Grigore

Vieru

14.02.1935-
18.01.2009
S-a născut în
satul Pererâta în
familie de
plugari români a
lui Pavel şi
Eudochia Vieru .
A absolvit şcoala de şapte clase
din satul natal în anul 1950, dupã
care a urmat şcoala medie din
orãşelul Lipcani, pe care o
terminã în 1953.
A debutat editorial în 1957, cu o
plachetã de versuri pentru
copii, "Alarma“.
Pe 8 iunie 1960 s-a cãsãtorit cu Raisa,
profesoarã de românã si latinã, cu care
are doi fii. În acelaşi an, Vieru s-a
angajat ca redactor la revista "Nistru",
în prezent "Basarabia", publicaţie a
Uniunii Scriitorilor din Moldova.
 Anul 1968 a produs o
cotiturã în destinul
poetului, consemnatã de
volumul de versuri
"Numele tãu". Cartea este
apreciatã de critica literarã
drept cea mai originalã
apariţie poeticã. În chiar
anul apariţiei, volumul a
devenit obiect de studiu la
cursurile universitare de
literaturã nationalã
contemporanã.
 Un adevarat succes a reprezentat filmul muzical
pentru copii "Maria Mirabela" in 1982, regizat de
Ion Popescu Gopo, cu muzica compusă de
Eugen Doga, iar autorul textelor pentru cântece -
Grigore Vieru.
Ne-a lăsat drept moştenire…
 Poetul Grigore Vieru, care a încetat
din viaţă, în noaptea de sâmbată
spre duminică, în urma unui stop
cardiac, a reuşit să unească
Romania şi Moldova prin cuvântul
scris, prin sinceritate si prin
modestie, în ciuda regimurilor ostile
de pe malurile Prutului.

Merite: Premiul de Stat (1978), Diploma

de Onoare Andersen (1988), Academia
Română îl propune la Premiul Nobel
pentru Pace (1992), Ordinul Republicii
(1996)
Legamînt
Lui Mihai Eminescu

Ştiu, cîndva, la miez de noapte

Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale

Am s-ajung atunce, poate

La mijlocul ei aproape
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape

S-o lasaţi, aşa, deschisă

Ca băiatul meu, or fata
Sa citească mai departe
Ce n-a dovedit nici tata.

Iar de n-au s-auză dînşii

Al stravechii slove bucium
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.
Poezia lui G. Vieru realizează un contact
liric de mare emotivitate cu existența
omului contemporan in toată frumusețea,
măreția și dramatismul ei. Întreaga creație
a poetului e străbătută de multă lumină și
omenie, de un cuceritor lirism. Toate
acestea o fac să aibă un ecou dintre cele
mai viasi in inima cititorului.
Una din extraordinarele sale poezii este
”Legământ” închinată marelui poet român
din toate timpurile Mihai Eminescu. Ea a
fost publicată in 1964 in revista ”Nistru”.
Aparține genului liric.
In poezia ”Legământ” G. Vieru ne-a amintit
că nu suntem singuri. Este o confesiune
sinceră, o rugăminte cuviincioasă, un
testament spiritual propus urmașilor, o
contopire totală cu zestrea spirituală. In
fiecare strofă simțim cinstire nemărginită
exprimată lui Eminescu prin versuri simple
cu textul unui testament care nu admite nici
metafora, nici ambiguitatea.
Primele teme, motive şi personaje –
pământul, meleagurile natale, codrul,
femeia, mama, copacul, trandafirul, frunza
verde, piatra, norul, lacrima – rămân pentru
totdeauna în poezia acestui poet. Şi se
poate spune că personajul mamei este
dominant. Mama ca simbol al vieţii, a tot ce
este adevărat, pur şi sfânt. De aceea şi
remarcabilul său critic şi cercetător,
academicianul Mihai Cimpoi, a definit
opera sa ca „universul mamei”.
““Grigore Vieru a avut o premoniţie
asupra
asupra datei
datei morţii
morţii sale.
sale. A
A greşit
greşit
doar
doar cu
cu o
o zi.
zi. 19.01.2009
19.01.2009 a scris
scris într-
într-
un
un autograf pe o carte oferită
poetului
poetului Adrian
Adrian Păunescu
Păunescu cu cu mulţi
mulţi
ani
ani în
în urmă”
urmă”.
 Dumnezeu să-l odinnească în pace!

Realizat :Panici Anastasia

Clima Dumitrița