.
Politeţea este cheia de aur care deschide toate uşile.
Pofta vine mâncând.
Pomul se cunoaşte după roade, omul după fapte.
Porcul îl baţi şi el zice că-l scarpini.
Porcul unde se cacă, acolo mănâncă.
Prea mulţi bucătari strică supa.
Prietenia e posibilă doar între oameni buni.
Prieteni noi să-ţi faci,dar de cei bătrâni să nu te laşi.
Prietenul adevărat la nevoie se cunoaşte.
Primiţi-mă în casă până ce vă veţi găsi dumneavoastră alta.
Prin muncă şi staruinţă,vei ajunge la dorinţă.
Prinde orbul, scoate-i ochii.
Printre flori cresc şi buruieni.
Prost, prost, da-i al nost’.
Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul.
Prostul se simte jignit inainte de-i vorbesti.
Prostu’ dacă nu-i fudul, parcă nici nu-i prost destul.
Ρrostul cere şi deşteptul adună.
Prostul face ce vede si ce aude crede.
Prostul nu le stie, dar le nimereste.
Povară mai grea decît spinarea ta să nu ridici, ca să nu te poticneşti.
Pula nu ştie carte.
Pune mâna, şi o să pună şi Dumnezeu mila!
Pune punctul pe “i”.
Pune ţara la cale.
Până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii!

R
Răzbunarea e arma prostului.
Râd curcile de tine.
Râde ciob de oală spartă.
Râde prostul de deştept, dar nici el nu-i mai deştept.
Râsul e frate cu plânsul.
Rana se vindecă, dar semnul rămâne.
Rana veche uşor sângerează.
Racul nu-şi schimbă mersul.
Rău cu rău, dar mai rău e fără rău.
Râde ciocanul de nicovală.
Râde dracul de cătel, dar nu se vede pe el.
Râde, râde dar surâde.
Răul se face mai lesne decât binele.
Rădăcina e amară dar roadele dulci.
Recunoştinţa e o floare care creşte pe mormânt.

S
S-a dus de-a berbeleacul.
S-a dus la mama dracului.
S-a înfoiat ca varza / Şi îngâmfat ca barza.
S-a învăţat dezbrăcat / Şi i-e ruşine îmbrăcat.
S-a sculat cu dosu-n sus.
S-a făcut o apă şi-un pământ.
Salutul între doi duşmani este primul semn al împăcării.
Salvarea celor învinşi e să nu mai spere nimic.
Să ai “cei şapte ani de acasă”.
Să dai cum te lasă inima.
Să faci ce zice popa, nu ce face popa.
Să fii om de omenie.
Să fii cu ochii în patru.
Să iei castanele din foc cu mâna altuia.
Să împaci capra cu varza.
Să nu faci lucru de mântuială.
Să nu faci coarne la mâncare.
Să nu fii niciodată a cincea roată la cărută.
Să nu fii vaca pe care o mulg alţii.
Să nu muşti mâna care-ţi dă de mâncare.
Să nu pierzi vremea.
Să nu pui cal de curse să tragă la plug.
Să nu te bagi slugă la dârloagă.
Să te ferească Dumnezeu de omul prost şi de femeia beată.
Să nu umbli cu cioara vopsită.
Să nu umbli haihui.
Să nu-ti pleci urechea la tot ce spune lumea.
Să nu-ţi crezi ochilor.
Să se ducă învârtindu-se.
Să n-ajungi slugă la dârloagă.
Să nu vinzi castraveti la grădinar.
Să nu fii a cincea roată la căruţă.
Să fii om e o-ntâmplare , să fii “un om” e lucru mare.
Să scoti castanele din foc cu mâna altuia.
Să vă dea Dumnezeu sănătate şi casă de piatră.
Să-i faci observaţie prostului e ca şi când ai trage un câine de urechi.
Să vă dea Dumnezeu sănătate şi casă de piatră.
Să vezi si să nu crezi.
Să-i fie ţărâna uşoară.
Să-ţi pleznească obrazul de ruşine.
Sărac de-i suflă vântul prin buzunare.
Sărac cu duhul.
Sărac - lipit pământului.
Sărbătorile învrednicesc putorile.
S-a sculat cu noaptea-n cap.
S-a sculat odată cu găinile.
Se ţine băţos.
Se ţine de om ca păduchele de câine.
Se ţine scai de capul omului.
Seamănă ca două picături de apă.
Se linge pe buze de poftă.
Soacră-soacră poamă acră, de te-ai coace cât t-ai coace, dulce tot nu t-ei mai face.
Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg.
Speranţa moare ultima.
Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să îţi spun cine eşti.
Stai tot timpul cu frica-n sân.
Strâmbii mănâncă ţara, că drepţii nu mai apucă.
Strânge bani albi pentru zile negre.
Strici orzul pe gâşte.
Supăratului i se taie nasul.
Surdul nu le aude dar le potriveşte.

Ş
Şantierul “cucu”. Nu iei bani, dar ai de lucru.
Şi cu buzele unse si cu slănina in pod.
Şi cu oile toate şi cu lupii prieteni nu se poate.
Şi cu-o floare, şi cu zece, primăvara tot se trece.
Şi deşteaptă şi frumoasă şi devreme acasă.
Şi lupul de foame iese din pădure afară.
Şi-a găsit dracu căpacu.
Şi-a pus picioarele pe spinare.
Şi-aşa-i bine, şi-aşa-i rău.

T
Tace si le face.
Taie frunză la câini.
“Te ard de nu te vezi”.
Te bagi in toate ca măraru-n bucate.
Te faci de garagaţă/ de băcănie/ de panoramă/ de râsul lumii.
Te scumpeşti la tărâţe şi te ieftineşti la făină.
Te-a prins cu mâţa-n traistă.
Te-a prins cu ocaua mică.
Toamna se alege pleava de grâu.
Toate îşi au vremea lor.
Trai pe vătrai.
Trag feciorii la frumoase ca muştele la … dulceaţă.
Trei lucruri nu lasă în pace pe om: vinul, femeia şi banul.
Te roade sărăcia precum rugina fierul.
Toamna se alege pleava de grâu.
Tot păţitu-i priceput.
Tot tiganu’ isi laudă ciocanu’.
Toţi leneşii obişnuiesc să-şi facă planuri mari.
Tu le faci, tu să le tragi.
Tu-mi spui mie că raţa-npunge când ea mecăie şi fuge?
Timpul vindecă orice rană.

Ţ
Ţara arde şi baba se piaptănă.
Ţara arde şi nebunul îşi pârleşte ciomagul.
Ţigările sunt cuie de coşciug.
Ţine-te în pielea ta, ca să nu dai de belea.
Ţine-ţi limba-n gură ca să ai friptură.

U
Un arbore nu face pădure.
Un prieten nu se pierde.
Un om prost are cap zevzec.
Un tăntălău mai mare nici că se poate.
Una gândeşte cârciumarul / şi alta beţivul.
Una vorbim, başca ne-ntelegem.
Uită de la mână pân-la gură.
Ulciorul nu merge de multe ori la apă.
Umblă cu brişca la carâmbul cizmei.
Unde a dus surdul roata si mutul iapa.
Unde-i banul, acolo-i şi mintea.
Unde dai şi unde crapă.
Unde e minte multă e şi nebunie multă.
Unde e vorba multă, acolo e treaba scurtă.
Unde e sărăcie e şi ceartă.
Unde e una, se strâng mai multe.
Unde nu faci foc, nu iese fum.
Unde nu-i cap e vai de picioare.
Unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.
Unde nu merge suta, merge mia.
Unde a mers mia, merge si suta!
Unde pune omul mâna pune Dumnezeu mila.
Unde sare si unde te loveste.
Unde sunt popi mulţi, moare pruncul nebotezat.
Unde umblă câinii cu covrigi in coadă.
Una dreaptă şi zece strâmbe.
Unde a fost are să mai fie.
Unde-ţi umblă mintea!
Un bogat când moare, săracul fluieră.
Un bordei să ai, numai să fie al tău.
Unde-s doi puterea creşte.
Unde umblă câinii cu covrigi in coadă.
Unul care-i fripturist.
Unul care a ajuns cineva.
Unul care trage spuză pe turta lui.

V
Vânzătorul care trage la cântar.
Vezi că-i albă şi zici că-i neagră.
Viaţa leneşului e grea şi mai mult înveţi din ea.
Viată-viată legată cu aţă. S-a rupt ata, s-a dus dracului viata!
Vinde făina cu ocaua mică.
Vinul dezleagă limbile.
Vorba de rău se duce ca glonţul, iar cea de bine abia se aude.
Vorba dulce mult aduce.
Vorba dulce e ca sarea in bucate.
Vorba e ca acul: poate să coasă dar poate să şi înţepe.
Vorba multă - sărăcia omului.
Vorbe spuse la mânie îs ca cele la bucurie.
Vorbele trec, faptele rămân.
Vorbeşti de lup şi lupul la uşă.
Vrabia mălai visează.
Vrea să fie şi grâul scump şi făina ieftină.
Vulturul nu prinde muşte.

Z
Zece înţelepţi nu pot să descurce ceea ce un nebun a încurcat.
Zgârcitul e totdeauna sărac.
Ziua bună multă vreme nu ţine.
Ziua frumoasă de dimineată se cunoaste.
Ziua bună se laudă seara.
Ziua caută-ţi de lucru iar noaptea de somn.
Ziua fuge de bivoli şi noaptea le dă cu coarnele.
Ziua multe descoperă.
Zidul alb e hârtia nebunilor.