Sunteți pe pagina 1din 6

Gimnaziul “M.

Eminescu” Teleneşti

PROIECT AL ŞEDINŢEI CU PĂRINŢI

TEMA : AGRESIVITATEA COPIILOR

Locul desfasurarii: sala de clasă


Scopul: realizarea unei mai strânse colaborari între familie şi scoala cu scopul de a
limita şi combate agresivitatea şi violenţa în rândul copiilor. Profilaxia suicidului.

Competenţe
 Identificarea condiţiilor de manifestare a agresivităţii la copii şi a căilor de
ameliorare a situaţiilor nefaste.
 Crearea unui climat psihologic adecvat pentru prevenirea/diminuarea
agresivităţii şi comportamentului autodistructiv la elevi.

Obiective operaţionale:

La finalul şedinţei părinţii vor fi capabili:


 să difinească noţiunile de agresivitate şi violenţă;
 să identifice nivelul de agresivitate al copiilor;
 să descopere cauzele manifestării agresivităţii şi al violenţei la copil;
 să manifeste responsabilitate şi spirit tolerant în activităţile de colaborare
frontale şi de grup;

PREMISE TEORETICE DE DESFASURARE A ACTIVITATII

Agresivitatea este o forma de conduită orientată cu intenţie către obiecte, persoane


sau spre sine, cu scopul de a produce prejudicii , răniri, distrugeri şi daune.
Violenţa este o formă de manifestare a agresivităţii ce presupune utilizarea forţei
pentru a manifesta superioritatea. Este o conduita agresivă acută cu finalitete distructivă,
punitive sau transformativă.
DESFASURAREA ŞEDINŢEI
1. Exerciţiu de autocunoaştere
Părinţii stau în cerc. Psihologul propune părinţilor pe rând aşa cum stau în cerc, să se
prezinte şi să continuă următorul gând: Când am fost copil/adolescent eram....(în
dependenţă în ce clasă se realizează şedinţa).
2. Exerciţiul: Biata pisicuţa!
Părinţii formează un cerc. Unul dintre ei va fi ales să imite mersul şi mieunatul unei
pisici. Acesta va merge în faţa unuia dintre participanţi şi va mieuna de trei ori.
Participantul va trebuia să-l mângâie pe cap şi să-i spună: Biata pisicuţă!
Pisicuţa îşi face loc lângă participant, iar el la rândul său, continuă jocul apropiindu-
se de altcineva.
La final de activitate se adresează întrebări:
-Cum v-aţi simţit pe parcursul activităţii?
-Ce v-a plăcut mai mult?
-Ce sentimente aţi simţit atunci cînd aţi fost neteziţi pe cap? (sentimente de
mulţumire, bucurie, duioşie, încredere...)
În jocul nostru pisicuţa a fost tratată cu bunăvoinţă, compatimire, milă şi dragoste.
Dar ce fel de comportamente observaţi uneori, în viaţa de toate zilele, faţă de aceste
fiinţe?

2.1 Se prezintă câteva citate şi un părinte sau doi comentează un ciat, care crede că se
potriveşte foarte bine cu exerciţiul de mai sus.
Tigrul se îmblânzeşte cu mângâieri, nu cu băţul.
O mână blândă conduce elefantul cu un fir de păr.
Blândeţea este leacul cruzimii
Cu blândeţea scoţi şi şarpele din gaura lui.
Răspunsul blând înlătură mânia

A şti să-ţi stăpâneşti agresivitatea este una din cele mai dificile lecţii din procesul de
maturizarea a copiilor noştri, pe care mulţi adulţi n-o învaţă

3. Evocarea subiectului şedinţei. Prezentarea obiectivelor.


Există studii care arată că delincvenţa sau/şi agresivitatea au crescut îngrijorător în ultimii
ani prin: minciună, certuri frecvente, distrugerea lucrurilor care nu le aparţin,
comportamentul opoziţionist manifestat acasă şi la şcoală (Garandeau, 2006; Russel,
1997; Roşan, 2006). Deaceia subiectul şedinţei noastre este: „Agresivitatea copiilor,,

4. Diferenţa dintre violenţa şi agresivitate?


Părinţii sunt rugaţi timp de 2-3 minute să găsească desosebiri/diferenţa dintre agresivitate
şi violenţa.
Cuvîntul psihologului:
Agresivitatea este un impuls indispensabil în raport cu supravieţuirea, în legătura cu alţii:
semnifică afirmarea propriei existente, marcarea teritoriului său.
Agresivitatea este un instinct primar care se întâlneşte la toate fiinţele, inclusiv la oameni.
Raportarea la agresivitate este ceea ce difera.
Violenţa este excesul de agresivitate. Sau, mai precis, agresivitatea care se manifestă prin
acţiuni fizice. In timp ce agresivitatea în sine nu poate fi inhibatî in totalitate, în ceea ce
priveşte violenţa este rolul părinţilor să înveţe copiii să nu ajungă la ea. Mai ales că
violenţa provenită din agresivitate poate să se îndrepte nu numai asupra celorlalţi, ci şi
împotriva lor, cum ar fi comportamentul suicidar.

5. Chestionar pentru părinţi Identificarea nivelului de agresivitate la copii.


Fiecare părinte primeşte o anchetă pentru a o complete individual (Anexa 1)

6. Violenţa TV, internet creşte agresivitatea!


Părinţii sunt rugaţi să privească câteva imagini şi să spună o concluzie din cele văzute.

Copiii învaţă că problemele se rezolvă prin violenţă!

7. Violenţa se învaţă!
Problematizarea Dialog
Mama: Pisica doarme toată ziua, George.
Hai să găsim o soluție să o trezim.
Băiatul: Să o batem că este leneșă (râzând)
Mama: Vai, dar tu nu știi că nu se rezolvă nimic cu bătaia educi pe cineva.
Băiatul: Și atunci, tu de ce mă bați?!
Voi cum veți rezolva cazul dat fiind în situația mamei și a băiatului?
Se prezintă clipul ,,Ochelarii,,/ campania ŞI TU POŢI FI UN PĂRINTE MAI BUN
https://www.youtube.com/watch?v=UZv-w3UL8ds
Откажись от насилия, ради будущего
https://www.youtube.com/watch?v=i_u0rKqMDNQ
(Concluzii în baza celor vizionate)
8. Comportamentul autodistructiv
Automutilarea
Care sunt cauzele pentru care se automutileaza adolescentii?
- pentru a risca,
- pentru a fi rebeli,
- pentru a respinge valorile părinţilor,
- pentru a-şi proclama individualitatea
- pentru a fi acceptati intr-un anumit grup.
- din disperare sau furie,
- pentru a atrage atenţia,
- pentru a-şi arata neajutorarea si lipsa de valoare
- pentru ca au gânduri suicidale.
Se prezintă clipul Я НЕ ХОЧУ ЖИТЬ! МЕНЯ ВСЕ ДОСТАЛО!
https://www.youtube.com/watch?v=_sCyzrW7uqM

9. Exerciţiul al speranţei!
Fiecare părinte primeşte primeşte câte o imagine al motănaşului înblânzit (Anexa2).
Părinţii sunt rugaţi să scrie pe foaie texte despre dorinţele şi speranţele de a face anumite
schimbări în propriul comportament şi comportamentul copiilor.
Evaluarea şedinţei se face prin expunerea părinţilor visavi de activitate.

ANEXA I

ANCHETA PENTRU PĂRINŢI


(DE IDENTIFICARE A NIVELULUI DE AGRESIVITATE AL COPILULUI)

COMPORTAMENTUL COPILULUI DA NU
1.Răspunde brutal membrilor familiei.
2.Se răzbună foarte des pe cel ce l-a făcut să sufere.
3.Uneori caută gâlceavă fără motive speciale.
4.Distrige cu răutate jucăriile sau împrăştie fără milă lucrurile.
5.Cei din familie deseori cedează capriciilor sale.
6.Uneori îi place să tachineze animale.
7.E dificil să mă cert cu el.
8.Se înfurie când se fac glume pe seama lui.
9.Uneori reuşeşte să-i impresioneze pe cei din jur prin comportamentul
său ostil.
10.De fiecare dată insuccesele îl deprimă, găsind vinovat pe altcineva.
11.Uneori crezi că comportamentul său necuviincios întrece orice
măsură.
12.Aproape tot timpul se consider independent şi hotărât.
13.Îi place mereu să fie primul.
14.Uşor implică în conflicte.
15.Comunică mai des cu copiii mai mici şi mai slabi ca el.
16.Deseori are mimica feţei încruntată.
17.Nu prea cedează în faţa semenilor săi.
18.Deseori este prea încrezut în forţele proprii.

Interpretarea datelor:

15-18 răspunsuri (Da) – nivel înalt de agresivitate;


7-14 răspunsuri (Da) – nivel mediu de agresivitate;
1-6 răspunsuri (Da) – nivel scăzut de agresivitate.
ANEXA II