METODE DE PREVENIRE A VIOLENŢEI ÎN FAMILIE

Ciobanu Ramona, Grădiniţa cu P.P. “Croitoraşul cel Viteaz”

Problematica educaţiei a stat în ateţtia celor mai mari gânditori ai lumii. Astfel, Platon se referă
la educaţie şi spune că este “arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native
pentru virtute”.
Mai târziu, gânditori ai perioadei renaşterii evidenţiază importanţa educaţiei pentru devenirea
fiinţei umane. După Jeaques Rousseau “educaţia trebuie să păzească inima copilului de vicii şi
greşeală.
Rolul educatorului este acela de a amenaja mediul în care se va dezvolta psihicul copilului.
Violența scolară se manifestă prin diverse forme de conduită: confruntarea verbală, poreclirea,
șicanarea, imitarea în scop denigrator, refuzul de a colabora și de a cere ajutor, bruscarea, lovirea cu
diverse obiecte, pălmuirea, împingerea, vătămarea corporală.
Societatea actuală este mult diferită de societatea anterioară. Familia se zbate într-o criză fără
precedent, ei sunt prea ocupați și stresați, a-i învăța pe copii să se autodisciplineze înseamnă mai mult
timp liber, puține griji, încredere în copii.
În cele ce urmează voi prezenta câteva modalități prin care putem preveni un comportament
violent al copilului.
1. Pentru prevenirea violenței, părinții și celelalte persoane trebuie să învețe să respecte copiii și
să le demonstreze prin fapte : îi lăsăm să-și spună părerea, nu-i pedepsim la prima greșeală, le vorbim
pe un ton calm, deși simțim altceva. Astfel copiii noștri vor ști că-i respectăm și vom înlătura teama. Ei
vor ști că, dacă au fost pedepsiți înseamnă că au greșit.
Nu toți copiii sunt educabili în aceeași măsură și cu aceleași mijloace. Particularitățile
individuale și de vârstă determină niveluri de educație diferite, iar factorii educatțonali și ambientali pot
influiența gradual și diferențiat personalitatea copilului.
Copilul tinde să devină o persoană independentă, confruntându-se permanent cu situații noi, față
de care încearcă să reacționeze.
2. Un alt aspect este puterea exemplului. Pentru a învăța copiii sa nu se bată trebuie ca părinții să
nu-i bată, ci trebuie să fie tratați așa cum vrem noi să ne trateze ei.
Cu cât sunt mai mici, cu atât este mai ușor să creezi o impresie care ar putea să dureze o viață.
3. Cel mai important aspect în viața copilului este încurajarea. Un copil cu un comportament
deviat este cel descurajat. Orice ar face copilul, părinții trebuie să găsească un lucru pozitiv pe care să
i-l spună. Încurajarea din partea părițtilor oferă copilului sentimentul de speranță și putere (Ex. : Poți
să o faci!, Ești un copil deosebit!, Am încredere în tine că vei reuși!), și copilul are puterea de a încerca
până la reușită.
4. Coborârea la nivelul copilului. Se pot disciplina copiii prin joc cu ei, să devină creativi și
disciplinarea va fi mult mai placută atât pentru copil cât și pentru părinți. Viața e mult mai plăcută dacă
faci din ea o joacă.
Pentru a disciplina un copil sunt calități pe care părinții trebuie să le respecte : să fie deschisi,
prietenoși, onești. Un părinte cinstit își poate recunoaște greșelile sau lipsa de cunoștințe astfel copiii
știu că părinții lor sunt corecți și îi vor asculta fără să-i critice.
Pentru a obține ceea ce ne dorim este important ca atât părinții cât și cadrele didactice să facă
front comun, iar prin desfășurarea de diverse activități cum ar fi jocurile interactive, părinții să joace
roluri centrate pe propriul copil.
 BIBLIOGRAFIE :

1. Cucoș. C (2001). Istoria pedagogică. Iași : Polirom

2. Părintele A. (1999). Copilul în lumea televizorului și a computerelor. Mănăstirea “Piatra scrisă”:
Schitul Românesc Lacul.