Proverbe – in ordine alfabetica

 A aduce apă după ce s-a stins focul.

 A aduna nuiele pentru spinarea sa.

 A ajunge cuțitul la os.
 A auzit clopotul, dar nu știe de la ce bisericǎ.
 A avea ac de cojocul cuiva.
 A avea mai mult noroc decât minte.
 A bate apa-n piuă
 A bate calul care trage.
 A bate fierul cât e cald.
 A bate la ochi.
 A bate toba în tot satul.
 A călca pe bec.
 A cânta cuiva în strună.
 A căra apă cu ciurul.
 Aceași Mărie cu altă pălărie.
 Acela care Îl iubește pe Dumnezeu, îi iubește și pe oameni.
 A da bir cu fugiții.
 A da peste noroc.
 A da perle la porci.
 A despica firul în patru.
 A duce cu preșul.
 Adevărul este întotdeauna la mijloc.
 Adevărul se spune la despărțire.
 Adevărul stă scris printre rânduri.
 A dispărut de parcă l-a înghițit pământul.
 A face bortă în apă.
 A face cruce în tavan.
 A face cuiva hatârul.
 A face cum îl taie capul.
 A face din cal măgar și din țânțar armăsar.
 A face ochi dulci cuiva.
 A face pe cineva cu ou și cu oțet.
 A face pe cineva de două parale.
 A face treaba în doi peri.
 A face umbră pământului degeaba.
 A face un bine înseamnă a-și bate cuie în talpă.
 A fi cu ochii în patru.
 A fi pe drojdie (cu banii).
 A fi prins cu cioara vopsită.
 Ai ales pân-ai cules.
 Ai carte, ai parte.
 Ai, dai, n-ai. Ia nu da, să vezi cum ai.
 A dat-o cotită.
 A-i fi frică și de umbra sa.
 A împăca capra cu varza.
 A împușca doi iepuri dintr-un foc.
 A pune carul înaintea boilor.
 A turna gaz pe foc.
 Ajută-te singur și Domnul te va ajuta.
 Apa trece, pietrele rămân.
 Are un car cu boi și o sută de nevoi.
 Ascultă tot, dar nu crede tot.
 Așchia nu sare departe de trunchi.
 Avocatul nepoftit este bun de pălmuit.

 Baba/Surdul n-aude, dar le potrivește.

 Banii n-au miros.
 Banu-i ochiul dracului.
 Bate fierul cât e cald.
 Bătrânețe - haine grele.
 Bine faci, bine găsești.
 Boii bătrâni fac brazda dreaptă[1]
 Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car.
 Buturuga mică răstoarnă carul mare.

 Ca musca la arat.
 Calul de dar nu se caută la dinți.
 Capra sare masa, iada sare casa.
 Capul ce se pleacă, sabia nu-l taie.
 Cască ochii la tocmeală, iar nu după ce te-nșeală.
 Cămașa e mai aproape de piele decât sumanul/haina.
 Caută o femeie care-ți place ție, nu la alții.
 Călătorului îi șade bine cu drumul.
 Câinele care latră nu mușcă.
 Câinele moare de drum lung și prostul de grija altora.
 Când de multe te apuci mai pe toate le încurci.
 Când doi îți spun că ești beat, du-te de te culcă.
 Când doi se ceartă al treilea câștigă.
 Când pisica nu-i acasă, șoarecii joacă pe masă.
 Când omul cade, îi piere și umbra.
 Când râde prostul, înțeleptul suspină.
 Câte bordeie, atâtea obiceie.
 Ce-am avut și ce-am pierdut!
 Ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba!
 Ce naște din pisică, șoareci mănâncă.
 Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.
 Ce-i în gușă și-n căpușă.
 Ce-i în mână nu-i minciună.
 Ce-și face omul singur nici dracul nu poate desface.
 Cel flămând se visează mâncând.
 Cele rele să se spele, cele bune să se-adune.
 Cine aleargă după doi iepuri nu prinde niciunul.
 Cine adună la tinerețe are la bătrânețe.
 Cine are carte, are parte.
 Cine are/face carte are patru ochi.
 Cine are prieten nărod ajunge din pod în glod.
 Cine dă nu uită, uită cel care ia.
 Cine fură azi un ou, mâine va fura un bou.
 Cine împarte, parte își face.
 Cine întreabă nu dă bucuros.
 Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.
 Cine râde la urmă râde mai bine.
 Cine nu are un bătrân, să își cumpere.
 Cine nu-ncearcă, nici nu câștigă.
 Cine sapă groapa altuia, cade singur în ea.
 Cine se frige cu ciorba, suflă și în iaurt.
 Cine seamănă vânt, culege furtună.
 Cine se aseamănă, se adună.
 Cine se scoală de dimineață, departe ajunge.
 Cine se scuză, se acuză.
 Cine stă în casă de sticlă, nu aruncă cu pietre.
 Cine știe carte, are patru ochi.
 Copilul și bețivul spun adevărul.
 Corb la corb nu scoate ochii.
 Corb, corbului ochi nu scoate.
 Cu fundul în două luntre.
 Cu o floare nu se face primăvară.
 Cu tacerea ii frigi pielea.
 Cui pe cui scoate.
 Cui îi dai pe datorie nu-ți mai intră-n prăvălie / nu-l mai vezi în prăvălie.
 Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde niciunul.
 Cu un ochi râde și cu altul plânge.
 Cum îți așterni așa dormi.
 Cum se scoală - cum i-e foame, cum se culcă - cum adoarme.
 Cum tu mie, așa eu ție.
 Cum e stăpânul așa-i și sluga.
 Cum e turcul și pistolul.
Dacă copilul nu plânge, mama nu-i dă țâță.

 Dacă doi îți spun că ești beat, du-te și te culcă.

 Dacă vrei să faci o meserie, îți trebuie scule, dacă vrei să ai familie, îți trebuie oameni.
 Dacă n-ajunge, mai rămâne.
 Dacă tăceai, filosof rămâneai.
 Dar din dar se face rai.
 Dați cezarului, ce-i al cezarului.
 De când lumea, râsul te râde și batjocura te batjocorește.
 De ce e mai râioasă capra, de aia stă cu coada mai sus.
 Dă-i nas lui Ivan, că se suie pe divan.
 De la un datornic rău și un sac de paie e bun.
 Din talpa casei cerc de bute nu se poate face.
 Din talpa casei nu poți face doage, nici din coadă de câine sită de mătase.
 Din talpa casei nu se face obadă de roată.
 După mine, potopul!.
 După război mulți viteji se arată.

 E bună povața de bătrân și părinte.

 E bun numai când doarme.
 E învățat (cu greutățile) ca țiganul cu ciocanul (scânteia).
 Excepția întărește/confirmă regula.

 Fă bine și așteaptă răul.

 Ferește-mă Doamne, de prieteni, că de dușmani mă feresc singur.
 Ferește-te de proști, pentru că au mintea odihnită.
 Fă-te frate cu dracul până treci puntea.
 Ferește-te de câinele mut și de omul tăcut.
 Fiecare greșește, dar numai prostul repetă greșeala.
 Foamea e cel mai bun bucătar.
 Frate, frate, dar brânza e pe (costă) bani.
 Frâul de aur nu face calul mai bun.
 Fuga e rușinoasă, dar sănătoasă.

 Găina bătrână face supa bună.

 Găina vecinului pare curcă.
 Găină în făină.
 Gând la gând cu bucurie.
 Gerul nu vine niciodată singur.
 Graba strică treaba.

 Haina nu îl face pe om.

 Hoțul neprins e negustor cinstit.

 Iarba rea nu piere.

 În boul care trage, în ăla dă cu biciul

 Încet, încet, departe ajungi
 Încetul cu încetul se face oțetul
 Învață din nevoia altuia
 În țara orbilor, chiorul este împărat
 Jarul potolit te arde
 Jur acum pana nu iese soarele

 La plăcinte înainte, la război înapoi.

 La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.
 Lacomului nu-i ajunge, Oltu-n gură de i-ar curge.
 La/în tot răul este și un bine.
 La omul sărac, nici boii nu trag.
 Lauda de sine nu miroase a bine.
 Laudă-mă gură, că ți-oi da friptură.
 Lenea e cucoană mare, care cere de mâncare
 Leneșul mai mult aleargă și zgârcitul (scumpul) mai mult păgubește.
 Lăcomia pierde omenia.
 Lăcusta nu are milă de bucate.
 Lemnul strâmb te necăjește, / omul prost te-mbătrânește.
 Lucrul, odată început, e pe jumătate făcut.
 Lupul cu slugi nu face gâtul gros.
 Lupul lup rămâne.
 Lupu-și schimbă părul, dar năravul ba.
 Lumea muncește și sapă și eu duc câinii la apă.

 Mai bine mai târziu decât niciodată.

 Maimuța în aur și purpură, tot maimuță rămâne.
 Mamă soacră, poamă acră.
 Măgarul duce vinul și bea apă.
 Mărul putred strică o grămadă de mere bune.
 Mătura nouă mătură bine.
 Mâța blândă zgârie rău.
 Meseria e brățară de aur.
 Mi-e milă de tine, dar de mine mi se rupe inima.
 Minciuna are picioare scurte.
 Mortul de la groapă nu se (mai) întoarce.

 Năravul din fire nu are lecuire.

 Năravul din născare leac nu are.
 Nemulțumitului i se ia darul.
 Nevoia îl învață pe om.
 Nevoia te învață.
 Nimeni nu e profet în țara lui. (Matei 13:47)
 Nu aduce anul/ziua ce aduce ceasul/ora.
 N-ai carte, n-ai parte.
 Nu da vrabia din mână pentru cioara de pe gard.
 Nu e dracul (chiar) așa de negru.
 Nu este pădure fără uscături.
 Nu-i "mult" să nu se termine și "puțin" să nu ajungă.
 Nu face ce face popa, fă ce zice popa.
 Nu haina îl face pe om.
 Nu iese fum fără foc.
 Nu lăsa pe mâine ce poți face azi.
 Nu mor caii când vor câinii.
 Nu lăuda ziua înainte de asfințit.
 Nu poți fi și cu varza unsă și cu slănina în pod.
 Nu se sperie curva bătrână de vorba groasă.
 Nu știe stânga ce face dreapta. (Matei 6:3)
 Nu te încrede în cânele care dă din coadă.
 Nu toate muștele fac miere.
 Nu tot ce zboară se mănâncă.
 Nu-ți băga nasul unde nu-ți fierbe oala.
 Nu-ți dori, că ți se va întâmpla.
 Nu vede pădurea de copaci / din pricina copacului.
 Nu zice hop până n-ai sărit groapa/pârleazul.
 Numa-ncet, cu furca se încarcă carul.
 Numai în pomul care nu face roade nu dă nimeni cu pietre.
 Numai prostul râde de ce își aduce aminte.

 Obrazul de scoarță / totdeauna îi gata de harță.

 Ochii care nu se văd se uită.
 Ochii sunt oglinda/fereastra sufletului.
 Ochii verzi niciodată să nu-i crezi.
 Omul e măsura tuturor lucrurilor. (Protagoras)
 Omul sfințește locul, nu locul pe om.
 Omul face haina și nu haina pe om.

 Paza bună trece primejdia rea

 Până ce nu dai cu capul de pragul de sus, nu-l vezi pe cel de jos.
 Pofta vine mâncând
 Prietenul bun e ca o pungă de bani.
 Prietenul la nevoie se cunoaște
 Prostia și domnia se plătește
 Prostia din naștere n-are leac (nu se vindecă)
 Prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul
 Prostul moare de grija altuia
 Pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești.
 Pentru o babă surdă, nu se trag clopotele de două ori.
 Peștele de la cap se-mpute
 Peștele mare mănâncă peștele mic (sau Peștele cel mare mănâncă pe cel mic)
 Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață
 Prea puțin ca să trăiești, prea mult ca să mori
 Prieteni noi să îți faci, dar de cei bătrâni să nu te lași![1]
 Printre grâu, mălura crește.
 Prost să fii, noroc să ai.
 Puneți frâu la gură și lacăt la inimă
 Prostul întâi o croiește apoi o gândește
 Prostul nu se lasă până când nu spune tot ce știe
 Punctualitatea-i politețea regilor
 Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul!

 Rabdă inimă și taci, că n-ai alta ce să faci.

 Rabdă suflete cât poți, nu-ți da taina către toți.
 Răbdarea trece marea.
 Răzbunarea e arma prostului.
 Râde hârb/ciob de oală spartă
 Râde dracul de porumbe negre și pe sine nu se vede.
 Râde prostul de neghiob.
 Rușinosul roade osul.
 S-a băgat ca musca-n lapte (ori, ca musca-n fundul calului).

 S-a dus bou și a venit vacă.

 Să fii domn e o întâmplare, să fii om e lucru mare.
 Să stăm strâmb și să judecăm drept.
 Sătulul nu crede flămândului.
 Sângele apă nu se face.
 Sârguința e mama norocului.
 Scopul scuză mijloacele.
 Scump la tărâțe, ieftin la făină.
 Socoteală curată, prietenie lungă.
 Spune-mi cu cine te însoțești, ca să-ți spun cine ești.
 Stăpânul zgârcit învață sluga hoață.

 Și tăcerea e un răspuns.
 Știe mocanul ce-i șofranul? Când îl vede pe tarabă, gândește că e otravă.

 Tăcerea e de aur, vorba de argint.

 Tânăr lângă tânără, ca paiele lângă foc.
 Tinerii înaintea bătrânilor, să aibă urechi, nu gură![1]
 Toamna se numără bobocii.
 Toate drumurile / căile duc la Roma.
 Trei lucruri nu știe omul: când se naște, când îl ia somnul și când moare.

 Țara arde și/iar baba se piaptănă.

 Țara arde de tătari, babei îi arde de lăutari.

 Ulciorul nu merge de multe ori la apă.

 Unde dai și unde crapă.
 Unde nu intră soarele pe fereastră, intră doctorul pe ușă.
 Unde se cioplește, sar și așchii.
 Unde-s mulți, puterea crește.
 Urma alege.
 Urma scapă turma.
 Un măr bolnav strică o grămada mare de mere sănătoase.
 Un nebun întreabă mai mult decât pot spune zece înțelepți.

Vinde pielea ursului din pădure.

 Vorba dulce mult aduce.

 Vorba lungă, sărăcia omului.
 Vorbești de lup și lupul la ușă.
 Vrabia mălai visează, iar calicul praznicul.
 Vrei, nu vrei, bea, Grigore, aghiasmă!
 Vrei să faci o meserie, îți trebuie scule. Vrei să faci o familie, îți trebuie oameni.

 Zace pe moarte și ar mânca de toate.

 Ziua bună se cunoaște de dimineață.