Sunteți pe pagina 1din 19

''Dei pmntul se nvrte mereu, m-am nascut acasa''

Grigore Vieru

Prefata
''Grigore Vieru-fiinta intru poezie:poet al copilului sicintaret al valorilor umane''

De la mic la mare, de la mare la mic, oricare tie cte ceva din bibliografia Marelui Poet, Grigore Vieru. De altfel, suntem obliga i s cunoatem i s citim file din viaa maestrului. S-a nscut la 14 februarie 1935. N-am s menionez la ce dat a murit fizic, pentru c el i acum este viu. Dup moartea sa, l-a nfiat cuvntul i poezi a. Creaia vierean izvorte limpede, cu demnitate i convingere n necesitatea dreptii sale. Poezia sa a schimbat, practic a mi cat, din loc valoarea poeziei rii noastre. Pn la Vieru s-a scris sub influen a celor de la conducere, cenzura fiind impus pe acele vremuri. ,,Scriu nu pentru c sunt poet, ci pentru c am vzut n copilrie cum curgea Prutul zicea Grigore Vieru. Marile teme care sunt prezente n creaia sa: Mama, iubirea, graiul, copilria vor fi mereu actuale, fiindc acestea izvorsc din divinitate i nu pot fi mi cate de nimeni i nimic. Creatia sa a fost pietrificata cu ajutorul cuvintelor,poate nu ecea mai

strlucit, dar este nltoare prin faptul c venereaz verbul matern, dragostea de neam... Izvoarele de inspira ie a poetului sunt simple zile de Pati i de Crciun. Dar anume aceast simplitate nseamn toat mreia vieii care alctuiete Universul. Grigore Vieru poate fi numit poet al copilului, deoarece copilria care este reflectat n opera sa este una nevinovat. Ea reprezint o lume cu lucruri complexe, dar totodat simple. Poetul vede copilria ca perioada de via a omului cnd acesta este cel mai fericit, cel mai bucuros. Omul este copil, iar asta nseamn c se bucur de orice raz de soare, de orice pictur de ploaie.

Mama!Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim ! Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi. Dragostea pentru femeie in sensul mai larg al cuvintului inseamna de fapt , la Vieru dragostea pentru mama. Mama care exprima maternitatea este marele simbol si marea ei tema.Celelalte motive : copilaria , iubire , cintecul , pamintul , patria se intretes intr-un intreg , datorita acestui mic fir structurant. Mama ca motiv fundamental al creatiei lui Vieru cunoaste diferite intruchipari stilistice - de la confesiunea directa ,abia ascunsa in mantia versului pina la compararea mamei cu niste lucruri cum ar fi patria , pamintul si altele. Acest izvor este cel mai frumos si cel mai voluminous, din care pornesc multe riuri care tin de el toata viata.Fiind toata viata in atentia mamei, impartind impreuna bucuria, tristetea si obiceiurile.

Citeva perle despre mama din creatia viereana :

Buzele mamei...
Iar buzele tale sunt, mama, O rana tacuta mereu, Mereu presurata cu tarna Mormntului tatalui meu. O, buzele ce sarutara Al tatei mormnt Mai mult ca pre dnsul, Pre tata, -n Putinii lui ani pre pamnt. Acuma cnd nu te poti, mama, De sarea din sale pleca, Cine ridica mormntul Spre gura uscata a ta?!

Faptura mamei
Usoara, maica, usoara, C-ai putea sa mergi calcand Pe semintele ce zboara Intre ceruri si pamant. In priviri c-un fel de teama, Fericita totusi esti Iarba stie cum te cheama, Steaua stie ce gandesti.

Mi-e dor de tine, mama

(Pentru mama mea, la 53 ani)

Mi-e dor de mama cnd e departe, Mi-e dor de mama cnd mi-i aproape. Dor o s-mi fii pn la moarte, Cci ea mi-a dat viaa, m-a nvat carte.

Mi-e dor de dnsa cnd soarele rsare, Cnd pomii sunt n floare,

Fr ea lume mic mi-se pare Ct ea este de mare.

Nici cerul plin de de stele Nu e aa de frumos Cum e glasul mamei mele Cald i melodios.

Mi-e tare dor de dnsa, i dor o smi fie mereu, Cci ea este Un nger pzitor al meu.

Mama
Privindu-te, eu cred, prea scump mam, C n via, pentru tine, nu va exista o toamn. Flori de zmbet i e gura, glasul cntec de fanfar. ntregul chip, mam i este, o frumoas primvar.

Eu sunt doar o mic floare, n viaa asta divin, Tu eti soare ce-nclzete i-mi toarn-n suflet lumin. Te divinizez micu, mai presus de sfntul soare. Tu eti duhul care-aduce pentru copil alinare.

Mi-e dor de tine,mama!


Sub stele trece apa Cu lacrima de-o sama, Mi-e dor de-a ta privire,

Mi-e dor de tine, mama.

Maicuta mea: gradina Cu flori, cu nuci si mere, A ochilor lumina, Vazduhul gurii mele!

Maicuto, tu: vecie, Nemuritoare carte De dor si omenie Si cntec fara moarte!

Vnt hulpav pom cuprinde Si frunza o destrama. Mi-e dor de-a tale brate, Mi-e dor de tine, mama.

Tot casca leul iernii Cu vifore n coama. Mi-e dor de vorba-ti calda, Mi-e dor de tine, mama.

O stea mi-atinge fata Ori poate-a ta naframa. Sunt alb, batrn aproape, Mi-e dor de tine, mama.

Mama
Foicic dulce poam

Toat lumea are mam, Melcul, iedul, ursulic, Puiul cel de rndunic.

Fuge noaptea i dispare La tot puiul bine-i pare C din nou e diminea i-i vede mama la fa.

De ce s mori?

(mamei mele, decedat n 23 mai 1943)

Mama mea, nu te-am uitat, i pstrez poza ta veche ntr-un tablou la cap de pat, Ca icoan n perete.

Mama mea, frumoas zn, A plecat n zi de primvar, Plngea inndu-m de mn, n suflet cu durere amar.

Cnd pleci n luna Mai de acas, Cu alai de plns i flori, O ntrebare simpl nu te las: De ce s mori? De ce s mori?

Apa vie a lirei sale izvoraste din dulcea doina romaneasca din nestramutata admiratie fata de Eminescu-cel-Nepereche, precum si din relatia tulburatoare mama-grai-patrie. De altfel, intreaga sa creatie sta sub semnul dragostei. Motivul mamei, risipit cu piosenie atat de generos in toate volumele, se indreapta spre simbolul Patriei - romania.

Pentru ea
Pentru ea la Putna clopot bate, Pentru ea mi-i teama de pacate, Pentru ea e bolta mai albastra Pentru limba, pentru limba noastra. Dumnezeu prima oara Cand a plans printre astre, El a plans peste Tara Cu lacrima limbii noastre! Pentru ea ninsori se cern din spatii, Pentru ea puternici sunt Carpatii, Pentru ea e calda vatra poamei Pentru limba, pentru limba mamei. Pentru ea noi varuim peretii, Pentru ea mai sunt raniti poetii, Pentru ea cresc florile visarii Pentru limba, pentru limba Tarii. Dumnezeu prima oara Cand a plans printre astre, El a plans peste Tara Cu lacrima limbii noastre!

In limba ta
In aceeasi limba Toata lumea plange, In aceeasi limba

Rade un pamant. Ci doar in limba ta Durerea poti s-o mangai, Iar bucuria S-o preschimbi in cant.

In limba ta Ti-e dor de mama, Si vinul e mai vin, Si pranzul e mai pranz. Si doar in limba ta Poti rade singur, Si doar in limba ta Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti Nici plange si nici rade, Cand nu poti mangaia Si nici canta, Cu-al tau pamant, Cu cerul tau in fata, Tu taci atuncea Tot in limba ta.

Dorul si limba
Cerul e tesut din stele, Luncile din floricele, Numai dorul stramosesc Din cuvntul romnesc.

Din pamnt izvorul iese, Grul din seminte dese, Numai dorul stramosesc Din cuvntul romnesc.

Razele ne vin din soare, Iar miresmele din floare, Numai dorul stramosesc Din cuvntul romnesc.

Trei culori
Straine pofte ne-au rapit Cand via dulce, cand ogorul, Dar nimeni nu a izbutit

Din piept sa smulga Tricolorul. Fusese vremea mult prea crunta, Si-atat ne-a ars de dansul dorul, Ca azi ne strangem si la nunta Si la botez cu Tricolorul. Trei culori si-o singura iubire Romaneasca, Trei culori si-o singura vorbire Romaneasca! Trei culori si-o singura credinta Romaneasca, Trei culori si-o singura fiinta Romaneasca! Atat de minunat scanteie, De crezi ca de pe bolti albastre L-a rupt Hristos din curcubeie Si l-a dat romanimii noastre. E cald sub el ca sub o rana Ce-a chinuit Mantuitorul,

E cald in Tara cea Stefana, Ne incalzeste Tricolorul. Trei culori si-o singura iubire Romaneasca, Trei culori si-o singura vorbire Romaneasca! Trei culori si-o singura credinta Romaneasca, Trei culori si-o singura fiinta

Romaneasca!

Salvati-va prin limba.


S-au otravit pe vai izvoare Si mierea adunata-n floare. S-a otravit barbar vazduhul De ce s-a otravit si duhul, De ce si graiul?! Sculati-va, sculati-va, sculati-va Din somnul cel de moarte! Salvati-va, salvati-va, salvati-va Prin limba si prin carte! S-a otravit privighetoarea Si firul ploii si ninsoarea. S-a otravit barbar vazduhul De ce s-a otravit si duhul, De ce si graiul?! Sculati-va, sculati-va, sculati-va Din somnul cel de moarte! Salvati-va, salvati-va, salvati-va

Prin limba si prin carte! S-a otravit dulceata poamei Si laptele din sanii mamei. S-a otravit barbar vazduhul De ce s-a otravit si duhul, De ce si graiul?! Sculati-va, sculati-va, sculati-va Din somnul cel de moarte! Salvati-va, salvati-va, salvati-va Prin limba si prin carte!

Simpla si limpede,de o inalta inventate artistica,poezia lui G.Vieru,destinata unui spectru larg de cititori din diferite clase sociale,captiveaza cititorul si trezeste in el constiinta valorilor imense a limbii.Poeziile sale de dragoste si aforismele,prezinta dragostea intr-o maniera deosebita,accentuindu-se frumusetea caracterului,puritatea si splendoarea semnificatiilor acestui sentiment. G.Vieru despre dragoste: *Dragostea ii cere unui barbat nu mai putina gingasie si nu mai putin freamat sufletesc decit unei femei. *Femeii nu-i este indiferent nici cum o iubesti,nici cit o iubesti,nici de ce o iubesti. *Nu se poate sa am un loc frumos si in moarte,avind si unul in dragoste. *Daca s-ar iubi frumosii cum se iubesc uritii . *Oamenii puternici mor pentru dragoste,cei slabi mor dincauza ei. *Dragostea este una din formele drepatatii.

Grigore Vieru cultiva o poezie de dragoste din care reiese zbuciumul interior al celui aflat sub taina dorului.Dorinta de acontopi intr-o singura identitate,intr-o logodna dragostea dintre doua suflete,ne arata ca Grigore Vieru este permanent preocupat de gasirea imaginii acelui Unic. In poezia sa,Vieru ii confera iubitei un statut miraculos ,care tine de taina filosofiei.Astfel iubita apare ca un element de legatura intre intre lumea fizica si cea cosmica.Iubita este puntea care face posibila vietuirea printre elementele naturii,ea este fiinta care reprezinta sensul existentei.

A iubitule,a
- A, iubite, a, Mai spune-mi ceva, Ca mi-i drag sa-mi spui Ce nu stiu, drag pui, Ca mi-i drag sa-ascult De dragoste mult, Haide, spune-mi cum se Iubesc pasarile. - O, iubito, o, Cred ca tot ca noi: Copacii batrni Acasa ramn Ca niste bunici

Cu puii cei mici Care-n brate-i leagana Pna-i frunza galbena. Pe-urma bat vntoasele, Si nu-i nici o pasare, Pe-urma le cad foile, Se-nvelesc cu ploile. Pe-urma i dor crengile Si n-au ce sa legene.

Cintec de dragoste
Ai pescuit soarele meu n zori si i-ai scos icrele rosii. Ai pescuit dealul meu si i-ai scos icrele negre. n jarul cntecului ei se coace pinea privighetorii: rumena roza. Iar tu cu-nnegurare asculti glasul ei rourat si cntecul meu. Ferice de cel

care se multumeste c-o pine muiata-n uleiul linistii!

Cit de frumoasa esti


Nu sunt al tau. Al nimanuia nu-s. Cocorii mei de mult de tot s-au dus. Eu priveghez stravechiul cer senin Ce-asteapta nori - el stie ca ei vin.

Asa-i ca nu-s de nici o folosinta? Ah! ce-am iubit. Cu cta suferinta! Un diavol mai ma-mpinge spre prapastii Tot n-am scapat de marginea napastii?

Frumoasa ca-n cntari la Solomon Ori la vr-un David, roaba chiar de suferi, Esti, scumpo, trandafir, din Ierichon,

Un fir de lotus esti pe-un lac de nuferi.

Iubeste-ma. Ori nici nu ma iubi. Zic si eu doar: "To be or not to be!" Dar lnga tine vorba n-are rost, As vrea sa fiu ori nici sa nu fi fost.

E-o liniste,iubirea?
E-o liniste iubirea? Mi-s pletele albite. Si tulbure mi-e somnul Ca intre doua pite. Nu stiu: rasare iarba, Mai curg pe vai izvoare ?! Departe esti de mine Cum Luna e de Soare. Pier stele neatinse. Noi stele se vor naste. Am cunoscut durerea, Nu am ce mai cunoaste.