Motto:

"Toamna este o a doua primavară, în care fiecare frunză

este o floare."

Albert Camus

PROIECTUL ACTIVITĂȚII EXTRACURRICULARE

,,ADIO, TOAMNĂ AURIE”

Data:

Educatori: Coțaga Diana, Slabu Olga

Grupa mare ,,Luceafărul”

Obiective operaționale:

 Să recite poezii cu respectarea intonatiei, ritmului, pauzei în concordanţă cu

mesajul transmis;
 Să utilizeaze calităţile expresive ale limbajului oral și ale celui corporal în
transmiterea unor idei si sentimente;
 Să realizeze mini-dramatizări, pornind de la textul poeziei , utilizând
vorbirea dialogată, nuanţarea vocii, intonaţia , cu sprijinul educatoarei;
 Să asocieze mişcări sugerate de textul cântecului;
 Să-si coordoneze paşii de dans în ritmul muzicii;
 Să respecte condițiile jocului de mișcare;

STRATEGII DIDACTICE:
Metode şi procedee: conversaţia, exerciţiul, jocul, demonstrația.

Material didactic folosit: frunze, fructe și legume, flori de toamnă, măști, decor
de toamnă , costumaţii specifice personajelor, calculator DVD.
ANGHELINA
Atît de tristă-i dimineaţa
Acum cînd plînge-o toamnă nouă
Cînd cade din copac şi viaţa
Şi frunza galbenă mă plouă

GABRIEL
O lume-ntreagă simt cum zboară
Într-o tulpină ce se-ndoaie
Cînd orice zvon e-o aşteptare
Şi-un vis în fiecare floare

IANA
Ieri vedeam în luncă flori
Vedeam fluturi zburători
Şi vedeam zburînd albine
Ieri era şi cald şi bine

POLINA
Azi e frig, şi nori, şi vînt
Frunzele cad la pămînt
Frunzele cad supărate
Veştejesc de brumă toate

DAVID P.
Ieri era frumos pe-afară
Ca-ntr-o caldă zi de vară
Azi e toamnă pe pămînt
Vreme rea şi bate vînt

IUSTINA
A venit toamna ceţoasă,
Frunzele au ruginit,
Vremea este răcoroasă,
Florile s-au vestejit.

GABRIEL
Ploi mărunte-ncep să cadă,
Dealurile sunt pustii,
S-au sfîrşit de prin ogradă
Jocurile de copii.

Cîntecul ,,Vals de toamnă”

1.Şi iarăşi e toamnă
E toamnă şi-n inima mea
Pădurea faimoasă
Îşi schimbă culoarea deja
Refren:
Şi frunze din pom
Cad lin lîngă noi
Au gamă de multe culori

2.Iar norii ca fluturi

Plutesc ca şi barca pe val
Se lasă amurgul
Tălăncile sună pe deal

3.Tomniţa cu-ncetul
Adapă pămîntul
Se spală şi arşiţa grea.
(copiii iau frunzele de jos...)
IUSTINA
Cad frunze monoton şi liniştit
Cad frunze chiar şi în poiene
O pasăre pe ram a adormit
Şi numai ploaia picură bezmetic

DAVID
Cad frunzele şi nimeni nu observă
Cad frunze, cad necontenit
Şi nu mai au copacii vre-o rezervă
De-atîtea frunze au îmbătrînit.
(mînile în sus şi flutură cu frunze)

Ed:
Lăsaţi frunzele să cadă
Şi să vină la pămînt
Nu le mai furaţi din sală
Ale toamnei lacrimi sunt
(aruncă frunzele)

EVA
Frunzele cad rînd pe rînd
Şi se aştern pe pămînt.

CHIRIL
Cade-o frunză ruginie
Nu ştiu, dar mi-e trist şi mie
Şi cum zboară la pămînt
O frămîntă doar în gînd
Să nu ducă vînt hain
Sub apă sau sub pom strain.

Cîntecul ,,Coboară toamna”

1.Coboară toamna de pe dealuri
Într-o caleaşcă arămie
E generoasă-mparte daruri
Şi ea spre şcoală ne îmbie.
Refren:
Toamnă ce frumoasă eşti
Ca o zînă din poveşti
Vii cu multe bogăţii
Şi cu frunze arămii.

2.E mîndră toamna şi bogată

În aur e înveşmîntată
Ne-aduce iar belşug în casă ,
Ne pune bunătăţi pe masă.

3.Copii spre şcoală se îndreaptă

Un greieruş le cîntă-n şoaptă
În vii miroase-a must şi nuci
Livezile-au arome dulci.
Fata şi băiat în faţă

Fata: ILINCA
În toamnă soarele oboseşte şi el
Se-ntoarce frunza încet şi uşurel

Băiatul: DAVID
O frunză se coace ca şi pîinea în cuptor
Şi aşa ea rămîne, învîrtindu-se în zbor
ÎMPREUNĂ ILINCA ȘI DAVID
Nu căra frunza tuturor îţi cer
În ea odihneşte soarele din cer.
Sub fonul muzicii intră fetiţa-frunză, rotindu-se prin sală şi alta o întreabă:
EMILIA
Frunzuliţă surioară
Lin cobori în zbor uşoară
Te aşezi în palma mea
Parca vreai să spui ceva.

MARINA
Frunză galbenă şi mică
Te desprinzi de rămurică
Lin te-aşterni la rădăcină
Doar de amintire plină
După muzică frunzele zboară

DAMIR
Frunza pădurii mele
Unde dormi? Pe unde treci?
Poate luneci printre stele
Pe albastrele poteci
Poate galbenă cobori
Prin frumoasele culori.
După muzică frunza se roteşte prin sală şi se opreşte în sală şi zice:

IANA
Doamne! Am fost verde-nu mai sînt
Am să cad, doamne, am să cad
Flutură din mîni şi se aşează într-un genunchi
La sînul ţărînei cald
Un copil se apropie de frunză:
CEZARA
Frunză, hai nu mai pleca
Eşi atît de mititea
Că încapi în palma mea
Stai mai bine în copac
Iar noi ţi-om dansa cu drag
Valsul
Fata şi băiat în mijlocul sălii se aşează într-un genunchi
MAXIM
Uite-o buburuză mică

EVA
S-s-s! Nimenea n-o vede.
MAXIM
Nimeni n-o auză
EVA
S-o luăm în casă
MAXIM
S-o punem la masă
EVA
Că tare-i frumoasă
Apucă ambii crenguţa cu frunze şi buburuza şi trec la loc
Apare vîntul şi aleargă împrejurul unui pom, după muzică şi urcă sus după pom pe o cutie
Fata cu mînile în şolduri:
Ce-alergi vîntule hoinar
Şi-aduni frunze-n buzunar
Nu ţi-e milă de omul
C-o să degere desculţ?

Am să-i spun eu mamei,

vîntule hoinar,
Hainele să-ţi coase fără buzunar
Vînt hoinar, auzi ce spun?
Dă-te jos din pom acum
Şi-apoi caută-ţi de drum
Zi şi noapte ţi-e totuna
Scuturi crengile într-una
Vîntul:
Asta-i joacă, căci e toamnă.
Fata:
Asta-i joacă? Zici că-i toamnă?
Şi că numai ea te-ndeamnă?
Să-mi laşi copacii goi?
Să-mi pui frunzele-napoi!
Vîntul:
Nu, că frunzele arămii
Ce plac toamnelor tîrzii
În covor nu prea sunt
Pentru asta strîng de zori
Să le ţes într-un covor
Copil:
A! Deci faci treaba într-adins
Vîntul:
Frunzele şi aşa-s uscate
Cad ele nescuturate
Ce să fac? Să mă dau jos?

Dă-te că strîngem amîndoi

Frunzele c-un măturoi
Să le prindem iar pe ram
Altă rugăminte n-am.

Nu! Doar astfel nu se poate

Frunzele sunt doar uscate
Nu pot fi puse înapoi
Căci e toamnă pe la noi

Şi-atunci toamna cea domoală

A strîns frunzele în poală
Ca să ţese un covor
Pe la anul viitor.

Sub fonul muzicii intră toamna şi strînge Frunze

Toamnă, cu barizul nins
Ce ţi-s ochişorii plînşi?

Toamna:
Vîntul crengile îmi frînge
Frigul tălpile îmi frige
Cad din cer ploiţele
De bocesc domniţele.

Toamna se duce şi copiii strigă: toamnă, tomniţă!

Ce să fie oare?
Frunzele s-au îngălbenit
Să se fi îmbolnăvit?
Deodată cerul s-a întunecat
Norii grei coboară dincolo de sat
Să se fi supărat?

POLINA
Nu mai este, nu mai este
Nu-i greu şi mohorît
Pur şi simplu ploaia
Peste plai a coborît.
Cîntecul ,,Ploaia”
1.Aolică ce mă fac
M-am trezit cu toamna-n prag
E răcoare, bate vîntul
Auriu e tot pămîntul
Refren:
Ploaie, ploiţă
Vino fuguliţa
Te cheamă copiii,
Codrul şi cîmpia

2.Copacii se desfrunzesc
Florile se veştejesc
Nu mai e nici o scăpare
În jur totul parcă moare

3.Cerul se întunecă
Norii negri s-apară
Hai cu toţi să ne rugăm
Şi ploiţa s-o chemăm.
Nicolai
Toamna plouă, plouă mult
Eu ploiţa o ascult
Cade stropul, frunza cade
Printre ramuri vîntul bate

ANGHELINA
Pic, pic pe geamul lin
Ploaia se prelinge
Nu e soarele senin
Cerul parcă plînge.
DAVID
Vine ploaia pic, pic, pic
Să ne-ascundem eu vă zic
Toamna ploaia este rece
Timpul bun de-acuma trece.

DANIEL
Pic, pic, pic
Iată ploaia vine
Vine pe furiş, pe acoperiş
Printre rămurele şi pe floricele.

VLAD
Ce frumoasă este toamna
Cu al ei dans de culori
Mii şi mii de frunzuliţe cad pe jos,
Aşternînd covor moale şi pufos.

Dansul ,,Ploiţa”

Iar acum
Hai copii de pretutindeni
Într-o horă să ne prindem
Ca mărgelele-n şirag
Şi ca frunzele-n copac
Horă
Pasăre de aur, toamna,
Trece-n zbor neauzit,
Iar în cinstea ei, în arbori,
Fructele s-au rumenit.

Noi cu toţii ne-adunăm,

Desenăm, lucrăm, pictăm.
Vremea trece cu folos,
Chiar de-i timp urît, ploios.

A ruginit frunza-n păduri

Şi se lasă norii mari şi suri
Se-aşterne bruma pe cîmpii
Se scutur frunzele şi-n vii

Poienele devin pustii

La iazuri nu mai vin copii
Pe horn fum începe să iasă
Afară-i frig, dar cald în casă.

Cîntecul ,,Toamnă iarăşi ai venit”

1.Vara-n grabă a plecat
Ca un vis s-a destrămat
Şi-a luat cu ea în zbor
Frumuseţea florilor

2.A luat dulceaţa murii

Şi tot verdele pădurii
Şi-a lăsat în urma sa
Toamnă rece, toamnă grea

3.crengile ne bat în geam

Frunzele se rup din ram
Şi se lasă pe pămînt
Un covor frumos şi sfînt.
4.Vîntul suflă neoprit
Prin făgetul desfrunzit
Păsările speriate
Au zburat în ţări mai calde

5.Croncăie o ciară-n crîng

Nori de plumb pe cer se strîng
Picuer de ploaie rară
Tot pămîntul împresoară

6. Omul stă îngîndurat

De portiţă rezemat
Şi-şi şopteşte răguşit
Toamna iarăşi a venit.

Din cele patru surori

E cea mai bogată
Are televizor în culori
Şi la toată lumea îl arată.

Are funigei de mătase

Şi poame de geme pămîntul
E ageră nu se lasă
Se bate cu ploaia şi vîntul.

Ed:
Dar iată că toamna pleacă în vacanţă
Dar noi toţi îi mulţumim
C-a trecut cu eleganţă
Şi cu darul ei sublim.
Mulţumim, toamnă bogată,
C-ai trecut prin ţara toată
Şi ne-ai adus doar bucurii
La cei mari şi la copii

Hai copii la horă

Mari şi mititei
Cine joacă hora
Nu sînt singurei.

La revedere, bun rămas

Toamnă cu frunze frumoase
Ne întîlnim cu tine peste un an
Tot în această mîndră ţară

Ne întîlnim, dar cu rgret

Nu în această grădiniţă
Căci noi vom fi deacum mai mari
Elevi la şcoală, şcolăriţe.