„În limba ta” de Grigore Vieru

Geneza: Grigore Vieru, născut pe 14 februarie 1935 și decedat pe 18 ianuarie 2009, este un
poet basarabean al căror opere sunt un reper pentru literatura romana. Un astfel de exemplu este
și poezia "in limba ta", care face parte din volumul "Steaua de vineri ", aparut in 1978. Poezie
care a apărut din dragostea puternică și devotamentul poetului pentru patrie și pentru tot ceea ce
este român.
Titlul: Titlul operei este unul sugestiv, care este format dintr-o îmbinare de cuvinte,
dominând substantivul „limba”, care este utilizat cu sensul de grai, limba unui popur înglobând
spiritualitatea întregului neam. Titlul face referire directa la subiectul operei, autorul
prezentându-ne importanța limbii materne, prin intermediul căreia se reflecta istoria, tradițiile și
valorile întregii natiuni.
Totuși, pronumele posesiv „ta” subliniază relația individuală pe care fiecare persoană o are
cu limba sa maternă. Acest titlu sugerează, de asemenea, că limba maternă este deținută în mod
personal și profund de către individ, și că ea nu este doar o modalitate de comunicare, ci și o
parte esențială a identității noastre.
Poezia „În limba ta” a lui Grigore Vieru este o capodoperă a poeziei lirice contemporane și
este considerată una dintre cele mai cunoscute și iubite poezii ale sale. Poezia vorbește despre
importanța și frumusețea limbii materne, subliniind că aceasta ne defineste și ne leagă de
propriile noastre rădăcini.
Poezia începe cu o strofa deosebit de minunata: „În aceeași limba/Toată lumea plânge/în
aceeași limba/Rade un pamant/Ci doar în limba ta/Durere poți s-o mângâi,/Iar bucuria/S-o
preschimbi în cânt”, care sugerează o ambivalență emoțională în fața limbii materne. Sugerând
de asemenea un amalgam de sentimente și emoții care pot fi exteriorizate doar în limba materna.
În continuare, poezia descrie diferite aspecte ale vieții tradiționale, Vieru asociind-o cu cea
mai sfântă ființă din Univers - mama, în acest mod redă divinitatea și își exprima devotamentul
pentru limba română.
În linii generale, poezia lui Vieru evidențiază importanța limbii noastre materne în legătură
cu identitatea noastră și cu conexiunea noastră cu mediul înconjurător. Acest aspect il putem
observa in ultima strofa: „Cu-al tău pământ,/Cu cerul tău în față,/Tu taci atuncea/Tot în limba
ta”. Deci, limba maternă are un efect terapeutic asupra noastră și ne permite să ne exprimăm
emoțiile într-un mod profund și autentic.
De asemenea, poezia "În limba ta" a lui Grigore Vieru abordează mai multe motive
literare, care au fost preluate și de alti scritori, cum ar fi:
1. Motivul limbii materne care este laitmotivul operei, reprezentand centrul tematic al
acesteia. Poetul vorbește despre importanța limbii materne, reflectata in versul: „În limba ta”,
descriind în continuare modul în care aceasta ne leagă de tradiții și de rădăcinile noastre: „Când
nu poți mangaia/Și nici canta,/Cu-al tău pământ,/ Cu cerul tai în fata,/Tu taci atuncea/Tot în
limba ta”. Astfel, Vieru sugerează ideea că doar limba materna ne permite să ne exprimăm
emoțiile cu veridicitate și să ne conectăm cu lumea înconjurătoare. Raportându-l la alt motiv,
precum tacerea care este reflectata in aceleași versuri pot să concluzionez că sunt într-o strânsă
dependență, deoarece limba este simbolul nostru național, prin care putem exista în timp și în
tăcere. Motivul exprimă preludiul deschiderii spre revelație, spre libertate și comfort spiritual.
Contextual semnifică resimțirea existenței ca pură suferință, dar și ideea ca fiecare suferă suferă
este chinui de propria conștiință care gândește în limba cea maternă. La fel, prin intermediul
motivului dat se exprimă dragoste pentru grai și meleaguri.
Bineinteles ca avem și alte motive, precum motivul iubirii și al suferinței, care sunt
prezente prin intermediul expresiilor poetice evocatoare, cum ar fi „În aceeași limba/Toată lumea
plânge,/În aceeași limba/Rade un pământ”, care sugerează o ambivalență emoțională puternică.
Poetul vorbește despre iubirea și suferința sa în fața limbii matern, precum și despre iubirea sa
pentru tradiția și cultura sa. Un alt motivul este cel tradiției și al istoriei este prezent prin
referințele poetice la cântecele populare. Poetul subliniază că aceste aceste cântece reflecta
identitatea națională a poporului, fiind păstrate prin intermediul limbii materne, care permit, de
asemenea, să ne conectăm cu trecutul nostru și cu istoria noastră culturală.
Poezia „În limba ta” a lui Grigore Vieru utilizează o serie de simboluri literare pentru a
ilustra semnificația profundă a limbii materne, principalul fiind însăși „limba maternă”, care
simbolizeaza legătura noastră cu tradițiile, cultura și rădăcinile noastre. Este văzută ca fiind cea
care ne permite să ne exprimăm emoțiile și să ne conectăm cu lumea din jurul nostru.
„Cântecele” sunt și ele un simbol deosebit, care inglobeaza tradițiile culturale ale poporului și
sunt simboluri ale identității noastre culturale.
Pe lângă acestea, poezia este bogată în figuri de stil care ii oferă o magie aparte, preferata
mea fiind metaforă „În limba ta/Ti-e dor de mama”, care reprezintă o asociere simbolică între
limbajul unei persoane și sentimentul de nostalgie, de dor față de propria mamă. Cu ajutorul
aceastei metafore, Vieru redă ideea că fiecare dintre noi își exprimă sentimentele și își
exteriorizează emoțiile doar în limba materna, căci este firesc sa gândim în popria limba. De
asemenea, metafora sugereaza si  conexiunea cu pământul natal si cu tot ce este sfant, iar dorul
de mamă sugerează o legătură puternică cu rădăcinile și identitatea culturală.
Urmatorul aspect care oferă magie poeziei voeriene este eul liric care este dominat de o
puternică nostalgie, generate de respectul și conexiunea cu limba maternă si tot ce este sfânt.
De asemenea, eul liric simte o puternică legătură cu limba sa maternă, ilustrată prin
versurile „Și doar în limba ta/Poți rade singur,/Și doar în limba ta/Te poți opri din plans”. Starea
eului liric este, în general, una de nostalgie, însă aceste emoții sunt îmbinate cu recunoștința și
admirația față de limba și cultura sa maternă. Totusi, eul liric este pătruns de respect și admirație
față de limba maternă, fiind recunoscuta valoarea limbii primite de la strămoșii, pentru întregul
popor.
În concluzie, poezia „În limba ta” a lui Grigore Vieru este o oda a limbii materne, care ne
defineste și ne leagă de rădăcinile noastre. Poezia este puternic emoțională și evocatoare și
încurajează cititorul să reflecteze asupra propriei sale identități și a legăturilor sale cu cultura
țării sale.
 Colaj de poezii (Mama – Poet)
„Ai doua inimi, mama!” „Mama și feciorul”
- Ai doua inimi, mama - - Pentru lume-i fi batran,
Cum noi am câștiga, Pentru mine tot copil,
Ah, doua pâini odată, Pentru lume om de stat,
Și ție pe-amândouă Pentru mine-al meu baiat;
O, mama, ți le-am da. Pentru lume fericit,
Pentru mine necajit.
„Cântecul mamei”
- Nu-mi lua cercei și salbe, „Mamă, de-ai fi o stea”
Ca de-amu am plete albe. - De te-ai face-n văi o floare,
Nu-mi lua naframi străine, Te-aș găsi după suflare,
Ca de-amu eu nu vad bine. Spune-ți-aș vorbe cerești:
Rochie nu-mi lua de lână, „Maică, tot frumoasă ești!”
Ca de-amu eu sunt bătrână. De-ai fi-n codru-o păsăruică,
Încălțări nu-mi mai alege, După glas aflate-aş, muică,
Ca de-amu eu nu pot merge. Zice-aş ud de roua ta:
„Ce dor ai de cânți așa?!”
„Mama și feciorul”
- Maica, nu mai osteni, „Ultima dorința a mamei”
Ca avem cu ce trai, - Nu mai vreau nimic altceva.
Am si casa si banuti, Vreau să umblu
Eu, nu tu sa ma ajuti. În jurul casei mele
„Mama în camp” Ca preotul în jurul bisericii
Odihnește-te, mamă, - În noaptea Învierii;
Pot rosti, în sfârșit. Să mă aşez jos
Mai trăieşte la mine, La tot colțul căsuței;
Sfântu-ți grai să-l ascult. Să mă sfătui cu iarba mea.
Albei tale lumine Nu mai vreau nimic altceva.
Închina-mă-voi mult.
„Se încălzește cerul, mama”
„Mama și feciorul” - lată o stea
- Fiule, in cuibul tau S-a desprins de vecie
Ametesc si-mi vine rau, Topindu-şi făptura-n neant.
Tare-i sus, n-aveti nici nuc, Dar nu de stele
De la noi cum sa ma duc?! Se pustiește cerul,
Eu, de n-am la geam un nuc, Ci de mâinile tale
Galbenesc si ma usuc. Căzând spre pământ.

„Mi-e dor de tine, mama” „Chipul tău, mama”

- O stea mi-atinge faţa O, mamă,
Ori poate-a ta năframă. Spre mine mâinile-ți întinde:
Sunt alb, bătrîn aproape, Spre cel
Mi-e dor de tine, mamă. Care cu dor te-așteaptă,
Şi ţie apropiindu-mă,
Apropie-mă liniştii ce ești.
Acum şi-ntotdeauna.

„Cuvântul mama”
O, Mamă! O, Mamă!