1.

Conflictele dintre parinti si copii

Problemele copiilor incep in familie si pot fi rezolvate tot in familie. Societatea
generatiilor celor care sunt astazi parinti era stapanita, controlata si manipulata de un
sistem dictatorial si punitiv. Astazi insa lucrurile s-au schimbat. Oamenii nu mai suporta
nedreptatea.
Cand o pedeapsa raneste sufletul, din punct de vedere psihologic ea se manifesta prin
comportamente cum sunt: rezistenta, resentimentele, respingerea si revolta. Inainte de
a fi maturi din punct de vedere psihologic, copiii si adolescentii indeparteaza si resping
ajutorul atat de important al parintilor. Conflictul dintre parinti si copii este greu de
controlat. Multi parinti recunosc ca vechile metode de pedeapsa bazate pe frica,
dominare si culpabilitate nu mai merg, dar pur si simplu nu cunosc altele. Parintii care
permit prea multe nu le ofera copiilor controlul parintesc de care acestia au nevoie.
Cand copiii detin controlul ei scapa de sub cel al parintilor.
Conflictele dintre parinti si copii
Copiii din ziua de astazi sunt mult mai sensibili decat erau cei din generatia anterioara,
sunt capabili de mai mult, dar sunt si negativ influentati de metodele de educatie
precum: tipatul, pedepse fizicea, pedeapsa, umilirea, interdictia si rusinea. In trecut,
pedepsirea copiilor cu pedepse fizicea ii determina sa stie de frica si sa respecte regulile.
Astazi, prin pedepse fizice parintii obtin un efect exact contrar si copiii raspund la
violenta prin violenta. Acesta este simptomul unei mai mari sensibilitati. Copiii isi imita
intotdeauna parintii. Ei invata totul prin imitatie si cooperare. Cand parintii si educatorii
invata sa ramana linistiti, calmi si iubitori atunci cand un copil are toane, copiii pot
invata sa ramana la fel de linistiti, calmi si iubitori cand sentimentele puternice stau sa
izbucneasca. Daca se tipa la copii sau acestia sunt amenintati, agresati fizic si verbal,
pentru a redobandi controlul, in afara de faptul ca vom creste un copil al carui
sentiment de neincredere in el insusi se va manifesta pregnant cand va fi adult, va
invata ca agresiunea este solutia. Mai tarziu, cand dorinta nu-i va fi indeplinita, isi va lasa
furia sa se reverse fie printr-o agresiune directa, fie printr-una pasiva.

Lipsa de timp si consecintele ei asupra educatiei

Astazi, parintii au mai putin timp pentru a se dedica educatiei, de aceea ei trebuie sa
invete ce este cel mai important pentru copiii lor. Daca inainte de 1989, parintii
considerau o dovada de iubire a-i aduce copilului o sticla de suc sau a-i asigura
mancarea de a doua zi, astazi cea mai mare bogatie pentru un parinte este timpul. E
nevoie ca parintii si educatorii sa-si modernizeze metodele de educatie pentru a creste
copii si adolescenti sanatosi si cooperanti. Pentru a face fata schimbarilor din societate,
parintii trebuie sa-si schimbe atitudinea fata de educatie. Daca in trecut, educatia
urmarea sa formeze copii ascultatori, obiectivul educatiei moderne este acela de a
forma copii cu o vointa puternica, dar cooperanti. In trecut un copil care nu se supunea
era deseori calificat incapatanat. Vointa unui copil nu trebuie eliminata pentru a-l face
sa fie cooperant. Cand inima unui copil este deschisa si vointa ii este educata, acesta
invata prin sentimentul de compasiune sa devina cooperant si bun. Acesti copii
indrazneti nu se vor lasa usor influentati de presiunea pe care o vor exercita ceilalti
asupra lor cand vor fi mari si nici nu vor simti nevoia de a se razvrati.

Scopul educatiei pozitive

Scopul educatiei pozitive este acela de a forma lideri siguri, capabili sa-si croieasca
singuri destinul, nu sa calce pe urmele altora in virtutea inertiei. In mintea, inima si
trupul fiecarui copil exista schita perfecta a dezvoltarii acestuia. Educatia pozitiva sprjina
procesul natural de crestere a copiilor, ajutandu-i sa isi exprime armonios talentele si
insusirile fiecaruia.
Unul din principiile acestei educatii este ca fiecare copil are problemele lui unice. Avand
permisiunea de a fi diferiti de ceilalti, copiii devin capabili sa descopere, sa aprecieze si
sa-si dezvolte potentialul interior unic. Fiecare copil are probleme si insusirile lui proprii
si nu putem face nimic pentru a-i face altceva decat ceea ce sunt. Fiecare copil are
destinul lui personal. Fiecare copil are problemele si calitatile lui proprii. Ca parinti ne
putem asigura ca le oferim posibilitatile de a da tot ce pot mai bun.

Frica de greseala si esec

Avand permisiunea de a gresi, copiii devin capabili sa se autocorecteze, sa invete din
propriile greseli si sa obtina succese mai mari. Toti copiii fac greseli. E perfect normal si e
de asteptat. A gresi nu inseamna ca ceva e in neregula cu tine, in afara de cazul cand
parintii reactioneaza de parca nu ar trebui sa o faci. Greselile sunt naturale, normale si
de asteptat. Cel mai eficient mod de a-i invata pe copii acest lucru este ca parintii sa-si
recunoasca propriile greseli atunci cand le fac, sa-si sprijine copiii si sa se sprijine intre
ei. Copiii invata vazand. Atunci cand sunt facuti de rusine si sunt pedepsiti, copiii nu pot
3

sa-si dezvolte iubirea de sine sau capacitatea de a ierta. Iertarea, daca este acordata in
mod corect si persistent, este un mijloc de a corecta la fel de puternic ca si pedepse
fizicea, frica sau pedeapsa. Emotiile ca supararea, tristetea, frica, nesiguranta si rusinea
nu numai ca sunt naturale si normale, dar constituie o parte importanta a cresterii.
Avand permisiunea de a-si exprima sentimentele negative, copiii invata sa-si controleze
emotiile si sa-si dezvolte constiinta de sine. Emotiile negative sunt mereu normale si
trebuie comunicate. Parintii trebuie sa invete sa creeze ocazii potrivite deoarece micutii
sa simta si sa constientizeze si apoi sa-si exprime aceste emotii. Crizele de furie sunt o
parte importanta a dezvoltarii copiilor, dar ei trebuie sa stie cand este timpul si care este
locul potrivit ca sa le exprime. Cea mai buna cale pentru a-i deprinde pe copii sa fie
constienti de propriile lor sentimente este aceea de a-i asculta si de a-i ajuta sa le
identifice cu empatie.

Traumele din copilarie si urmarile lor

Majoritatea oamenilor care nu are succese personale este constituita din copii care nu
si-au manifestat sentimentele negative, acestea ramanand blocate. Oamenii de succes
sufera cand pierd, dar isi revin fiindca au capacitatea de a se elibera de sentimentele
negative. Avand permisiunea de a vrea mai mult, copiii dobandesc sentimentul ca stiu
ce merita si isi dezvolta capacitatea de a amana o recompensa invatand sa fie fericiti cu
ceea ce au. Avand permisiunea de a se opune si a spune nu, copiii devin capabili sa-si
exerseze vointa si sa-si construiasca o personalitate reala si pozitiva. Copilul invata sa fie
cooperant si accepta indrumarea parintilor. Invatand cum sa conduca rezistenta copiilor
lor prin metode de educatie pozitiva si nu prin aplicarea pedepselor, tipete si pedepse
fizicee, parintii isi pastreaza controlul, acordandu-le in acelasi timp celor mici o libertate
sporita.
Educatia pozitiva formeaza copii cu o personalitate puternica, mult mai cooperanti, ii
invata sa isi asume responsabilitati si sa se simta in siguranta intelegand locul pe care il
au in familie si apoi in societate.
Sursa:
http://www.elady.ro/articole/Familie/Conflictele-dintre-parinti-si-copii.html

2.Copilul, simptomul familiei

In orice familie, se intampla din cand in cand ca sotii sa nu fie de acord intr-o privinta
sau in alta, sa apara conflicte. Dezacordul, conflictul, fac parte din normalitatea vietii,
insa tot din normalitatea vietii fac parte si solutiile, rezolvarile pe care le gasim.
4

Conflictele evitate
Unii parinti evita dezacordurile de frica sa nu dea copiilor un exemplu nepotrivit si sa nu
tulbure armonia din familie.

Daca aceasta solutie (nu pot sa nu o pun in paranteze pentru ca NU este o solutie)
este aplicata in permanenta, exemplul este unul nefericit, cu niste costuri pentru viitorul
adult copilul invata astfel lectia umilintei, ca trebuie sa cedeze mereu spre a nu-l
supara pe celalalt, in loc sa fie asertiv in exprimare si sa caute solutii la probleme.

Copilul invata ca armonia casei trebuie mentinuta cu orice pret, chiar si cu pretul
nefericirii personale, cu riscul de a ramane neinteles, de a-ti sufoca propriile ganduri si
dorinte, in loc sa invete ca relatia inseamna si dezacord, dar ca exista negociere, interes
comun si, mai ales, solutii care sa impace pe toata lumea.

Conflictele nerezolvate
Alti parinti, cu probleme majore in cuplu, ajung la conflicte deschise, purtate fara perdea
si in fata copiilor. Dincolo de faptul ca cei mici se ingrijoreaza atunci cand isi vad parintii
prinsi in bataliile lor personale, mai mult sau mai putin verbale, mai mult sau mai putin
civilizate, conflictele nerezolvate ale parintilor continua sa fie pentru copii o sursa de
stres mult timp si dupa ce ecoul scandalului s-a stins.

Oare se cearta pentru ca am fost eu rau si ca am varsat apa pe canapea?, Cand o sa

se mai repete, oare?, Ce o sa se intample acum cu noi?, Oare vor divorta, asa cum
au facut parintii lui X?, Cum sa fac sa ii impac?, De ce nu putem fi ca mai inainte?,
De ce nu putem fi ca alte familii?, De ce trebuie sa se certe atat?, De ce tata face
cutare lucru?, De ce mama tace /nu tace? sunt, iata, numai cateva dintre intrebarile
pe care si le pun copiii (evident, in functie de varsta lor si de puterea lor de intelegere).

Sunt intrebari la care nu ei nu pot da raspunsuri, insa tocmai acest lucru ii doare, ii
nelinisteste si le distrage atentia de la preocuparile firesti legate de scoala, joaca, hobbyuri si de prieteni.

Efectele conflictelor asupra copiilor

Copiii pot deveni mai anxiosi, fricosi, tematori, neincrezatori, incordati, nervotici,
iritabili, tristi, depresivi chiar, apatici, neatenti, uituci, dezinteresati de lucrurile care le
faceau placere pana nu demult, pot suferi de cosmaruri si de insomnii, plang din senin,
se concentreaza mai greu la teme si la activitatile scolare, le scade randamentul scolar,
prezinta agitatie motorie (nu stau locului), se imbolnavesc de cinci-sase ori mai mult
decat ceilalti copii, scad in greutate, cresc mai greu etc.

In familiile unde copii asista la scandaluri si la agresivitate fizica, ei pot deveni foarte
iritabili, impulsivi, agresivi, manifesta tulburari grave de comportament (inclusiv
comportament antisocial) si au mari probleme cu disciplina in scoala.

Chiar si atunci cand parintii decid ca cei mici trebuie protejati si se straduiesc sa
disimuleze din rasputeri starea conflictuala, copiii sufera. Mesajele verbale pot fi oricat
de corecte, insa ceea ce ii dau de gol pe adulti sunt mesajele non-verbale si paraverbale
la care copiii sunt deosebit de receptivi: zambetele fortate, lipsa caldurii din voce, ritmul
si intensitatea vocii, privirea lipsita de afectiune, evitarea privirii, gesturile de evitare si
pozitia corpului (de respingere a celuilalt), lipsa contactului fizic, a mangaierilor, toate
acestea sunt indicii clare care spun copilului ca ceva nu este tocmai ok intre mama si
tata. Este un joc subtil, dar starea de tensiune este cat se poate de palpabila pentru
copiii care incep sa se ingrijoreze tocmai pentru ca simt ca ceva le scapa: ceva nelalocul
sau, ceva rau, ceva grav. Ingrijorarea lor este cu atat mai mare in asemenea situatii, iar
modurile in care si-o exprima sunt variate: indispozitie, schimbari bruste ale dispozitiei
generale, ticuri (precum rosul unghiilor, trasul de par, de urechi, de gat),
comportamente agresive active si pasiv-agresive, tulburari de somn.

Pe termen lung, la varsta adulta, copii din cuplurile conflictuale, disfunctionale, vor avea
probleme in relatiile lor de natura romantica, fie inghitind tot felul de mizerii din
partea partenerilor lor de frica de a nu pierde armonia in cuplu si de a nu fi
abandonati, fie manifestandu-se la fel de disfunctional, de conflicitual ca si parintii lor.

Copiii nutresc fata de parintii lor o nesfarsita dragoste si o deplina loialitate, asa incat
conflictele nerezolvate ale cuplului ii afecteaza. Insist asupra cuvantului nerezolvate,
intrucat, in orice cuplu, pot exista conflicte care, cu siguranta, se pot rezolva. Chiar si la
varsta adulta, neintelegerile dintre parinti ii dor pe copii; cu atat mai mult, atunci cand
sunt mici, aceste neintelegeri, conflicte, tensiuni au impact asupra cresterii si asupra
dezvoltarii lor, educatiei si starii lor de bine.

In orice cuplu, conflictele nerezolvate duc in timp, la racirea relatiei, la indepartarea

partenerilor unul de celalalt si, in cele din urma, la destramarea relatiei. Chiar si atunci
cand parintii pastreaza relatia de dragul copiilor, acestia au de suferit, pentru ca o
conditie esentiala de a fi un parinte eficient este aceea de a fi fericit. Cu cat esti mai
nefericit ca individ, cu atat mai dificil iti va fi sa performezi ca parinte.

Neintelegerile din cuplu diminueaza sensibil reteaua sociala a familiei si duc treptat la
izolare sociala si la insingurare. Copiii, la randul lor, au tendinta de a evita sa isi invite
acasa prietenii (de frica sa nu asiste impreuna cu acestia la o cearta in familie) si chiar
evita cercurile de prieteni unde le vine greu sa pastreze secretul vietii lor de familie.

Parintii din cuplurile conflictuale au tendinta de a vedea mai mult aspectele negative din
comportamentul copiilor, decat pe cele pozitive (vaneaza greselile copiilor si sunt mai
critici fata de ei). Au, de asemenea, tendinta de a adresa copiilor solicitari contradictorii,
adesea pe un ton amenintator.

Copiii din familii conflictuale au probleme de adaptare mai des decat cei din familii
normale, probleme cu disciplina in scoala si o performanta scolara mai scazuta decat
ceilalti copii. La adolescenta, acesti copii sunt mai afectati de conflictele dintre parinti
decat adolescentii ai caror parinti divorteaza sau au divortat.

In ceea ce priveste atitudinea fata de casatorie, adultii care provin din familii confictuale
sunt mai rezervati, mai neincrezatori in valorile acestei institutii. La randul lor, odata
implicati intr-o relatie de cuplu, au mari riscuri de a nu sti cum sa functioneze normal, de
a avea o relatie disfunctionala, nefericita, care, pe mai departe, le va intari convingerile
nefavorabile referitoare la viata in doi.

In concluzie, dragi parinti, daca viata de cuplu va da batai de cap, adresati-va unui
psihoterapeut de urgenta. Altfel, divortul, cu toate implicatiile sale legale, economice,
7

afective, va fi o solutie cu mult mai benefica pentru starea de bine, educatia si pentru
devenirea copilului vostru. Cum orice copil este simptomul familiei sale, ganditi-va ce fel
de copil ati fost voi insiva, din ce familie proveniti, ce fel de relatie de cuplu au avut
parintii vostri si parintii partenerului vostru, impacati-va cu trecutul, remediati
prezentul, astfel incat sa va puteti ajuta copilul sa isi scrie cat mai frumos prezentul si
viitorul.
Sursa:
http://www.helpnet.ro/copilul-simptomul-familiei.html

COMUNICAREA PRINI-ADOLESCENI
Pubertatea este perioada din dezvoltarea ontogenetic a individului n care intervin
modificri biologice i psihologice care nsoesc maturizarea fizic i sexual. Pubertatea
trebuie neleas ca o perioad de vrst i nu ca o dat calendaristic. Durata ei este de
3-5 ani i apare ntre vrsta de 8 i 18 ani, avnd ca rezultat trecerea de la copilrie la
vrst adult. Momentul acestei tranformri este decis de factori genetici (familiali), de
sex, clim, latitudine, origine etnic, nivel socio-cultural. Acesta este motivul pentru care
copiii de aceeai vrst cronologic pot avea, la un moment dat, un aspect fizic extrem
de diferit. n concepia unor autori, termenul de adolescen se refer la modificrile
cognitive, afective i psihosociale care nsoesc pubertatea. n mod arbitrar s-a
submprit adolescena ntr-o perioad precoce (10-14 ani), medie (15-17 ani) i tardiv
(17-19 ani).
Adolescena reprezint o cotitur n dezvoltarea unui individ; domeniul intereselor de
pn atunci se amplific i se deplaseaz. Pn la aceast vrst copilul nu manifesta
preocupri pentru rolul pe care l-ar putea juca n societate, dar la adolescent se remarc
apariia contiinei sociale; el devine brusc contient c este membru al unei colectiviti
(familie, coal). Din acest moment se strduiete s ctige stima colegilor, profesorilor,
a prinilor i frailor mai mari i devine extrem de sensibil la influena lor. Copilul i
alege un idol. El devine contient de personalitatea altuia, chiar i de a lui proprie i nu
se mai poate defini dect fcnd comparaie cu ceilali membri ai societii creia i
aparine. Copilul capt sentimentul responsabilitii, al datoriei i, de obicei, include
nvtura n valorile i sensul vieii. Adolescentul i concentreaz interesul asupra unui
numr relativ restrns de preocupri, apar hobby-urile (filatelie, muzic, electronic,
cinematograf, sport etc.) Valoarea moral i estetic a acestor preocupri ncepe s
depeasc interesul pur intelectual.
Adolescena este perioada n care apare (mrturisit sau nu) preocuparea pentru tineri
de sex opus, avnd ca suprem el dorina de a plcea. n acest scop se modific interesul
8

pentru mbrcminte, coafur i, n general, pentru felul n care arat. Ei trebuie s se

adapteze imaginii noii lor siluete i, de obicei, snt satisfcui de felul cum arat.
Unii copii devin brusc hiperdependeni i din acest motiv intr n conflict cu coala i
prinii. Alterneaz perioade n care se cred omnipoteni, cu perioade n care se ndoiesc
de calitile i posibilitile lor, mai ales, cnd compararea cu performanele grupului i
plaseaz n inferioritate.
Adolescenii snt intransigeni, emit judeci despre prini i profesori, idolatrizeaz
veddete ale vieii sportive i muzicale, crora ar dori s le reediteze succesul. Afirmarea
cu orice pre n faa grupului constituie o preocupare de seam a adolescentului.
Foarte caracteristic acestei perioade de dezvoltare este scderea comunicrii cu
membrii familiei i crearea de relaii n medii extrafamiliale, de obicei, ntre colegi sau
chiar n afara colii. Copilul se desparte psihologic de familie i i stabilete propria
identitate, prefernd compania colegilor i prietenilor n locul familiei. Prinii se
obinuiesc greu cu noul tip de relaii ale copilului lor i au o senzaie de frustrare.
Iniial, cel mai bun prieten, fa de care i testeaz ideile i competenele, este de
acelai sex. Fa de perieten i manifest ataamentul mbrcndu-se la fel, tunsndu-se
la fel, prelund din preocuprile lui. ntre ei au loc adevrate ritualuri (se ntlnesc
ntotdeauna la acealai loc, merg mpreun la acelai cinematograf etc.). Dac
adolescentul este singuratic i nu manifest interes pentru tineri de vrsta lui, se vor lua
n discuie posibile probleme psihice.
n perioada adolescenei medii devine evident interesul pentru un prieten de sex
opus. Este vrsta primelor iubiri i exaltri romantice, pentru care romanele sau filmele
de dragoste constituie surse de inspiraie.
Adolescena tardiv pune probleme decisive. Este vrsta la care trebuie luate hotrri
(care, de obicei, snt definitive) pentru alegerea unei meserii. Foarte muli tineri opteaz
pentru independena financiar, cu scopul declarat de a scpa definitiv de sub tutela
familiei, care li se pare c le ncorseteaz iniiativa i se opune aspiraiilor lor. Prietenii i
pierd mult din importan ca relaie social i devine constant legtura cu un partener
de sex opus.
Aceast nstrinare a adolescentului de familie i determin pe prini s intre n
alert. Copilul nceteaz s mai fie influenat, n mod special, de ctre prini, dei
majoritatea copiilor rmn nc sub tutela lor, dar ei i doresc ca prinii lor s nu mai fie
att de restrictivi i de demodai! ntr-un numr de cazuri apar conflicte care au ca tem
principal problema vestimentar, a coafurii sau scderii interesului pentru pregtirea
colar, n alternan cu preocuprile extracolare. Dificulti mai mari apar n
colaborarea cu bieii, dei la un interogatoriu amnunit se constat c ele erau
anterioare adolescenei, fiind doar agravate de aceasta. Dei conflictele familiale,
clasicele conflicte ntre generaii, snt posibile, izolarea i alienarea copilului de mediul
familial constituie totui o situaie de excepie. Doar adolescentul cu tulburri de
9

comportament cu nuan psihiatric ajunge s genereze conflicte majore cu familia. Nu

se vor pierde din vedere situaiile conflictuale reale dintre membrii familiei, care existau
anterior i crora adolescentul le poate rmne un martor inocent i neimplicat.
Majoritatea adolescenilor accept ns autoritatea n luarea deciziilor este a prinilor i
profesorilor. O familie echilibrat, cu legturi anterioare normale ntre membrii ei,
traverseaz cu bine perioada furtunoas a adolescenei.
Prinii cu copii adolesceni se confrunt cu situaii noi, care pot deveni stresante. Nu
trebuie neglijat c n timp ce fiul sau fiica experimenteaz adolescena, mama atinge, de
obicei, vrsta menopauzei, o situaie de criz pentru ea nsi.
Prinii snt foarte preocupai de performanele colare ale adolescenilor, deoarece
expectana general este ca fiecare s dispun de cel puin o diplom de absolvire a
liceului i n mod ideal, chiar de o diplom care s ateste studiile universitare, deoarece
nici un loc de munc care s fie pltit decent nu se poate obine fr a se face dovada
unor astfel de studii. Starea economic a familiei influeneaz atitudinea acesteia fa
de nivelul performanelor academice. n multe familii este evident o indiferen a
tnrului (tinerei) pentru studii, dar, n special, n familiile de intelectuali, aceast situaie
este perceput ca intolerabil, generatoare de conflict. ntreaga familie se mobilizeaz
pentru a fora adolescentul s obin aceste norme de calitate, fr de care ncadrarea
social ulterioar este estimat ca dificil.
Unii tineri se manifest rebel la aceste tentative, lipsesc ostentativ de la coal, nu
recunosc colii nici un fel de merite i par a nu fi atrai de ea. coala asigur elevului nu
numai cunotine, ci i socializarea acestuia. Copilul necolarizat nu este numai lipsit de
cunotine, dar este i un invalid, n viaa social fiind necompetitiv. Adolescenii
needucai ajung n final la periferia societii. Din pcate, metodele coercitive menite s
mbunteasc frecventarea colii dau puine rezultate pozitive.
Problemele familiilor cu adolescenii snt i de un alt ordin. Una din probleme este
realocarea resurselor, pentru a ndeplini noile cereri de mbrcminte, suport financiar
pentru distraciile tipice tinerilor de aceast vrst. Inexistena unui spaiu propriu
(camer personal) poate constitui o important surs de conflict. Adolescentul
pretinde un loc pe care s i-l organizeze singur, s i-l aranjeze dup gustul propriu
(postere cu vedete etc.), s i pun aparatura audio-video pregtit pentru nregistrri,
loc pentru computer, spaiu cu telefon propriu sau de unde s poat susine convorbiri
telefonice ndelungate. El dorete s fac impresie bun colegilor lui pe care i imit i
chiar ar dori s-i surprind i s-i depeasc! Adolescentul are nevoie de o sum de
bani pentru nevoi proprii i uneori i-o ctig singur n timpul vacanelor colare.
Trauma permanent a familiei apare din cauza sexualitii adolescentului. Tnrul
sesizeaz imediat ezitrile prinilor n abordarea acestui subiect. Impulsurile sexuale
pot fi controlate la aceast vrst, dar angajarea n activitatea sexual, n special, pentru
biei, este important pentru autostim. De obicei, primele experiene sexuale snt
10

petrecute n promiscuitate, cu consecine deloc neglijabile pentru el i partener.

Educaia sexual trebuie nceput de la aceast vrst, att la coal, ct i n familie.
Adolescentul trebuie s fie nvat c activitatea sexual presupune mult
responsabilitate avnd consecine att pentru el, ct i pentru "cellalt".
Pubertatea ntrziat pune i ea problema tnrului sau a prinilor acestuia. Diferit de
colegii lui, cu aspect infantil, copilul din aceast categorie, are un profund sentiment de
frustrare. i aici este foarte important comunicarea cu prinii, care trebuie s-i acorde
suportul psihologic de care are nevoie, asigurndu-l de faptul c n timpul cel mai
apropiat totul va fi bine.
Plecarea de acas a adolescentului este mai frecvent la biei i poate fi nregistrat
n orice clas social. Mass-media glorific adesea acest tip de experiene. Adolescentul
plecat de acas prefer oraele mari, unde "se pierde" cu mai mare uurin. Puini snt
cei care telefoneaz n urmtoarele 24 de ore pentru a-i anuna prinii. Ei ajung rapid
s nu mai aib bani suficieni, triesc din expediente i snt o prad uoar, intrnd
curnd n rndul delicvenilor. Aceast atitudine nu este deloc surprinztoare,
adolescentul fcnd din independena absolut un scop n sine. Alt categorie de copii
prefer s rmn un timp mai ndelungat sub protecia familiei.
Oricare ns ar fi comportamentul copilului dvs. n perioad grea a adolescenei,
confuz i incitant, deopotriv, dragostea i bunvoina prinii snt garanii ale trecerii
cu bine prin aceast veritabil ncercare a vieii.

Sursa:

http://psiholog.proeducation.md/parinti/11.html

11