ȘEDINȚĂ CU PĂRINȚII

TEMA: VIOLENȚA ÎN FAMILIE

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1. Să definească noțiunea de violență;
O2. Să indentifice tipurile de violență și consecințele lor;
O3. Să ofere soluții constructive de prevenire a violenței în familie.

Timp : 50 min

Materiale : foi A4, carioci, postere.

AGENDĂ :
1.Activitatea ,, Spargerea gheții”
2.Deducerea noțiunii ,,VIOLENȚĂ”.
3.Tipurile de violență.
4. ,,Violența în familie”
5. Pînza de păianjen : ,,Un pas spre non-violență. ”
6.Activitatea ,,PĂPUȘA”.
7. ,,3 DE CE ? ”.

EVOCARE
1 Activitatea ,,Spargerea gheții”
În sală sunt fișe scrise cu expresii cu caracter pozitiv/negativ și imagini la fel cu
caracter negativ/pozitiv.Părinții citesc toate frazele ,privesc imaginile apoi
selectează una care i-a fost spusă cel mai des in copilărie de familia s-a.
Expresii frumoase: Te iubesc; Esti un copil minune;
Tu esti mindria noastra; Cum a fost azi la scoala?; Ne mindrim cu tine.
Expresii cu character negative: Esti o proasta; Mii rusine cu tine; Mai bine nu te-
nasteai; Inchide gura; M-am saturat de tine.

După ce ne asigurăm că toți au căte o fișă ,îi rugăm să formeze un cerc.

Analiza activității:
1.Rostiți cu voce tare fraza aleasă/imaginea.
2.Cine vă adresa aceste cuvinte și în ce moment ?
3. Cum va-ți simțit atunci?
4.Credeți că această fraza v-a influiențat viața? Cum?
5.Cît de des folosiți această frază in cominicarea cu copilil dvs.?

MOTTO :,,Noi, cei mari, uitam adesea ca am fost copii. Si lucrul acesta ar trebui
sa ni-l aducem aminte, mai ales cand ne gasim in fata copiilor.”
6.Ce emoții v-au trezit aceste imagini?
7.Ce reprezinta ele? Sunt imagini reale?
8. Ce idei/gînduri v-au venit privindule la începutul acivității?

1
 TEMA: VIOLENȚA ÎN FAMILIE
REALIZAREA SENSULUI
2. Deducerea noțiunii„VIOLENȚA”

VIOLENȚA ESTE

VIOLENȚA-actiune brutala insotita de agresivitate,furie, nestăpînire, in vorbe si in

fapte, care provoaca durere si suferința, aducind cu sine incalcarea drepturilor
omului si a legii. Violența este si atunci cind cineva te ameninta ca te va lovi sau va
face rau altcuiva.

3. Tipurile de violență
Violenţa în familie este orice act vătămător, fizic sau emoțional, care are loc între
membrii unei familii. Și copiii sau tinerii pot avea, între ei, relații marcate de
2 violență.
Violenţa domestică poate avea loc în orice familie şi în orice casă în care există o
persoană violentă.
Violenţa domestică poate fi de mai multe tipuri:
Abuzul fizic înseamnă să-i provoci unei persoane durere prin pălmuire,
îmbrâncire, lovire cu mâna, piciorul sau cu alte obiecte etc.;
Cel mai des, abuzul fizic presupune:
 Bătăi cu mîna sau cu un obiect (furtun, cablu, vargă) aplicate pe oricare parte
a corpului
 Scuturarea copilului
 Punerea copilului în genunchi
 Legarea copilului, scuturarea sau lovirea lui de obiecte
 Trasul de păr şi de urechi
 Provocarea arsurilor sau otrăvirea
 Expunerea la munci grele, care depăşesc capacităţile fizice ale copilului,
Abuzul emoţional are loc atunci când unei persoane i se spun lucruri care o fac să
se se simtă înfricoșată, amenințată sau umilită, pentru ca, în consecință, să se simtă
prost. De exemplu, să-i spui permanent cuiva că este prost, urât, etc;
Controlul comportamentului este, la fel, o formă a violenței, și are loc atunci
când o persoană este împiedicată cu forța să se comporte liber. Putem vorbi de
controlul comportamentului când unui bărbat/unei femei i se interzice să-și vadă

2
 rudele şi prietenii, să se angajeze la serviciu sau să folosească banii așa cum crede
de cuviință.
Neglijarea necesităţilor copiilor se întâmplă atunci când copilul este lăsat fără
supraveghere, nu este hrănit, spălat, protejat de către părinţi sau îngrijitori. De
asemenea, copiii sunt neglijaţi atunci când părinţii nu le asigură dreptul la educaţie,
dezvoltare şi asistenţă medicală.
Cele mai grave forme de neglijare sunt:
 Neasigurarea alimentaţiei adecvate nevoilor de dezvoltare ale copilului
 Neasigurarea îmbrăcămintei adecvate
 Dezinteresul faţă de starea de sănătate a copilului
 Locuinţă cu spaţiu şi igienă necorespunzătoare
 Supraveghere insuficientă
 Lipsă de preocupare pentru educaţia copilului
 Privarea copilului de afecţiune
 Abandonul copilului.

Abuzul sexual în familie se întâmplă mai rar decât alte tipuri de abuz, dar are
consecinţe mult mai grave. Presupune atingeri indecente, comportament cu
caracter sexual, întreţinerea forţată a raporturilor sexuale între părinţi, dar şi orice
raport sexual între părinţi şi copii, fraţi şi surori, rude maturi şi copii.

3 Părinții redau in formația asimilata printr-o schema grafică.

Se prezintă la tabla posterele.
Evaluare orala

4. ,,Violența în familie”
Vizionarea unui scurt metraj in care sunt expuse consecintele violentei in familie.
Discutii pe baza filmuletului.

5. Pînza de păianjen : ,,Un pas spre non-violență. ”

1.Stabilirea cauzii aparitii violentii in familie.
Motivele frecvente pentru care copiii se comportă urât:

A)DORINŢA DE A FI ÎN CENTRUL ATENŢIEI

Dacă copilul nu primeşte suficientă atenţie din partea părinţilor, necesară pentru o
dezvoltare armonioasă şi un echilibru emoţional, el găseşte modalitatea de a se face
observat – neascultarea. Nu este plăcut să fii pedepsit, în schimb atenţia mult
aşteptată – este obţinută!
Acordaţi atenţie suficientă copilului Dvs.!

B) LUPTA PENTRU AUTOEXPRIMARE

Mulţi părinţi impun copiii să facă anumite lucruri, deoarece cred că aşa este cel
mai bine sau invers – împiedică copii să-şi realizeze anumite idei. De fapt, aceşti
3
 părinţi uită că tendiţa spre libertate apare la copii foarte devreme şi se manifestă
prin: „Eu singur”, „Eu pot”, „Eu vreau”. Atunci când li se interzic copiilor prea des
unele lucruri, li se fac mereu observaţii sau critici – ei se revoltă şi se
încăpăţinează.
Aveţi încredere în copilul Dvs. şi permiteţi-i să se manifeste!

C) DORINŢA DE RĂZBUNARE
Se întâmplă că, uneori, copiii se supără pe părinţi din diferite motive (atenţia mai
mare la frăţiorul mic, divorţul părinţilor, certurile din familie, observaţiile şi
pedepsirea copilului). De fapt, în adâncul sufletului copilul suferă, însă această
suferinţă se manifestă ca neascultare, încăpăţinare sau comportament rebel.
Mesajul acestui comportament este: „Voi m-aţi făcut să mă simt rău. Atunci şi vouă
să vă fie rău!”
Comunicaţi des cu copilul Dvs. şi nu-l ignoraţi din cauza problemelor care le
aveţi!

D) Pierderea încrederii în sine

Acumulând critici în adresa sa (că nu spune sau nu face ceva bine, că nu poate să
realizeze ceva de unul singur), copilul poate gândi „Dacă oricum nu reuşesc, de ce
să mai încerc?”. Astfel, copilul devine indiferent faţă de tot ce se întâmplă în jurul
lui.
Încurajaţi copilul în tot ce face! El descoperă lumea şi învaţă!
4
Propuneti cite trei strategii din partea grupului de prevenire a violente in familie.
De exemplu : nu exista motiv pentru care copilul sa ie batut.etichetat,insultat,
hartuit, abuzat sexual; să avem incredere in copilil nostru; sa le oferim sprijin
atunci cind solicita ajutor.

6.Activitatea ,,PĂPUȘA”.
Pe o foaie A4 este desenat o papușă.
1.Parintii adreseaza cuvinte frumoase papușii.
2.Papușa trece din nou prin mâinile părinților doar ca de data aceasta vor adrese
expresii urâte respectând rupând câte o bucată de foaie.
3.Al treilea cerc din nou se trece papușa, însa se vor lipi bucățile rupte formulând și
o scuză pentrut vborbele urâte adresate recent.

-Cum este papușa? Ce s-a scimbat?

-E la fel ca la inceput? Ce ar putea simboliza semnele de pe corpul papusii?
-Ce se intimpla cu copii nostrii când sunt numiți urât?
-Ce semne ramân ân sufletul lor?
REFLECȚIE
7. ,,3 DE CE ? ”.
1.De ce „ NU ” violenței în familie?
2.De ce ?

4
 3. De ce ?
TEMA PENTRU ACASA:
1.Pe parcursul unui saptamini incercati sa inlaturati motivele coportarii urite din
partea copilor dvs.
2.Inlocuiti expresile cu caracter negativ cu cele cu caracter pozitv.
Observati care vor fi scimbarile.

Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.

5