SCENARIUL

Decorul:
Peretele din spatele scenei. În centru: Portretul lui Grigore Vieru. Deasupra portretului
- citatul „Suflet din sufletul neamului meu”. Restul spaţiului - un cer improvizat:
curcubeu (tricolor), soare, picături de ploaie.
În partea dreaptă a scenei ecran pe care vor fi prezente imaginile din materialul Power
Point.
La marginea scenei - diverse flori.
În sală: foto-galerie, o foaie literar-comemorativă şi vitrină de carte a lui G. Vieru.

Pe fundal ,,Cântecul „Fuga – fuga”.Întră copii în sală

Prezentatorul 1:
Copilul - Poet s-a întâlnit cu Poetul - Copil. E în această întâlnire o taină, deoarece un
poet, ce se naște în copilărie, păstrează în el copilul, sensibilitatea și psihologia
acestuia. În pofida imaginilor sumbre ale copilăriei, poetul nu și-a pierdut darul de a
privi lumea și cosmosul cu ochi de copil-ochii mirării, fiind convins că „mirarea e un
dar” ce n-a murit în el.

Doi copii – un băieţel cu umbrelă în mînă şi o fetiţă îmbrăcată în rochiţă

albastră.

Boc-boc-boc
Boc-boc-boc!
Ploaia în umbrelă bate:
– Pot să intru?
– Nu se poate!
Boc-boc-boc!
Ploaia în asfalturi bate:
– Pot să intru?
– Nu se poate!
Boc-boc-boc!
Ploaia în ţărână bate:
– Pot să intru?
– Da! Se poate!
Ploaia
Vine ploaia peste lunci
Cu picioare-albastre, lungi!
Pic-pic-pic, pic-pic-pic,
Grâul creşte mare-n spic!
Iată, ca pe ţârâieci,
Prind în palme stropii reci.
Ploaie, tu de unde ştii
Să creşti pâine în câmpii?!

Prezentatorul: "Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil". A avut
grijă poetul să ne simţim copii. Măria sa ne-a mângâiat pe creştet fiind copilaşi de
grădiniţă, din paginile „Albinuţei”. Şi astăzi trăim copliăria evocând magicele versuri
care ne fac să fim optimişti.

Prezentarea de cărți pentru copii.

A lăsat pentru generaţii întregi cărţi pentru copii. Alarma, Chişinău, 1957 (versuri);
Poezii de seama voastră, Chişinău, 1967; Abecedarul (în colab.), Chişinău, 1970;
Albinuţa (abecedar), Chişinău, 1979 (ed. a II-a, Buc., 1994); Să facem cunoştinţă,
versuri pentru cei mici, Chişinău, 1989; Spune-i soarelui o poezie, versuri pentru
copii, Chişinău, 1989.

Recital de poezii:
Grăuraşul
Grăuraşul a mâncat
Un grăunte îngheţat.
Şi tot strigă ziua toată:
„Am mâncat o îngheţată”.

Albina, a doua variantă

Zum-zum-zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor.
Nu mă-ntreabă nici un om
Ce caut la el în pom.
Furnica
Suie frunza, urcă ram:
„Tare mult de lucru am!”
Trece valea, trece coasta:
„Tare-i scurtă viaţa asta!”

Rândunică-rândunea
Rândunică-rândunea,
Cum clădeşti căsuţa ta?!
Tipa-tipa,
Cu aripa,
Cioc-boc,
Cu micul cioc!

Puiul
– Ce ai, puiu? Nu vrei mei?!
– Am pierdut pe fraţii mei.
– Cum arată?
– Tot gălbui!
– Cum îi cheamă?
– Pui-pui-pui!

Gâsca
Gâscă, gâscă, ga-ga-ga!
Ce tot strigi, nu mai striga,
Că te-aude vulpea rea
Şi-o să vină să te ia!

Curcanul
Măi curcane-curcănele,
Ce ţi-ai pus la gât mărgele?
N-am văzut băiat vreodată
Cu mărgele ca la fată.
Prezentatorul :
Poezia lui Grigore Vieru e un lung şi nesfârșit dor: dor de mamă, de baștină, dor de
neam românesc întregit, un dor nemărginit de toate. Poezia lui e un continuu ritual al
adoraţiei materne.
O singura sărbătoare continuă a avut Grigore Vieru. Ea s-a numit Mama.

Recital de poezii:
Făptura mamei
Uşoară, maică, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ!
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti –
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.

Mă rog de tine
Mă rog de tine, ploaie,
Când zbori către planete,
Stropeşte gura mamei
Şi-o apără de sete.
Mă rog de tine, codru,
Căci anii tăi tot fi-vor!
Cuprinde-i cald fiinţa
Şi-o apără de vifor.
Mă rog de tine, iarbă,
Mângâie-i talpa goală
Şi sărea grea din oase
Şi-o apără de boală.
Mă rog de tine, munte,
Cât zboru-o să mă poarte
Sărută ochii mamei
Şi-i apără de moarte.
Tu iarbă, tot ai mamă?
Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti.
Tu, floare, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când înfloreşti,
De ea îţi aminteşti.
Tu, steauă, tot ai mamă?
De ai – de bună seamă:
Atunci când te iveşti,
De ea îţi aminteşti.

Mama
Mama ne mângâie,
Soarele luceşte,
Soarele e unul,
Mama una este.

Puişorii (copii îl cântă)

– Pui golaşi cum staţi în cuiburi
Fără plăpumioare?
– Ne învelim cu ale mamei
Calde aripioare.
– Dar când mama nu-i acasă
Şi ploiţă cerne?
– Ne învelim atunci cu frunza
Ramurii materne.
– Dacă n-o să vină mama
Şi-o să cadă frunza?
– Cum să nu mai vină mama?
– Cum să cadă frunza?
Prezentatorul:
Mama poetului, concretă, reală, veghetoare şi însufleţitoare a spaţiului copilăriei care
este unul matern, devine Mama Naturii şi a Cosmosului, Muma în genere.
Se audiază cântecul: Sub stele trece apa

Prezentatorul :
Limba este pentru Grigore Vieru ,,un grai cu ochii verzi de dor şi istorie…Un grai cu
tâmple îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de desăvârșire nu
s-a arătat mai cu dor şi mai cu tărie ca in cuprinsul limbii.”
.

Recital de poezii:
Limba noastră cea română
Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română.
Cânt a patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărână
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română.
Pre pământ străvechi şi magic
Numai dânsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic,
Limba noastră cea română.
În al limbilor tezaur
Pururea o să rămână
Limba doinelor de aur,
Limba noastră cea română.
Frumoasă-i limba noastră
Pe ramul verde tace
O pasăre măiastră,
Cu drag şi cu mirare
Ascultă limba noastră
De-ar spune şi cuvinte
Când cântă la fereastră,
Ea le-ar lua, ştiu bine,
Din limba sfântă-a noastră

Recital perechi de copiii, în cor: Rugă pentru poet de Raisa Tâbârnă

Perechea 1:
Doamne, nu usca lacrima pe faţa Poetului,
Ci las-o să curgă curăţătoare,
Să ne pătrundem de măreţia Profetului
Şi de taina simţurilor înălţătoare.

Perechea 2:
Doamne, nu şterge culorile acestui
Frumos Curcubeu,
Ci lasă-l aşa proptit în ceruri,
Să ne pătrundem de strălucirea Poetului-zeu
Şi a slovelor pline de adevăruri.

Perechea 3:
Doamne, nu arunca pe umerii mamei
cămaşa uitării,
Ci las-o să stea lângă noi iubitoare,
Să-nvăţăm de la ea rugăciunea-nchinării
În faţa a tot, ce trăieşte sub Soare.
Prezentatorul:
Doamne, nu-nchide cartea Poetului cu nepăsare,
Ci las-o deschisă pentru Copiii mei,
Să se pătrundă de-nţelepciunea atotştiutoare
Şi de Iubirea din ochii tăi

Prezentatorul 2:
Îți mulțumim, Poete , ca ai ales timpul nostru pentru a poposi pe Pământ.

Prezentatorul 3:
Îți mulțumim, Poete, pentru versurile tale,prin care am învățat sa ocrotim şi să
valorizam comorile limbii romane, am găsit curajul de a crede, de a iubi, de a spera şi
de a lupta pentru Adevăr.

Prezentatorul 1:
Îți mulțumim, Poete pentru privilegiul acordat de a-ţi fi contemporani.

Toţi (în cor)

Îți mulțumim, Poete, al neamului nostru!

- Pe fundalul melodiei Reaprindeţi candela un minut de reculegere.