Ceaiul nebunilor

Cea mai ilustrativă scenă, în care Timpul este în centrul atenției, în special fiindcă

este personificat, este in capitolul 7 ,,Ceaiul nebunilor”. Această personificare subliniază
inconsistențele omenești și schimbarea percepției lui Alice asupra timpului. Când ajunge
la masa la care Pălărierul, Iepurele de Martie și Hârciogul își beau ceaiul, Alice descoperă
că aceștia dețin un ceas curios care arată zilele lunii și nu arată ce oră e. Mustrată fiind
pentru observațiile făcute față de așa ceas curios, Alice este din ce în ce mai încurcată. Îi
sunt adresate ghicitori fără răspuns, motiv pentru care ea exclamă că ceilalți ar putea
folosi timpul mai bine. Deoarece ea nu cunoaște Timpul la fel de bine cum îl
cunoaște Pălărierul, vorbește despre acesta ca despre un obiect.,, Dacă ai cunoaşte
Timpul, aşa cum îl cunosc eu, spuse Pălărierul, n-ai mai vorbi despre el ca
despre un lucru. Timpul e o fiinţă.”
Aflăm din solemna narațiune a Pălărierului că Regina de Cupă a poruncit
la petrecerea din martie (la care Pălărierul își cânta aria) ca Timpul să fie omorât: ,,Vreau
să omoare timpul! Tăiați-i capul!” Din această cauză, Timpul a încetat să se mai supună,
oprind ceasurile la ora ceaiului.,, Timpul s-a supărat pe mine şi nu e chip să mă mai
împac cu el! Acum e întruna ora şase.”

Timpul de la petrecere este pe bună dreptate un timp al nebuniei, căci nu mai oferă
niciun numitor comun realităților. Alice este singura care poate controla Timpul, lucru
care se observă prin modificările mărimii sale, pe parcursul poveștii.