ȘEDINȚĂ CU PĂRINȚII

TEMA: VIOLENȚA ÎN FAMILIE

OBIECTIVE OPERAȚ IONALE:

O1. Să definească noțiunea de violență ;
O2. Să indentifice tipurile de violență și consecințele lor;
O3. Să ofere soluții constructive de prevenire a violenței în familie.

Timp : 50 min

Materiale : foi A4, carioci, postere.

AGENDĂ :
1.Activitatea ,, Spargerea gheții”
2.Deducerea noțiunii ,,VIOLENȚ Ă ”.
3.Tipurile de violență .
4. ,,Violența în familie”
5. Pînza de pă ianjen : ,,Un pas spre non-violență . ”
6.Activitatea ,,PĂ PUȘ A”.
7. ,,3 DE CE ? ”.

EVOCARE
Activitatea ,,Spargerea gheții”
În sală sunt fișe scrise cu expresii cu caracter pozitiv/negativ și imagini la fel cu caracter
negativ/pozitiv.Pă rinții citesc toate frazele ,privesc imaginile apoi selectează una care i-a
fost spusă cel mai des in copilă rie de familia s-a.
Expresii frumoase: Te iubesc; Esti un copil minune;
Tu esti mindria noastra; Cum a fost azi la scoala?; Ne mindrim cu tine.
Expresii cu character negative: Esti o proasta; Mii rusine cu tine; Mai bine nu te-nasteai;
Inchide gura; M-am saturat de tine.

După ce ne asigură m că toți au că te o fișă ,îi rugă m să formeze un cerc.

Analiza activită ții:
1.Rostiți cu voce tare fraza aleasă /imaginea.
2.Cine vă adresa aceste cuvinte și în ce moment ?
3. Cum va-ți simțit atunci?
4.Credeți că această fraza v-a influiențat viața? Cum?
5.Cît de des folosiți această frază in cominicarea cu copilil dvs.?

MOTTO :,,Noi, cei mari, uitam adesea ca am fost copii. Si lucrul acesta ar trebui sa ni-l
aducem aminte, mai ales cand ne gasim in fata copiilor.”
6.Ce emoții v-au trezit aceste imagini?
7.Ce reprezinta ele? Sunt imagini reale?
8. Ce idei/gînduri v-au venit privindule la începutul acivită ții?
TEMA: VIOLENȚA ÎN FAMILIE
REALIZAREA SENSULUI
2. Deducerea noțiunii„VIOLENȚA”

VIOLENȚA VIOLENȚ A-actiune brutala insotita de agresivitate,furie,

nestă pînire, in vorbe si in fapte, care provoaca durere si
ESTE suferința, aducind cu sine incalcarea drepturilor omului
si a legii. Violența este si atunci cind cineva te ameninta
ca te va lovi sau va face rau altcuiva.

3. Tipurile de violență
Violenţa în familie este orice act vătămător, fizic sau emoțional, care are loc între membrii unei
familii. Și copiii sau tinerii pot avea, între ei, relații marcate de violență.
Violenţa domestică poate avea loc în orice familie şi în orice casă în care există o persoană
violentă.
Violenţa domestică poate fi de mai multe tipuri:
Abuzul fizic înseamnă să-i provoci unei persoane durere prin pălmuire, îmbrâncire, lovire cu
mâna, piciorul sau cu alte obiecte etc.;
Cel mai des, abuzul fizic presupune:
 Bătăi cu mîna sau cu un obiect (furtun, cablu, vargă) aplicate pe oricare parte a corpului
 Scuturarea copilului
 Punerea copilului în genunchi
 Legarea copilului, scuturarea sau lovirea lui de obiecte
 Trasul de păr şi de urechi
 Provocarea arsurilor sau otrăvirea
 Expunerea la munci grele, care depăşesc capacităţile fizice ale copilului,
Abuzul emoţional are loc atunci când unei persoane i se spun lucruri care o fac să se se simtă
înfricoșată, amenințată sau umilită, pentru ca, în consecință, să se simtă prost. De exemplu, să-i
spui permanent cuiva că este prost, urât, etc;
Controlul comportamentului este, la fel, o formă a violenței, și are loc atunci când o persoană
este împiedicată cu forța să se comporte liber. Putem vorbi de controlul comportamentului
când unui bărbat/unei femei i se interzice să-și vadă rudele şi prietenii, să se angajeze la serviciu
sau să folosească banii așa cum crede de cuviință.
Neglijarea necesităţilor copiilor se întâmplă atunci când copilul este lăsat fără supraveghere,
nu este hrănit, spălat, protejat de către părinţi sau îngrijitori. De asemenea, copiii sunt neglijaţi
atunci când părinţii nu le asigură dreptul la educaţie, dezvoltare şi asistenţă medicală.
Cele mai grave forme de neglijare sunt:
 Neasigurarea alimentaţiei adecvate nevoilor de dezvoltare ale copilului
 Neasigurarea îmbrăcămintei adecvate
 Dezinteresul faţă de starea de sănătate a copilului
  Locuinţă cu spaţiu şi igienă necorespunzătoare
 Supraveghere insuficientă
 Lipsă de preocupare pentru educaţia copilului
 Privarea copilului de afecţiune
 Abandonul copilului.

Abuzul sexual în familie se întâmplă mai rar decât alte tipuri de abuz, dar are consecinţe mult
mai grave. Presupune atingeri indecente, comportament cu caracter sexual, întreţinerea forţată
a raporturilor sexuale între părinţi, dar şi orice raport sexual între părinţi şi copii, fraţi şi surori,
rude maturi şi copii.

Pă rinții redau in formația asimilata printr-o schema grafică .

Se prezintă la tabla posterele.
Evaluare orala

4. ,,Violența în familie”
Vizionarea unui scurt metraj in care sunt expuse consecintele violentei in familie.
Discutii pe baza filmuletului.

5. Pînza de păianjen : ,,Un pas spre non-violență. ”

1.Stabilirea cauzii aparitii violentii in familie.
Motivele frecvente pentru care copiii se comportă urât:

A)DORINŢA DE A FI ÎN CENTRUL ATENŢIEI

Dacă copilul nu primeşte suficientă atenţie din partea părinţilor, necesară pentru o dezvoltare
armonioasă şi un echilibru emoţional, el găseşte modalitatea de a se face observat – neascultarea.
Nu este plăcut să fii pedepsit, în schimb atenţia mult aşteptată – este obţinută!
Acordaţi atenţie suficientă copilului Dvs.!

B) LUPTA PENTRU AUTOEXPRIMARE

Mulţi părinţi impun copiii să facă anumite lucruri, deoarece cred că aşa este cel mai bine sau
invers – împiedică copii să-şi realizeze anumite idei. De fapt, aceşti părinţi uită că tendiţa spre
libertate apare la copii foarte devreme şi se manifestă prin: „Eu singur”, „Eu pot”, „Eu vreau”.
Atunci când li se interzic copiilor prea des unele lucruri, li se fac mereu observaţii sau critici – ei
se revoltă şi se încăpăţinează.
Aveţi încredere în copilul Dvs. şi permiteţi-i să se manifeste!

C) DORINŢA DE RĂZBUNARE
Se întâmplă că, uneori, copiii se supără pe părinţi din diferite motive (atenţia mai mare la
frăţiorul mic, divorţul părinţilor, certurile din familie, observaţiile şi pedepsirea copilului). De
fapt, în adâncul sufletului copilul suferă, însă această suferinţă se manifestă ca neascultare,
încăpăţinare sau comportament rebel. Mesajul acestui comportament este: „Voi m-aţi făcut să mă
simt rău. Atunci şi vouă să vă fie rău!”
Comunicaţi des cu copilul Dvs. şi nu-l ignoraţi din cauza problemelor care le aveţi!
D) Pierderea încrederii în sine
Acumulând critici în adresa sa (că nu spune sau nu face ceva bine, că nu poate să realizeze ceva
de unul singur), copilul poate gândi „Dacă oricum nu reuşesc, de ce să mai încerc?”. Astfel,
copilul devine indiferent faţă de tot ce se întâmplă în jurul lui.
Încurajaţi copilul în tot ce face! El descoperă lumea şi învaţă!

Propuneti cite trei strategii din partea grupului de prevenire a violente in familie.
De exemplu : nu exista motiv pentru care copilul sa ie batut.etichetat,insultat, hartuit,
abuzat sexual; să avem incredere in copilil nostru; sa le oferim sprijin atunci cind solicita
ajutor.

6.Activitatea ,,PĂPUȘA”.
Pe o foaie A4 este desenat o papusa.
1.Parintii adreseaza cuvinte frumoase papusii.
2.Papusa trece din nou prin miile parintilor doar ca de data aceasta vor adrese expresii
urite respectind fupind cite o bucata de foaie.
3.Al treilea cerc din nou se trece papusa,insa se vor lipi bucatile rupte formilind si o scuza
pt vb urite adresate recent.

-Cum este papusa? Ce s-a scimbat?

-E la fel ca la inceput? Ce ar putea simboliza semnele de pe corpul papusii?
-Ce se intimpla cu copii nostrii cind sint numiti urit?
-Ce semne ramin in sufletul lor?
REFLECȚIE
7. ,,3 DE CE ? ”.
1.De ce „ NU ” violentii in familie?
2.De ce ?
3.De ce ?
TEMA PENTRU ACASA:
1.Pe parcursul unui saptamini incercati sa inlaturati motivele coportarii urite din partea
copilor dvs.
2.Inlocuiti expresile cu caracter negativ cu cele cu caracter pozitv.
Observati care vor fi scimbarile.

Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

„Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.
Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.
Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.
Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.
Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.
Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.
Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.