1. Caracterizare generala a activitatii literare a lui G.

Vieru
2. Grigore Vieru, biografie (1935 - 2009)

Grigore Vieru (n.1935-d.2009),

poet român din RSSM, ulterior
R.Moldova

G. Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererîta, fostul judeţ Hotin, România, azi Republica Moldova - d. 18
ianuarie 2009, Chişinău) a fost un poet român originar din România, care a locuit în Republica Sovietică
Socialistă Moldovenească, ulterior Republica Moldova. Grigore Vieru s-a născut într-o familia de plugari
români a lui Pavel şi Eudochia Vieru.

A absolvit şcoala de şapte clase din satul natal în anul 1950, după care a urmat şcoala medie din orăşelul Lipcani, pe
care o termină in 1953.
A debutat editorial în 1957, student fiind, cu o plachetă de versuri pentru copii, "Alarma", apreciată de criticii
literari. În 1958, Vieru a absolvit Institutul Pedagogic "Ion Creangă" din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie.
În acelaşi an, i-a apărut a doua culegere de versuri pentru copii, "Muzicuţe", şi s-a angajat ca redactor la revista
pentru copii ”Scînteia Leninistă”.

În 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de română și latină, împreună avînd doi copii: Vieru-Teodor și
fiul mai mic - Călin.

A fost redactor la revista Nistru, publicaţie a Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Între 1960 şi 1963, Vieru a
fost redactor la editura Cartea Moldovenească, unde i-au apărut şi două plachete de versuri pentru copii: "Făt-
Frumos şi Curcubeul"şi "Bună ziua, fulgilor!". În 1964, publică în revista Nistru poemul "Legămînt", dedicat
poetului Mihai Eminescu.

În 1965, îi apare volumul "Versuri pentru cititorii de toate vîrstele", pentru care i se acordă Premiul
Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii şi tineret. Mai tîrziu, revista Nistru publică
poemul "Bărbaţii Moldovei", cu o dedicaţie pentru "naţionalistul" Nicolae Testimiţeanu. Întregul tiraj este
oprit, iar dedicaţia este scoasă.

În 1968 are loc o cotitură logică în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice "Numele tău",
cu o prefaţă de Ion Druţă. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariţie poetică.
Chiar în anul apariţiei, cartea devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională
contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate "Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brîncuşi", iar alte
două sunt închinate lui Nicolae Labiş şi Marin Sorescu. Asemenea dedicaţii apar pentru prima oară în lirica
basarabeană postbelică.

În 1969, el publică "Duminica cuvintelor" la editura Lumina, cu ilustraţii de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită
de preşcolari, care a devenit "obligatorie" în orice grădiniţă de copii.

Un an mai tîrziu, editura Lumina publică "Abecedarul", semnat de Spiridon Vangheli, Grigore Vieru şi pictorul
Igor Vieru. S-a dat o luptă aprigă de cîţiva ani pentru apariţia lui, luptă în care s-au angajat şi învăţătorii
 basarabeni, lucrarea fiind considerată naţionalistă de către autorităţi. Tot în 1970, apare volumul selectiv de
versuri pentru copii "Trei iezi". La numai cîteva zile după apariţie, în urma unui denunţ, volumul este retras din
librării pentru poemul "Curcubeul", în care s-a găsit "ascuns" tricolorul românesc.

3. În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegaţii de scriitori sovietici. Participă la
întîlnirea cu redactorii revistei "Secolul XX".
În 1974, Zaharia Stancu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitaţie
oficială din partea Uniunii Scriitorilor, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoţit
de poetul Radu Cîrneci. În acelaşi an, apare volumul de versuri lirice "Aproape", cu ilustraţii
color de Isai Cîrmu.
4. La sfîrşitul anilor '80, Grigore Vieru se găseşte în prima linie a Mişcării de Eliberare
Naţională din Basarabia, textele sale (inclusiv cîntecele pe versurile sale) avînd un mare rol în
deşteptarea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului
Popular şi se află printre organizatorii şi conducătorii Marii Adunări Naţionale din 27 august
1989. Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din Republica
Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.) în care se votează limba română ca limbă
oficială şi trecerea la grafia latină.
5. În 1982 este lansat filmul muzical pentru copii "Maria Mirabela", al regizorului Ion Popescu,
textele pentru cîntece fiind semnate de Grigore Vieru, iar în 1988 i se acordă cea mai
prestigioasă distincţie internaţională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare
Anderesen.

În 1989, Vieru este ales deputat al poporului. Adunînd în jurul său pe cei mai populari interpreţi şi compozitori de
muzică uşoară din Basarabia, poetul întreprinde un turneu în Moldova de peste Prut.

Un an mai tîrziu, Grigore Vieru este ales Membru de Onoare al Academiei Române, în 1991 devine membru al
Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii, iar în 1992, Academia Română îl propune pentru premiul Nobel
pentru Pace.

În 1993, poetul este ales membru corespondent al Academiei Române.

La împlinirea vîrstei de 60 de ani, în 1995, Vieru este sărbătorit oficial la Bucureşti, Iaşi şi la Uniunea
Scriitorilor din Chişinău. În acelaşi an, poetul este ales membru al Consiliului de administraţie pentru
Societatea Română de Radiodifuziune. În 1996 este decorat cu Ordinul Republicii.

În 1997, Editura Litera din Chişinău lansează volumul antologic "Acum şi în veac", iar 3 ani mai tîrziu este
decorat cu Medalia guvernamentală a României "Eminescu" - 150 de ani de la naştere.

La 16 ianuarie 2009, poetul a suferit un grav accident de circulaţie, în apropiere de Chişinău. La 48 de ore după
accident, inima lui Grigore Vieru a încetat să bată, pe fondul unor politraumatisme multiple şi al unei
poliinsuficienţe a sistemelor şi organelor.

6. Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău, în cimitirul central din
strada Armeană. La înmormîntare au asistat cîteva zeci de mii de oameni. Chişinăul nu mai
cunoscuse funeralii de asemenea proporţii de la înmormântarea soţilor Doina şi Ion Aldea
Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la
ora 10:00 întreaga republică ţinînd un moment de reculegere.
7. Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional ”Steaua României” în grad de
Mare Cruce.
8. Cîteva şcoli din Republica Moldova, un bulevard din Chişinău şi o stradă din Iaşi și Buzău
poartă numele lui Grigore Vieru. Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de
naştere, a fost instalat bustul poetului în Aleea Clasicilor din Chişinău.
9.
10. Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o viaţă de om serveşte cu dăruire poezia. Contemporan
cu noi, el este şi un exponent al ideilor dominante în conştiinţa noastră naţională pe care le
exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu sufletul său. E un poet fructuos, mereu sensibil la
freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e poetul epocii noastre.
 11. Un cuvînt despre poetul Grigore Vieru produce emoţie, trăire firească impusă dincolo de
toate ce se produc în viaţă, împreună cu alţi creatori iluştri, reprezintă o şcoală poetică, în care
poezia este chiar viaţa şi sufletul omului.

2. Motivele fundamentale ale creatiei lui G.Vieru

Evident, Grigore Vieru a abordat constant câteva teme esenţiale: mama, patria, graiul,
iubirea, războiul, copilăria, artistul şi creaţia. Cât priveşte tema mamei, este foarte dificil,
mai ales în scopuri didactice, de ales câteva opere reprezentative, deoarece poezia
despre mamă a lui Gr. Vieru reflectă atitudinea monografică a poetului față de această
ființă,

3.Viziunea maternitatii in poezia lui G. V

Motivul mamei in operele lui Vieru

Mama!Ce cuvant inaltator ! Primul nostru cuvant ! Ce sentiment de dragoste ne invaluie

sufletul si un chip sfant ne apare in fata ochilor atunci cand il rostim !

Orice copil, orice fiu vede in mama lui o fiinta mareata, fara de pacat, puternica precum o
stanca in marea involburata si totusi, in acelasi timp, o fire blanda, o zana ce a coborat din
taramul basmelor pentru a fi alaturi de noi.

Dragostea pentru femeie in sensul mai larg al cuvintului inseamna de fapt , la Vieru
dragostea pentru mama.

Mama care exprima maternitatea este marele simbol si marea ei tema.Celelalte motive :
copilaria , iubire , cintecul , pamintul , patria se intretes intr-un intreg , datorita acestui mic
fir structurant.

IUBIRE

COPILARIE PAMINTUL
 CINTECUL

“Faptura mamei” are , pentru Vieru o proectie cosmica :

“Usoara maica, usoara,

C-ai putea sa mergi calcind

Pe semintele ce zboara

Intre ceruri si pamint”

Mama traieste intre cer si pamint adica mereu in mintea lui.In poezia lui Vieru simbolul
mamei are aceeasi ambivalenta ca si in cele ale marii si pamintului: viata si moartea sunt
correlative.Nasterea inseamna iesirea din pintecul mamei;moartea inseamna reintoarcerea
in pamint.Mama este simbolul adapostului,caldurii ,dragostei si hranei care pe parcursul
vietii poetului il insotesc.

Si pentru Vieru si pentru Blaga fericirea s-a nascut la sat . Femeia muncita , Mama , isi
plimba doar faptura intre slujba , Dumnezeu si real, slujba tacerii de piatra si slujba piinii la
cuptor.Fara a se evedentia , Mama poetului a crezut neincetat in Dumnezeu si aceasta
credinta a ajutat-o:

“Mama mea viata intreaga

A trait fara barbat

Singuri pre erau in casa

Ploi cu grindina cind bat”

Aceste versuri exprima ca mama lui chiar daca a trait fara barbat nu s-a lasat dar a luptat
pentru a supravietui si acele ploi cu grindina care semnifica tristetea , durerea si necazul ea
lea trait simgura fara a apela la ai ciuva ajutor.Poetul o reaminteste pe mama in termini atit
de simpli , incit poate fi tradus in orce limba.La fel de frumos el o descrie ca cum creste
piinea in cuptor.Vorba unui prozator : “El scrie despre mama sa ca la gura cuptorului cind se
face piinea.Mama ca motiv fundamental al creatiei lui Vieru cunoaste diferite intruchipari
stilistice – de la confesiunea directa ,abia ascunsa in mantia versului pina la compararea
mamei cu niste lucruri cum ar fi patria , pamintul si altele. In general poetul isi cere scuze
pentru o vina care nu-i apartine.

El isi cere scuze de la mama ca nu aputut la timp sa-I multumeasca , s-o ajute la timp , sa-I
imparteasca durerea si bucuria . Dar in real mama lui nu era asa de necajita si singura cum
el o descrie.Izvorul vietii tuturor fiintilor este mama .Acest izvor este cel mai frumos si cel
mai voluminous, din care pornesc multe riuri care tin de el toata viata.Fiind toata viata in
atentia mamei, impartind impreuna bucuria, tristetea si obiceiurile.La fel in poezia lui Vieru
exista notiuni de iarna prin aceasta in primul rind el vrea sa redee motivul scurgerii timpului
ireversibil pe de alta parte poetului ii este greu sa-si aminteasca de iarna deoarece dupa
cuvintele lui cind el scrie despre iarna el isi aminteste de frigurile Siberiei unde au fost
deportati mii de basarabeni.

Chipul mamei ne cheama la ea ,supararea si nelinistea ne-o alina si de multe ori chiar si
bolile ni-le vindeca .Unde nu sar afla omul el isi aminteste de pamintul natal de casa care
sunt aproape de chipul mamei.Mama in viata omului detine virful emotiilor.Citind poeziile lui
Grigore Vieru in cel mai primul rind ne amintim de mama noastra si ne dam seama ca
intradevar ea ne-a dat viata ne-a educat ne-a invatat sa deosebim binele de rau,dar noi la
rindul nostru trebuie sa-i acordam atentie si ne tinind cont de situatie s-o ascultam pentru
ca ea ne doreste doar binele si de aceea reactiile fundamentale ale liricii lui Vieru-miscarile
solemne ale sufletului reflectat spre mama este ca si miscarile ciclice cosmice se aduna intr-
un centru nuclear.

-2-

Din alta parte privind Vieru abordeaza motivul mamei dind nastere si unei discutii pe tema
“restringerii” , apoi a reluarii – uneori nu tocmai fericite – a temelor.Aici este oportun sa
explicam ca limitarea motivului mamei a avut o semnificatie deosebita, poetul sustragindu-
se constient si ingenios “datoriei”de a evoca “artistic” cuceririle si aspirarile omului sovetic
binefacerii “prieteniei popoarelor” si altor teme si sarcini prevazute de hotaririle de partid si
de indicatiile forurilor conducatoare.Asta pe de o parte. Pe de alta parte, chiar in contextual
reluarii insistente a motivului poetic al mamei , scriitorul proceda in fiecare poezie in mod
original , punea in lumina semnificatii noi ale motivului , depunea eforturi cuvenite pentru a
nu se repeat , aceasta reusindu-i de cele mai multe ori.

Ca si in poezia pentru copii , in creatia sa pentru adulti G.Vieru pornea de la sacralitatea

ori poate mai curind de la sacralizarea unor finite si adevaruri pe care literatura “realismului
socialist” , nereusind sa le lichideze difinitiv , le trece cu ostentatie pe un plan
secundar.Mama nu incearca , desigur , sa fie mama , dar in epoca imediat postbelica rolul ei
revenea , in mare , Patriei.

In literatura est-pruteana Emilian Bucov a dat expresie pregnanta acestei stari de spirit ,
socialiste si …nu tocmai omenesti in conditii cand proslavirea patriei sovietice de necuprins
se facea cu scopul de a minimaliza importanta patriei mici , a bastinii noastre , a limbii
stramosesti etc.: “Patria –mama ti-I gindul si fapta…”.

In acest context Vieru a afirmat poetic si profund polemic : “Mama,tu esti patria mea !”

Abordeaza acest motiv si alti poetie de la noi , unii realizind opere foatre bune , dar
Vieru a lucrat cu tenacitatea mesterului care isi propuse rasturnarea unei mentalitati si
intronarea unui adevarat cult pentru mama , care – spre deosebire de patria sovietica – era
in adevar una , unica si –principalul – alta de cit imperiul de necuprins . Ne vedem obligati
sa citam din pozia lu Bucov “ Dezrobirea “:

“Patrie sovietica-

nemarginire

de munti ,de ape ,de cimpii,

cum sa cuprind

in cuvintul iubire
 noianul de indragostit,

bucuria de fiu !”

E tirziu sa-i reprosam autorului.Noi intentionamsa punem in lumina schimbarea de

optica in cazul lui Grigore Vieru , care venea sa glorifice mama adevarata, nu una
de impromut:

“Mama,

Tu estipatria mea!

Crestetul tau – virful muntelui

Acoperit de nea.

Ochii tai –

Mari albastre.

Palmele tale –

Araturile noastre…”.

4.Tema bastinii in poezia lui G.Vieru

Multe dintre poeziile sale s-au născut din dragostea sa fierbine pentru tot ce este românesc,
din patriotismul fierbinte al Poetului. Aşa este şi „Legământ”, dedicată „dascălului” său de
Limbă română: „Ştiu: cândva, în miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or
ochii mie / Tot deasupra cărţii sale(…) // S-o lăsăm aşa deschisă,/ Ca băiatul meu ori fata
/ Să citească mai departe / Ce n-a dovedi nici tata”. O altă creaţie poetică a lui Vieru, poezia
„Eminescu” a devenit un fel de imn al zilelor de 15 ianuarie şi 15 iunie: „La zidirea Soarelui,
se ştie / Cerul a muncit o veşnicie./ Noi, muncimd întocmai ne-am ales / Ne-am ales cu
domnul Eminescu. / Domul cel de pasăre măiastră,/ Domnul cel de nemurirea noastră, /
Eminescu”.
Mânat de acelaşi fierbinte patriotism, Grigore Vieru reuşeşte să dea o definiţie poetică la
întrebarea: ce e Patria, fără măcar să amintească acest cuvânt, apelând la fenomenele naturii:
„Piatra este pâine caldă. / Vântul ăsta e vin domnesc./ Şi pelinul – busuioc sălbatic” (..)
„Vine ziua aurindu-mi pâinea / Vine seara aromindu-mi vinul. / Vine mama îndulcindu-mi
gândul”.
Ca în multe alte poezii, aici iubirea Patriei se confundă cu iubirea Mamei. Într-o altă poezie,
aceeaşi puternică iubire de Patrie se desprinde din imnul închinat pământului natal:
„Pământule,/ Tu, răzbătând către adânci line!/ Atunci când bat şi grindinile grele,/ Cu mine
să te-acoperi,/ Cu mine,/ Pământ matern / Şi-al meu până la stele” (Pământule) Acelaşi
lucru îl face Poetul şi în poezia ,,Dar mai întâi”: ,,Dar mai întâi / să fii sămânţă./ Tunet să
fii. / Ploaie să fii./ Lumină să fii./ Să fii os / de-al fratelui tău / retezat de sabia duşmană./
Brazdă să fii./ Doină să fii / Ca să ai dreptul / a săruta acest pământ / îndurerat /de-atâta
rod”. Poezia ne duce cu gândul la un alt mare poet al literaturii române, Lucian Blaga, şi la
minuata sa poezie „Mirabila sămânţă”.
În acest fel, dorul de Mamă, de satul natal, de izvor, de porumb, de pâinea coaptă în cuptorul
copilăriei sale toate se transformă şi se încheagă în dorul de Patrie, fiindcă „Acasă / Patria
mai liniştită este”. Această patrie, care îi va rămâne Poetului chiar dacă se va întâmpla ca
Mama să treacă în nefiinţă („Mi-a rămas Patria”) este patria cea mare, e România, pe care o
visează el. Pentru ea se roagă Grigore Vieru în ciclul întitulat „Dumnezeu şi Patria”. Acestei
Patrii reîntregite îi cere el iertare, pentru că a trăit în minciuna celor care în 1812 „au aşezat
piatră de hotar la Prut şi au rupt biata noastră Moldovă în două”: „Cu vorba-mi strâmbă şi
pripită / Eu ştiu că te-am rănind spunând / Că mi-ai luat şi grai şi pită / Şi-ai năvălit pe-
acest pământ”/ Sau, dureros de adevărat: ,,Credeam că un noroc e plaga,/ Un bine graiul
cel sluţit,/ Citesc azi pe Arghezi, Blaga,/ Ce tare, Doamne-am fost minţiţi!”
Drumul reîntoarcerii la matcă, „procesul regăsirii din poezia lui Vieru este orientat către
propriul eu”. Iar acesta nu poate fi decât,,sentimentul românesc al fiinţei”, cum l-a numit
Constantin Noica. Iar odată „întors la sine, spiritul nu mai dezvăluie: destăinuieşte, astfel
spiritul nu face altceva decât să se regăsească pe sine”. Această regăsire, la Vieru nu este
altceva decât regăsirea Patriei. Căci ce este Patria pentru Grigore Vieru? Este ceea ce a fost
pământ românesc, după 1918. Adică România Mare.

Modelul eminescian in poezia lui G.V

Grigore Vieru este un poet al valorilor spirituale perene. Cu exceptia catorva opere despre Lenin, dintre care una scrisa
cu siguranta la sugestia editorilor, el si-a pastrat mereu demni tatea si verticalitatea. Si le-a pastrat, indreptandu-si
atentia spre...
Eminescu. Foarte inspiratul sau Legamant este o confesiune sin cera, o rugaminte cuviincioasa, un testament spiritual
propus urmasilor, o contopire totala cu zestrea sacra ce ne-a ramas de la scriitorul nostru numarul unu. In fiecare strofa
simtim veneratia nemarginita exprimata lui Eminescu prin versuri simple ca textul unui testament care nu admite nici
metafora, nici ambiguitatea.
Legamant este o revarsare fireasca a sentimentelor sacre nascute in inima poetului contemporan de creatia
inaintasului, dublata de dorinta de a lasa urmasilor dragostea vesnica pentru Emines-
cu: S-o lasati asa deschisa/ Ca baiatul meu ori fata/ Sa citeasca mai departe/ Ce n-a dovedit nici tata .
Fara sa exceleze prin metafore si prin subtext poetic surprin zator, dupa cum procedeaza in majoritatea operelor sale,
Grigore
Vieru ne cucereste pe deplin aici prin sinceritatea totala a unei dragoste netarmurite fata de Eminescu, elementele sau
mai curand accentele de imn si de oda transmitandu-ni-se cu vi goarea artei autentice.
Cand am zis fara sa exceleze prin metafore si prin subtext poetic , am avut in vedere un adevar cu totul specific al
manierei creatoare a lui Grigore Vieru, acela ca poetul insufleteste si face sa straluceasca de semnificatii neobisnuit
de adanci tot ce nime reste sub pana sa inspirata si originala. Trecute mai intai prin ini ma sa iubitoare si prin mintea
valorificatoare a sensurilor funda mentale ale oricarui fapt, inclusiv adesea a unuia marunt la prima vedere, realitatile
evocate de autor vorbesc parca de la sine despre ceea ce e important sau chiar definitoriu pentru om, pentru viata,
pentru destin etc. Din acest motiv Grigore Vieru se poate usor lipsi de rima clasica si de ritmul obisnuit al versurilor,
carac terul poetic al discursului sau afirmandu-se si in operele scrise in vers liber si alb, dupa cum este cazul
antologicului Formular. Poe zia aceasta e, in temei, un dialog al autorului cu un interlocutor imaginar, replicile fiind
parca intentionat prozaice, poate chiar plate: Numele si prenumele? Eu. Anul de nastere?
Cel mai tanar an: /Cand se iubeau/ Parintii mei . Pe parcurs sunt si replici continand metafore ( Profesiunea? Ostenesc
in ocna cuvintelor sau Ai fost supus/ judecatii vreodata?/ Am stat niste ani inchis/ In sine ), dar, cu tot sporul de
plasticitate si de artisticitate, pe care il asigura expresiile metaforice, nu acestea determina valoarea operei. Replicile
sunt alese de poet in asa fel, inlantuirea lor este de asa natura, puterea lor de evocare a vietii este atat de mare, incat
la un moment dat simtim necesitatea unei replici-final care sa stralumineze intregul dialog cu o atitudine
sau cu o idee revelatoare. Aceasta nu intarzie: Rubedenii peste hotare ai?/ Da. Pe tata. Ingropat/ In pamant strain.
Anul 1945 .